7,569 matches
-
revistei școlare „Aurora”. După câteva reportaje ocazionale în publicația „Industria alimentară” (1955), debutează cu proză la „Flacăra” (1965), iar prima carte, culegerea de schițe și povestiri Rochia cu anemone, îi apare în 1966. Colaborează sporadic la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Clopotul” (Botoșani), „La Roumanie d’aujourd’hui”, „Ramuri”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Jurnalul literar”, „Viața românească”, „Manuscriptum”, precum și la reviste străine: „Innostrannaia literatura” (Moscova), „Indian Literature” (New Delhi). Din 1969 este colaborator permanent al ziarului „Orizont” din
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
permanent al ziarului „Orizont” din Râmnicu Vâlcea, o parte a cronicilor literare semnate aici fiind adunate în Memorial de lectură (1972). După 1989 scrie constant în publicațiile vâlcene „Curierul de Vâlcea” și „Informația zilei”. Prezent în antologiile de proză scurtă Clopote de argint (1974) și Înălțimile se cuceresc (1975), M. este nominalizat ca autor de literatură pentru copii și tineret în Internationale Jugend-Bibliothek (München). Atașat până la devoțiune spațiului în care a văzut lumina zilei îi dedică atât scrieri de ficțiune, cât
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
o îmbinare fericită a clasicului cu modernul, a bucolicului cu simbolismul, idealizând imaginea rusticului transilvan, pe care o transformă într-o ipostaziere terestră a Raiului: „Râd toporașii vineți ca ochiuri de izvoare./ E-o dimineață albastră și clară ca un clopot/ [...] Când alb răsare-n slavă Ierusalimu-n flori/ Și laudă de ramuri spre cerul cald irupe” - Întâmpinare; „Atâta cer a curs pe câmp azi noapte/ Că peste ramuri atârna în zori/ Argint din matca drumului de lapte/ Și stele izvorau pe
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
mai pregnantă apartenența sa la tipologia poeților „meridionali”, dornici de soare, angajați afectiv: „Urcă seva din pământuri, clocot verde, crud, / plesnesc la soare mugurii-n băgrini și-n dud. Ce păienjenișuri toarce cerul peste vii, / destrămare lentă, fulgi de păpădii ?” (Clopotul din mine cântă). Comparat adesea cu Aron Cotruș, G. este un poet important în devenirea literară a Banatului. În Romul Ladea și lumea lui cuprinzătoare (1979) autorul reconstituie obiectiv, cu numeroase date și mărturii, personalitatea sculptorului, precum și atmosfera de efervescență
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
de gruparea condusă de Camil Petrescu, care îi publică, în 1927 și 1928, poezii, traduceri și note critice în „Universul literar”. Anterior, iscălise câteva articole în ziarul „Dreptatea”. Mai colaborează la „Sinteza”, „Vitrina literară”, „Contimporanul”, „Tiparnița literară”, „Radical”, „Excelsior”, „Cuvântul”, „Clopotul”, „România literară” (la care e, timp de un an, cronicar literar), „Azi”, „Reporter”, „Herald”, „Progresul social”, „Vremea”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Studio”, „Lumea românească”, „Viața românească”, „Universul literar”, „Pământul românesc”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” ș.a. Relativ târziu își
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
se consacră în întregime literaturii. De-a lungul vremii, în afară de ceea ce a scris în gazetele la care lucra, H. a colaborat cu proză, articole, eseuri etc. la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Iașul literar”, „Ateneu”, „Viața militară”, „Apărarea patriei”, „Teatru”, „Zori noi”, „Clopotul”, „Flacăra”, „Flacăra Iașului”, „Urzica”, „Țara” ș. a. Primul roman al lui H., Cer cuvântul, era recomandat de Marin Preda ca o „carte matură, plină de fapte și încărcată de surprize care fac lectura pasionantă” , ca un roman „smuls din miezul vieții
