3,293 matches
-
un deget, mă trăgea de-a lungul unei poteci acoperite cu zăpadă, pe sub copacii albi, În timp ce Serghei ședea pe o a doua sanie, tapițată cu pluș roșu, atașată de săniuța mea albastră, iar eu vedeam În fața mea călcâiele a două cizme de pâslă pășind foarte repede cu vârfurile ușor Îndoite și, când o talpă, când cealaltă aluneca pe o porțiune aspră de gheață. (Mâna și picioarele aparțineau lui Dmitri, grădinarul nostru cel mai bătrân și cel mai scund, iar poteca era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o păpușă de cârpă să mâne mai iute, el se apleca doar Într-o parte cu o mișcare semicirculară specială a brațului, ca pentru a face calul să creadă că va scoate imediat biciușca pe care o ținea În carâmbul cizmei de pâslă de pe piciorul drept și că acest gest va fi suficient pentru ca mica mârțoagă jigărită să-și manifeste la fel de vag intenția de a mări pasul ca și birjarul pe aceea de a scoate knutișko. În starea aproape halucinatorie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a trenului ce urma să mă ducă la St. Petersburg, după o zi de schi. Dâra de fum a apărut la timp și, În același moment, Polenka a trecut Împreună cu altă fată pe lângă mine, amândouă cu broboade pe cap, cu cizme imense de pâslă În picioare și Îmbrăcate cu niște pufoaice matlasate, lungi, oribile, fără nici o formă, din care ieșea vatelina În porțiunile sfâșiate ale materialului negru grosolan; când a trecut pe lângă mine, Polenka, Învinețită sub ochi și cu o buză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
poliția. De la aceste mari muzee am avansat la unele mai mici, de pildă Muzeul Suvorov, din care Îmi amintesc o sală foarte tăcută, plină de armuri și tapiserii vechi, flamuri de mătase sfâșiate și mai multe manechine cu peruci, cu cizme grele și uniforme verzi stând de strajă deasupra noastră. Dar oriunde ne duceam, invariabil, după câteva vizite, un paznic bătrân, cu ochi urduroși și cu papuci de pâslă, devenea bănuitor și trebuia să ne transferăm patima consumată pe furiș În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sârg. Dădu să se ridice să vină spre noi, se răzgândi și se întoarse la locul lui. „Zi lu’ domni că e bine, să ne dea la ziar, că avem meserie“, strigă spre noi. „Ne-a dat și pufoici, și cizme, și mânuși, de toate ne-a dat partidul. Facem icspre planu’, să nu se zică că nu corespundem la orânduială. Da’ și noi... Că ne dă tăiate dom’ inginer!“ Ester mi-a făcut semn să plecăm. Dinspre comandament venea alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
relatări despre Camil Petrescu care îmi păreau cunoscute din povestirile acelei bătrâne doamne. VARDISTUL. La intersecția Căii Victoriei cu Bulevardul, în dreptul Cercului Militar, întâlneam câteodată un domn burtos, înalt, cu o barbă colilie, deasă. Avea o manta vișinie, decolorată și cizme de cauciuc înalte, verzui. Mereu în jurul lui erau câțiva gură-cască, iscodindu-l. Se adunau, de obicei în înserat, când se pornea jurnalul luminos de pe clădirea Cercului Militar. L-am ascultat și eu de câteva ori, pierdut între acei pierzători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
obligația mea. Acel ipochimen, pe care-și dorise Întotdeauna să Îl trăsnească cerul și pe care l-a și trăsnit pe cînd traversa cîmpul din Cayambe, se folosea de verișoara ei așa cum s-ar fi folosit de un cal, de cizmele lui sau de ulcica din care bea, și-și mai și Îngăduia pe deasupra să o reducă la tăcere În public, umilind-o, cînd de fapt el era adevăratul bădăran ignorant și gură-spartă care strica toate petrecerile. Probabil că acele nedreptăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și mulțumită, Niña Carmen Îi dădu ascultare, cu toate că sîngele care continua să-i curgă din nas Îi intra și În gură. Bărbații rămaseră surprinși de prezența femeii care Își făcu apariția brusc, Într-o dimineață luminoasă, Îmbrăcată În pantaloni bărbătești, cizme strînse pe picior și o cămașă marinărească largă, care lăsa totuși să se ghicească rotunjimea pieptului ei superb, ridicat și ferm. Dintre cei patru sclavi, Knut și Mendoza nu mai văzuseră o femeie de mai bine de doi ani, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Totul e perfect. Chiar prea perfect. Cristescu