5,487 matches
-
Îmbrăcați cu ce aveau mai bun, articole primite anterior de la emisiune: tricouri de la spray-ul pentru țânțari Bugger-Off, jeanși de la Ripped & Ready, șepci de baseball de la Global News Network. Bunicile purtau șalurile cântătoare. La controalele medicale, doctorii din tabără au conchis că gemenii Loot și Bootie nu aveau șapte sau opt ani, așa cum crezuseră prietenii mei, ci doisprezece, dar procesul de creștere fusese stopat din cauză că fumaseră Încontinuu țigări de foi. Un psihiatru american care vizitase tabăra a diagnosticat-o pe bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-o drăguțul de el, scumpul de el, iubitul neprețuit al poporului român, doar ca să vadă toată suflarea din lumea largă, că în România este democrație și funcționează perfect libertatea de exprimare. Deci urmând riguros logica acestui Lăzăroiu în privința răului, putem conchide că dacă în spatele unui rău mic, se ascunde un bine mai mare, înseamnă că în spatele unui rău mare, se ascunde un bine imens și deci numai proștii de români cred că trebuie ales întotdeauna răul cel mai mic (fără nici o
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ilicit ca nume de obiect, iar pe de altă parte, se ajunge la o scandaloasă contra dicție în termeni. Se încalcă, pur și simplu, regulile unui limbaj corect din punct de vedere logic, aceasta este concluzia analistului. Ce anume va conchide în cele din urmă? Metafizica este dintotdeauna locul predilect al unor enunțuri lipsite de sens. Își amintește, din lecturile sale, că unii filozofi, de la vechii greci și până la Hegel sau mai târziu, nu ostenesc să ne vorbească despre „principii prime
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 106.</ref>. Observă că se aplică mai ales în geometrie, unde intuiția însăși are un caracter formal. Exemplul pe carel oferă este din astronomie. „Pentru a demonstra că pământul nu este plat, [...] pot conchide apagogic și indirect: dacă pământul ar 56 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 43. 44. 45. fi plat, atunci steaua polară ar trebui să fie întotdeauna la aceeași înălțime; cum acest lucru nu se petrece, urmează că el nu este plat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ilicit ca nume de obiect, iar pe de altă parte, se ajunge la o scandaloasă contra dicție în termeni. Se încalcă, pur și simplu, regulile unui limbaj corect din punct de vedere logic, aceasta este concluzia analistului. Ce anume va conchide în cele din urmă? Metafizica este dintotdeauna locul predilect al unor enunțuri lipsite de sens. Își amintește, din lecturile sale, că unii filozofi, de la vechii greci și până la Hegel sau mai târziu, nu ostenesc să ne vorbească despre „principii prime
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pentru existența globală a omului religios, ar putea aduce cu o respingere a libertății creatoare. Este vorba de fapt de o veșnică întoarcere in illo tempore, într-un trecut care este "mitic" și nu are nimic istoric. S-ar putea conchide că această eternă repetare a gesturilor exemplare dezvăluite de zei ab origine împiedică orice progres uman și paralizează orice elan creator. Concluzia este justificată, dar numai în parte, deoarece omul religios, chiar și cel mai "primitiv", nu se împotrivește progresului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe brațe în automobil, e deschis la piept. Nu mă mai necăjiți, băieți!", le spune zâmbind. Apoi, dîndu-și seamă că moare, murmură: "Salvați patria!". Asasinul era un tânăr din Alemtejo și se numea José Julio da Costa. Tipul criminalului lombrozian, conchid toți cei care 1-au cercetat. Venise la Lisabona ca să-l omoare pe Sidonio Paes, pentru că, așa cum mărturisea în urmă, Sidonio "era monarhic". Mare democrat, credea în Magalhaes Lima, șeful suprem al masoneriei portugheze, ca într-un apostol. În ziua
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe fată, dar ea, după ce ne-a lovit trăsnetul, pesemne s-a eliberat. Gualfard continuă să-l cerceteze câteva clipe, cu aerul că-și repeta în minte și cântărea fiecare cuvânt. încuviință apoi și aruncă sfoara în iarbă. — De acord, conchise el. Punându-și ambele mâini pe oblâncul șeii, scutură din cap și, vorbind aproape către sine, adăugă înnegurat: — De necrezut. Și totul din vina a doi copilandri... Geremar, alarmat, întinse mâna, arătându-l pe Balamber, și observă: — L-au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și pe stăpâna ta, cu cele mai cumplite chinuri. — Trebuie să te încrezi în cuvântul meu, așa cum și eu o să mă încred în al tău. Taciturnul luă din nou frâele în mână și, întorcându-și calul, încuviință cu gravitate: — Bine, conchise el. Facem cum spui tu. 10 Mabertus părăsi villa puțin înainte de apusul soarelui, ducându-l cu sine pe tânărul prizonier. Erau amândoi încălecați pe doi cai lăsați, din ordinul Taciturnului, chiar de către burgunzii care-i furaseră toți caii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