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
Nota personală, la care ajunge treptat, provine din juxtapunerea unor elemente aparent disparate, ceea ce dă impresia unui tablou poantilist („Codru, verde lăicer,/ Cu lăute-n gușe, cuci,/ Soare, galben semincer,/ [...] Vultur, fulger pe Rarău,/ Frunză-n dungă și haiduci,/ Ziua, clopot peste hău,/ Cer bucovinean, ștergar”). Regionalismele (burdujel, malaiște, lăicer, calamăr), interjecțiile și exclamațiile naiv admirative („Măi și măi, crește aurul în clăi” sau „Ce muiere, măi, și luna”) sunt destul de rare, iar „tonul țărănesc silit” (G. Călinescu) are rostul de
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
printr-un dogmatism estetic rigid, talentele critice și literare ce au gravitat în jurul nucleului redacțional. Începând din 1936 publicația înregistrează o sensibilă scădere, pierzând din substanță și din colaboratori. Eugen Ionescu debutează în numărul 1/1927 cu poezia Copilul și clopotele, o sinestezie simbolistă de tip macedonskian, urmată de Crinii și de Copacii, un poem de explicită filiație bacoviană, Bujorii albi, un rondel macedonskian, precum și de o Elegie dedicată lui Horia Roman. Poezie de factură simbolistă scriu Horia Roman, Ion Călifar
REVISTA LITERARA A LICEULUI „SF. SAVA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
Leagănul cel verde, Chișinău, 1976; Imnuri în inimi, Chișinău, 1977; Darul vieții, Chișinău, 1978; Cu tine, țară de mesteceni, Chișinău, 1979; Flori albe, flori roșii, Chișinău, 1981; Veșnică ardere, Chișinău, 1982; Vis și veghe, Chișinău, 1984; Meșter Zori-de-zi, Chișinău, 1985; Clopote în aprilie, Chișinău, 1986; Scrieri alese, pref. Mihail Dolgan, Chișinău, 1987; Aerul de taină, Chișinău, 1995. Ediții: V. Alecsandri, Opere, I-IV, pref. edit., Chișinău, 1958-1959 (în colaborare cu Vasile Coroban). Traduceri: A.S. Pușkin, Opere alese, I-III, Chișinău, 1961
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
mai degrabă efemeritatea gândului, a trăirii decât analiza interioară mai profundă. Poezia închide un monolog pe tema iubirii, a jocului permanent dintre renunțare și speranță, cu fiecare modificare ce poate transfigura teritorii atât de instabile. În cartea următoare, Ca un clopot sună lutul (1974), R. abordează interviul. Dacă aici tema este arta populară, ilustrată prin convorbiri cu maeștri ai genului, următoarele interviuri vor avea ca puncte de reper imagini din viața cotidiană, relația dintre artă și realitate, preluând adesea din poeme
ROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289385_a_290714]
-
și amprenta pe care o lasă asupra ei, fiind preocupată de felul în care știința, arta, cultura modelează psihicul uman. SCRIERI: Mănăstirea Gura Motrului (în colaborare cu Lucian Roșu), București, 1969; Voi veni într-o noapte, București, 1971; Ca un clopot sună lutul, București, 1974; Cineva ne privește, București, 1982; Clipe de viață de pe alt continent, pref. Virgil Cândea, București, 1985; Moartea morilor de apă, București, 1986; America - vis și realitate (în colaborare cu Carson Leftwich), București, 2000. Traduceri: [Mihai Eminescu
ROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289385_a_290714]
-
folosește, obstinat, de ortografia italienizantă propusă de Heliade. A tălmăcit din Schiller, dar și din alți autori, de pildă „din liricele” lui Athanasie Christopoulos. Creația cea mai cunoscută a lui R., Vânătorul Carpaților, având ca model poemul lui Schiller Cântecul clopotului, este și cea mai învecinată cu poezia, prin senzația de prospețime care se degajă din versurile ei alerte. A. I. Odobescu o amintește în Pseudo-cynegeticos, găsind însă că imaginile au „aspectul tern al fotografiei și nu coloritul viu al vieții”. SCRIERI
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
