2,966 matches
-
și au amânat Înrolarea lucrătorilor din minele suedeze de fier ca să poată asigura livrări regulate către Germania) era așadar un nărav mai vechi. După război, elvețienii (dar nu și suedezii) au fost inițial ținta suspiciunilor internaționale În calitatea lor de complici la efortul de război german: ca reglementare finală a tuturor plângerilor legate de tranzacțiile Reichsbank prin băncile elvețiene, Acordurile de la Washington din mai 1946 i-au obligat să ofere o contribuție „voluntară” de 250 de milioane de franci elvețieni la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
credibile cu o intervenție sovietică. Dacă privim În urmă, iugoslavii au plătit cu vârf și Îndesat pentru Înfumurarea lor. În următorii doi ani, atacurile Kominformului s-au amplificat constant. În lexiconul de injurii leniniste, Tito a devenit „Iuda Înconjurat de complici”, „noul țar al pan-sârbilor și al Întregii burghezii iugoslave”. Partizanii săi erau „jalnici trădătoriși slujbași ai imperialismului”, „vestitori funebri ai taberei războiului și a morții, iscoade perfide și adevărați moștenitori ai lui Hitler”. Partidul Comunist Iugoslav, „o bandă de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cei care avuseseră o activitate vădit de partea nemților, au refuzat categoric să se recunoască vinovați sau să-și mărturisească așa-zisele fapte „antinaționale”. În august 1947, la Sofia, În procesul vizibil aranjat al liderului țărănist Nicola Petcov și al „complicilor” săi, patru din cei cinci acuzați s-au declarat nevinovați, În ciuda torturii și a mărturiilor falsificate 7. După criza iugoslavă din 1948, atitudinea lui Stalin s-a schimbat. Pentru mulți, Belgradul era o alternativă atrăgătoare față de Moscova. Spre deosebire de Stalin, Tito
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a refuzat În fața Curții să pronunțe textul prestabilit, a retractat public declarațiile smulse de anchetatori și a fost târât afară din sală În timp ce protesta, susținând că e nevinovat. Două zile mai târziu, la 16 decembrie 1949, a fost spânzurat, iar „complicii” săi au primit ani grei de Închisoare, conform deciziilor luate de Stalin și Lavrenti Beria, șeful NKVD, Înainte ca procesul să Înceapă. Cazul lui Kostov era special pentru că el a fost singurul comunist est-european care și-a retractat Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de zece milioane, se estimează că un milion de persoane au fost arestate, urmărite În justiție, Încarcerate sau deportate Între 1948 și 1953. O familie din trei a fost direct afectată. Rudele sufereau pe măsură. Fritzi Loebl, soția unuia dintre „complicii” lui Slánský, a fost ținută un an În Închisoarea de la Ruzyò, În afara Pragăi, și interogată de ruși care o numeau „târfă jidancă Împuțită”. La eliberare a fost exilată Într-o fabrică din nordul Boemiei. Soțiile prizonierilor și deportaților și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
externe de clemență În cazul unor figuri proeminente, cum ar fi scriitorii József Gáli și Gyula Obersovszky. Soarta lui Nagy Însuși era un subiect deosebit de sensibil. În aprilie 1957, Kádár și colegii săi au decis readucerea lui Nagy și a „complicilor” săi În Ungaria pentru a fi judecați, Însă procesul a fost amânat până În iunie 1958. La 15 iunie 1958, Într-un proces strict secret, toți cei acuzați au fost găsiți vinovați de incitarea la contrarevoluție și condamnați la moarte sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un rol exclusiv agricol În distribuția internațională a muncii În blocul comunist. Dar șefii de partid de la București nu aveau de gând să se limiteze la aprovizionarea economiilor comuniste mai avansate și prospere cu alimente și materii prime. După ce fuseseră complici la stăvilirea și Înăbușirea revoltei maghiare, românii au obținut retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul național În 1958 și au adoptat o cale din ce În ce mai independentă. Sub Dej și (din 1965) sub Ceaușescu, România a refuzat să se implice În disputele Moscovei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