se îndepărtă urcând încet treptele spre Muzeul de Istorie. Azimioară rămase locului câteva secunde, apoi luă scara rulantă în direcție contrarie. Înregistră absent discuția din spate, două fete cu haine de blană și cizme albe. ― Jimmy, i-am zis, mama ar vrea să vadă cum arăți... Știi ce mi-a răspuns? Vocea subțirică se sufoca: "Ei drăcie, n-am nici o fotografie mai recentă". Locotenentul surâse. Cumpără niște trandafiri de la o țigancă și o luă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Aproape după o oră intră primul alegător. Contrar așteptărilor generale și spre dezamăgirea membrului prezidiului celui cu ușa, era un necunoscut. Lăsă umbrela șiroind la intrarea în sală și, acoperit de o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu cizme tot de plastic, înaintă spre masă. Președintele se ridicase cu un surâs pe buze, acest alegător, bărbat înaintat în vârstă, dar încă robust, venea să anunțe revenirea la normalitate, la coada obișnuită de cetățeni care-și îndeplineau datoria avansând lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el ca și cum brusc ar fi fost atinsă de bagheta magică a unei voluptuozități rareori întâlnită, amestec de dorință carnală și entuziasm politic, dar soțul, conștient de gravitatea momentului și însușindu-și vorbele dure ale poetului, De ce te arunci la picioarele/cizmelor mele grosolane?/ De ce-ți slobozi acuma pletele tale parfumate/și-ți deschizi trădător brațele tale moi?/ Eu nu-s decât un bărbat cu mâini grosolane/și inima sucită într-o parte/ care, dacă e nevoie/să te calce-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Îl făcuse pe Gerski mai bogat decât visase să ajungă vreodată. —Așa, la Pușkin Café, zise Gerski. Ne conduse către ieșire, concediind dintr-o privire mulțimea de la bar. Cu focurile care troznesc și cu chelnerii costumați În pantaloni bufanți și cizme Înalte, cafeneaua Pușkin pare genul de local pe care l-ar fi frecventat cele trei surori din piesa lui Cehov, dacă ar fi ieșit vreodată din casă. Clădirea seamănă cu un castel În formă de tort de nuntă, bogat Împodobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care Lauren, eu, Gerski și Oksana am traversat cu mașina tot orașul, În după-amiaza aceea de sâmbătă. Blocurile cenușii sunt blocuri cenușii, fie că sunt acoperite sau nu de zăpadă. Totuși, plini de emoție, ne-am târât picioarele Încălțate cu cizme solide, pentru zăpadă, de-a latul pistei de concurs, plină de ponei care săreau brusc În lături prin zăpadă și de harnașamente pentru cursă. Când am ajuns, În cele din urmă, la terenul de polo, locul s-a dovedit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plină de noroi. Totuși, În cortul instalat pe o latură a terenului, rusoaicele erau un contrast strălucitor. Cel mai bun mod de a descrie ținuta obligatorie la meciul de polo din după-amiaza aceea este serialul Dallas. Uniforma era alcătuită din cizme pentru zăpadă cu tocuri Înalte (pe cuvânt că vorbesc serios, iar În cazul În care vă Întrebați de care, erau YSL1), grămezi de diamante galbene și atât de multă blană de vulpe cât era omenește posibil să se pună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de polo este conceput pentru a corespunde unui singur țel - acela de a-l face pe jucător să arate trăsnet. Până și Prințul Charles arăta ca un zeu al sexului atunci când juca polo. Pantalonii mulați albi, Împroșcați cu noroi, și cizmele de călărie din piele lucrată cu unelte manuale au un efect devastator asupra femeilor. Adăugați un chip frumos și un zâmbet minunat la această Înfățișare și gata, obțineți, cum a spus Oksana, un mâncător de inimi. —OK, bine, e mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dintr-o fotografie pusă pe prima pagină. Era Îmbrăcată cu o haină Emily Jane din tweed albastru deschis, În genul acelora care se găsesc la Harrods În Londra. Pe cap avea o beretă gri, iar În picioare era Încălțată cu cizme negre cu șireturi până sus, care păreau luate direct de la departamentul de costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ai mai văzut cu Christopher? Sunt sigură că am văzut-o pe prințesa Victoria a Suediei la Jet Set. Este singurul loc din lume care face costume de schi șic. Nicăieri În altă parte nu poți să