epicii, cu volumul Ploi și ninsori (1940) abordează proza de notație, de o molcomă vibrație lirică, unde conturează peisaje apuse, evocă atmosfera patriarhală a orașelor de odinioară sau scrie câteva adevărate incantații poematice de smerenie în fața naturii, sub vraja dangătului clopotelor, a foșnetului teilor, a „melancoliei” prunilor, a farmecului ninsorilor și a fanteziilor iernii. Proza poematică o conduce spre poezia propriu-zisă, unde se afirmă cu volumul Umilinți (1944), cuprinzând versuri fluide, de acută condensare, străbătute de un statornic fior metafizic. Târziu
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
până la a șasea, să petreacă timpul citind. După ora a șasea, după ce au luat masa, să se odihnească În pat În liniște deplină 33. Pentru a se asigura că toată lumea Începea fiecare activitate Împreună la momentul prevăzut, benedictinii au introdus clopotul. Bătaie, clinchet și zvon de clopote se auzeau În tot cursul zilei, grăbindu-i pe călugări către sarcinile lor. Cele mai importante clopote erau cele care anunțau cele opt ore canonice, atunci când călugării celebrau Oficiile Divine. Benedictinii organizau săptămânile și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
citind. După ora a șasea, după ce au luat masa, să se odihnească În pat În liniște deplină 33. Pentru a se asigura că toată lumea Începea fiecare activitate Împreună la momentul prevăzut, benedictinii au introdus clopotul. Bătaie, clinchet și zvon de clopote se auzeau În tot cursul zilei, grăbindu-i pe călugări către sarcinile lor. Cele mai importante clopote erau cele care anunțau cele opt ore canonice, atunci când călugării celebrau Oficiile Divine. Benedictinii organizau săptămânile și anotimpurile, cu aceeași regularitate temporală cu
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
33. Pentru a se asigura că toată lumea Începea fiecare activitate Împreună la momentul prevăzut, benedictinii au introdus clopotul. Bătaie, clinchet și zvon de clopote se auzeau În tot cursul zilei, grăbindu-i pe călugări către sarcinile lor. Cele mai importante clopote erau cele care anunțau cele opt ore canonice, atunci când călugării celebrau Oficiile Divine. Benedictinii organizau săptămânile și anotimpurile, cu aceeași regularitate temporală cu care organizau ziua. Chiar și activități lumești, precum rasul capului, luarea de sânge, reumplerea saltelelor, aveau loc
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
călugărul benedictin ca fiind „primul profesionist din Civilizația Occidentală”36. Pentru a obține conformarea la orarul prescris, benedictinii au dezvoltat un instrument care să le dea o mai mare precizie În măsurarea timpului, decât cea care putea fi obținută cu ajutorul clopotelor și clopotarilor. Ei au inventat orologiul mecanic. Lewis Mumford a remarcat odată ca „orologiul, nu motorul cu aburi, este mașina-cheie a Epocii Moderne”37. A fost prima mașină automată din istorie, care folosea un mecanism ce „Întrerupe În mod regulat
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a răspândit. Spre sfârșitul secolului al XV-lea, orologiul mecanic ieșise din mănăstiri și devenise o prezență obișnuită În noul peisaj urban. Orologii uriașe au devenit punctul focal al vieții urbane. Ridicate În centrul pieței orașului, ele au Înlocuit repede clopotul bisericii drept punct de Întâlnire și referință pentru coordonarea interacțiunilor complexe ale existenței urbane. Cu numai un secol Înainte, grandoarea catedralei gotice era o măsură a statutului comunității, dar acum, instalarea orologiului orașului a devenit simbolul mândriei orășenești. În 1481