consum și cu biciul supravegherii permanente. Desigur, recursul la violență era o amenințare neexplicită, dar faptul că era rar menționat nu făcea decât să contribuie la umilința colectivă. Ca și În 1938 și 1948, Cehoslovacia era transformată din nou În complice la propria ei Înfrângere. În 1972, poeții și dramaturgii curățau cazane și frecau geamuri; profesorii universitari mânuiau tesla, iar studenții dificili erau pe drumuri; dosarele poliției erau pline de „confesiuni” utile, iar comuniștii reformiști fuseseră exilați sau reduși la tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu se putea spune despre germani. Dar nimeni nu aștepta mare lucru de la austrieci. Raportarea lor senină la istoria recentă (la sfârșitul anilor ’90, aproximativ doi din cinci austrieci tot mai credeau că țara lor fusese mai curând victimă decât complice a lui Hitler, iar 43% considerau că nazismul „avea părți bune și părți rele”) nu făcea decât să confirme prejudecățile lor și ale altora 8. Elveția Învecinată reprezenta un caz cu totul diferit. Timp de 40 de ani, Elveția se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
singura țară fără colaboraționiști, evreii au supraviețuit). În toate aceste cazuri germanii sunt Însă cei care au dat ordinele. Excepția, desigur, este Franța. Iar memoria chinuită, reprimată și lacunară a războiului În Franța (a regimului de la Vichy, cu rolul său complice și activ În proiectele naziste, Îndeosebi În soluția finală) este cea care a stânjenit eforturile Europei postbelice de a-și asuma al doilea război mondial și Holocaustul. Nu fiindcă Franța s-a purtat cel mai rău. Ci fiindcă ea conta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
târziu, pe 15 martie 2005, la Muzeul Holocaustului, inaugurat recent la Ierusalim, premierul francez Jean-Pierre Raffarin declara: La France a parfois été le complice de cette infamie. Elle a contracté une dette imprescriptible qui l’oblige. („Franța a fost uneori complice la această infamie. A contractat o datorie care o leagă pe vecie.”) La sfârșitul secolului XX, poziția centrală a Holocaustului În identitatea și memoria Europei Occidentale părea asigurată. Desigur că mai existau persoane și organizații disparate (mai active În America de Nord
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în receptarea sensului, am optat pentru explicitări intratextuale sau în note de subsol. Credem însă că acestea, puțin numeroase, de altminteri, nu anulează dorința cititorului de a descâlci bogatele referințe culturale și intertextuale ale acestei cărți, devenind astfel și el complice al actului creator. Mai credem, de asemeni, că înțelegerea corectă a unei traduceri depinde și de voința cititorului de a-și asuma rolul pe care textul i-l atribuie. MONICA FRUNZĂ PREFAȚĂ Omul modern a părăsit satul pentru oraș, atenuând
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
nostru, evreii care au trecut frontiera și care vor mai încerca să fie considerați ca spioni și executați, iar agenții de la frontieră care ar îngădui sau n-ar purta toată grija pentru interzicerea unor asemenea migrațiuni să fie pedepsiți ca complici și executați ca și vinovații. București, 18 Iulie 1941 Nr. 255 AMR, fond 950-Cabinetul Ministrului, dosar nr. 700, f. 101. Documentul nr. 46 INSPECTORATUL REGIONAL DE POLIȚIE GALAȚI Serviciul Poliției de Siguranță. SECRET Nr. 14.338 S253. 19 Iulie 1941
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
în fapt, însă demersul disciplinar și cel transdisciplinar colaborează la un fel de perspectivă întregită asupra fenomenelor lumii naturale, sociale și culturale). În această accepție recentă, disciplinaritatea și transdisciplinaritatea nu mai sînt niște „inamici”, ci mai degrabă un fel de „complici” (Nicolescu, 1999)1. 1.3. Specificul cercetării educației și modelele de cercetare Specificul cercetării pedagogice este, prin urmare, acela că urmărește, atunci cînd este și pe cît este posibil, abordarea educației „ca educație”. Dar distincțiile pot fi extinse legitim la
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
interesele pe care le avea Marea Britanie în Grecia, iar el crezuse că și Washingtonul avea să adopte aceeași atitudine față de interesele pe care le aveau sovieticii în România și Bulgaria. Molotov ignora faptul că America nu numai că nu fusese complice la "procentele" stabilite la Moscova, ci era de-a dreptul îngrozită de acel aranjament. Prin urmare, atitudinea lui Byrnes îl prinsese pe Molotov descoperit și îl determinase să facă tot posibilul pentru a menține controlul sovietic asupra Balcanilor. Byrnes arătă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și ai noștri se duc pe frig, ploaie, glod tocmai la acea cătună, prin pădure, distanță de 4 ore, care copii sunt neîmbrăcați, goi, cu opincile rupte”. Situația se petrecea la abia doi ani după înființarea școlii, 1866, avantajat (și complice la mutare) fiind și Ilie Călugăreanu, care locuia în Condrea și era preot la biserica vecină de la Siliștea. Este de reținut faptul că numele primarului nu figurează printre semnatarii Declarației de înființare a școlii, printre reclamanți fiind acum tocmai cei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]