faci rost de cizme de zăpadă șic cu blană de șinșila, continuă Marci, arătându-mi o cizmă din blană. Nu că sunt mortale? —Marci, ce se Întâmplă cu tine și Christopher? am Întrebat-o, serioasă. —Sylvie, ești foarte drăguță că Îți faci griji, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Victoria a Suediei la Jet Set. Este singurul loc din lume care face costume de schi șic. Nicăieri În altă parte nu poți să faci rost de cizme de zăpadă șic cu blană de șinșila, continuă Marci, arătându-mi o cizmă din blană. Nu că sunt mortale? —Marci, ce se Întâmplă cu tine și Christopher? am Întrebat-o, serioasă. —Sylvie, ești foarte drăguță că Îți faci griji, dar, de fapt, totul este În... desfășurare. —Cum adică În desfășurare? am Întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Înșirați pe carpetele de blană de oaie de lângă foc, ronțăind flocon de Megève din boluri. Poate știau unde trebuise Marci să meargă. Eu și Hunter am mers până la ei să stăm puțin de vorbă. Are loc o reînviere a modei cizmelor de cosmonaut care se purtau În anii ’80, spunea Camille, care era Încălțată cu o pereche de cizme imense, albe și pufoase. Arătau ca niște imense prăjituri, din acelea făcute cu gelatină și sirop de porumb, care se tăvălesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trebuise Marci să meargă. Eu și Hunter am mers până la ei să stăm puțin de vorbă. Are loc o reînviere a modei cizmelor de cosmonaut care se purtau În anii ’80, spunea Camille, care era Încălțată cu o pereche de cizme imense, albe și pufoase. Arătau ca niște imense prăjituri, din acelea făcute cu gelatină și sirop de porumb, care se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
șase pagini și cuprinzând peste o duzină de fotografii, se intitula „Magnifica Rory“ și o prezenta în diverse stadii de goliciune și provocare: îmbrăcată într-o cămașă de noapte transparentă într-o poză, cu portjartier și ciorapi negri în alta, cizme de lac până la genunchi în alta, dar de la pagina a patra era doar Rory din cap până în picioare, mângâindu-și sânii mici, pipăindu-și zonele genitale, scoțându-și fundul în afară, desfăcând picioarele atât de larg, încât nu mai lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
iar Tom nu se putea hotărî dacă prefera varianta nouă sau pe cea veche. Pe vremuri, avea părul bogat și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și se îmbrăca flamboaiant, inventiv și neortodox: cizme de piele verde și papuci chinezești, jachete de motociclist și fuste de mătase, mănuși de dantelă și eșarfe țipătoare, un stil pe jumătate punk, pe jumătate elegant care părea să exprime spiritul ei tineresc și sfidător. Acum, prin comparație, arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai neobișnuită pereche de încălțări din câte îi fusese dat să vadă în cei 8 ani lungi (și grei) de când venise pe lume. Nu semănau cu galoșii, nici cu șoșonii, nici măcar cu modelele cele mai noi din Universul, nu erau cizme ca ale ofițerilor, nici opinci, nici ghete, nici pantofi. Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știi cum să le zici. — Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știu cum să le zic, frate dragă, cum nici tu, nici io n am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chip tânăr, blond, cu barbă îngrijită și cu o rană mai jos de umăr. Ochii mi s-au lipit de îmbrăcămintea lui: un costum elegant, ale cărui piese nici nu le-aș fi putut numi exact, care părea nou-nouț, și cizme înalte, negre, bine lustruite. Alături era o pălărie alunecată într-o parte, în rest nimic. Am văzut că respira. Nici o îndoială, era viu. Naiba m-a bus să fug azi de-acasă, cât mai debarte, de gura nevestii, și chiar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de bietul băiat și simțea, din experiență, că n-are destul suflu vital, vis vitalis, și nici dorință de-a trăi, ca să scape. Adică principiul vital era, la el, tulburat ca apele de râu după ploaie. Avea haine elegante și cizme lustruite, iar când îi dăduseră jos costumul văzuse că are rufărie de domnișor bogat. Pe cămașa acum plină de sânge închegat era cusută frumos o monogramă, trei litere cu cozi încolăcite ca melcii, R.O.Z. Primul lucru pe care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]