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un orologiu, justificând astfel cheltuirea de fonduri, „mai mulți oameni vor veni la târguri, cetățenii vor fi multumiți, veseli și fericiți și vor trăi o viață mai ordonată”39. Primele orologii nu aveau cadrane. Ele numai făceau să sune un clopot la fiecare oră. Într-adevăr, cuvântul englezesc clock vine din cuvântul limbii olandeze timpurii clocke, care Însemna clopot. În secolul al XVI-lea, orologiile sunau la fiecare sfert de oră și unele aveau un cadran care marca trecerea fiecărei ore
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
veseli și fericiți și vor trăi o viață mai ordonată”39. Primele orologii nu aveau cadrane. Ele numai făceau să sune un clopot la fiecare oră. Într-adevăr, cuvântul englezesc clock vine din cuvântul limbii olandeze timpurii clocke, care Însemna clopot. În secolul al XVI-lea, orologiile sunau la fiecare sfert de oră și unele aveau un cadran care marca trecerea fiecărei ore. La jumătatea secolului al XVII-lea, a fost inventat pendulul, furnizându-se În felul acesta un mecanism mai
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
timpul În unități standardizate: ore, minute și secunde ar fi părut stranie, chiar macabră, unui țăran iobag din epoca medievală. În aceea vreme, o zi era Împărțită În trei părți: răsărit, prânz și apus. Singurele semnale, spune Lawrence Wright, erau „clopotul pentru Însămânțat și recoltat care Îi chema la lucru, clopotul pentru slujba religioasă și stingerea”40. Ocazional, se putea auzi sunetul „clopotului pentru adunarea grânelor rămase după recoltat, al clopotului de la cuptorul de pâine, al celui de la târg și al
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
părut stranie, chiar macabră, unui țăran iobag din epoca medievală. În aceea vreme, o zi era Împărțită În trei părți: răsărit, prânz și apus. Singurele semnale, spune Lawrence Wright, erau „clopotul pentru Însămânțat și recoltat care Îi chema la lucru, clopotul pentru slujba religioasă și stingerea”40. Ocazional, se putea auzi sunetul „clopotului pentru adunarea grânelor rămase după recoltat, al clopotului de la cuptorul de pâine, al celui de la târg și al clopotelor care Îi chemau la petrecere, foc sau Înmormântare”41
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vreme, o zi era Împărțită În trei părți: răsărit, prânz și apus. Singurele semnale, spune Lawrence Wright, erau „clopotul pentru Însămânțat și recoltat care Îi chema la lucru, clopotul pentru slujba religioasă și stingerea”40. Ocazional, se putea auzi sunetul „clopotului pentru adunarea grânelor rămase după recoltat, al clopotului de la cuptorul de pâine, al celui de la târg și al clopotelor care Îi chemau la petrecere, foc sau Înmormântare”41. Chiar și În aceste cazuri timpul nu era determinat cu anticipație și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
răsărit, prânz și apus. Singurele semnale, spune Lawrence Wright, erau „clopotul pentru Însămânțat și recoltat care Îi chema la lucru, clopotul pentru slujba religioasă și stingerea”40. Ocazional, se putea auzi sunetul „clopotului pentru adunarea grânelor rămase după recoltat, al clopotului de la cuptorul de pâine, al celui de la târg și al clopotelor care Îi chemau la petrecere, foc sau Înmormântare”41. Chiar și În aceste cazuri timpul nu era determinat cu anticipație și delimitat de evenimentele externe. Timpul medieval era Încă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pentru Însămânțat și recoltat care Îi chema la lucru, clopotul pentru slujba religioasă și stingerea”40. Ocazional, se putea auzi sunetul „clopotului pentru adunarea grânelor rămase după recoltat, al clopotului de la cuptorul de pâine, al celui de la târg și al clopotelor care Îi chemau la petrecere, foc sau Înmormântare”41. Chiar și În aceste cazuri timpul nu era determinat cu anticipație și delimitat de evenimentele externe. Timpul medieval era Încă sporadic, greu de prezis, fiind În special era legat de evenimente
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]