superioare, urmând secția istorico-filozofică. Începe să colaboreze la organul socialist "Munca" din București, sub pseudonimul Cezar Vraja. 1892 În cadrul cercului socialist din Iași, rostește conferința Darwinismul social, remarcată de Gherea și publicată în același an în revista "Critica socială". Oratorul conchide că triumful proletariatului este indiscutabil. 1893-1894 Sub pseudonimul Cezar Vraja, colaborează la "Evenimentul literar" din Iași. Cezar Vraja polemizează cu revista "Viața" a lui Vlahuță, apărând ideile socialismului. 1894-1895 Cezar Vraja publică numeroase articole cu conținut poli-tic-social în "Lumea nouă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nou. Și a tot a plâns așa vreo șase zile În șir, până când n-a mai rămas nici o zdreanță din hainele cu care fusese Înmormântată fosta sa nevastă. „Gol vine omul pe lumea asta, gol se Întoarce În mormânt“, a conchis el. Dar când s-a trezit din beție, s-a dus acasă și-a făcut semnul crucii și s-a spânzurat În pod... Așa, fără cămașă, fără nădragi... Păi, un astfel de nemernic ar fi trebuit să se perpelească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
asta-l chinuia. Unde să-și găsească omul femeia potrivită? Pentru un astfel de melesteu i-ar fi trebuit o iapă zdravănă de tot...“, au zis cele de cincizeci. „Pesemne, Dumnezeu s-o ierte, răposata avea și ea ceva deosebit“, conchiseră cele de șaptezeci... „Vă caută moartea pe acasă și gândul vă este numai la prostii!“, le mustrase Mașa... În sfârșit, babulea Tatiana era atât de pornită pe această nouă pacoste trimisă În lume de cel proclet, Încât nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de babuini la circul ce-și instalase cortul la Rădăuți. Mâncau gheare de găină și se scuipau, luându-se la harță. Când Își ridicau coada, li se vedea fundul roșu ca un fier Încins. „Așa o să ajungem dacă ne boim“, conchise bătrâna, Îndepărtându-se cu scârbă de cortul unde alături de maimuțe se afla și un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am lămurit, făcu Extraterestrul. Ți-e frică să-ți pui din nou pirostriile pe cap, nu-i așa? o Întrebă el, cu o voce extrem de caldă. - Așa-i, șopti Mașa. - După ce te-ai fript cu ciorbă, sufli și-n iaurt, conchise vizitatorul, articulând cu voce tare cuvintele pe care Mașa și le spusese În gând. Am Înțeles, continuă el, acest viitor nu mai există! și făcând un semn cu palma spre peretele pe care atârna tabloul, tabloul se șterse din vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se stârnește vântul și le acoperă cu nisip. - Niște mâini? murmură cu gândurile duse Mașa. - Exact, se precipită Extraterestrul. Întâi o pereche, apoi două, apoi o infinitate de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul, ștergându-și cu dosul palmei buzele de resturi de scrumbie și ulei. - Și mâinile? - Ce-i cu ele? - Mâinile adâncite În rugă, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu prea avea chef să asculte poveștile Extraterestrului. Și așa ora era destul de Întârziată, iar oaspetele trăgea la măsea, vorbind În dodii. - Călătoriți destul de mult? Îl Întrebă ea. - Da, destul de mult, zise vizitatorul. N-am fost trimis, În fond, aici, conchise el, să tai frunze la câini, ci să cunosc lumea. După care adăugă: Cunosc Rusia ca pe propriile buzunare. Și nu numai Rusia, ci lumea-n general... - Poate chiar ca pe propriile buzunare n-o cunoașteți. E atâta loc acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de el. Aparent nu ne folosește la nimic, e un organ oarecum redundant, dar fără această excrescență oarecum invizibilă, noi, cum să-ți explic, Mașa, spuse el, n-am fi noi, ci... E un fel de organ social, chiar politic, conchise el. - Cum așa, politic? spuse În glumă gazda. Doar n-o fi prim-ministru sau președinte de stat? - Cam așa ceva, spuse Extraterestrul. Ba chiar mai mult decât atât. Fără el nu ne-am putea exercita drepturile cetățenești. El ține loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ceva, că altfel de ce-ar fi fost creați? Și Mașa Își aduse aminte de primul bărbat ce pătrunsese În viața ei. Își aduse aminte de cizmele sale mânjite cu borhot. - Văd că, de oriunde ar veni, bărbații poartă cizme, conchise Mașa și fața i se destinse Într-un zâmbet blând. - Nu zâmbi, Mașenca, spuse Extraterestrul. Nu râde de cizmele mele. Le-am Încălțat mai mult de pamplezir, ca să fiu În pas cu vremea. Cizmele mele sunt nimica toată față de cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Întâmplă cu mine e foarte ciudat...“, continuă să se mire Mașa. E ca și cum m-aș naște pe mine Însămi și, odată cu mine, lumea În care sunt... Nu cumva Într-adevăr am rămas grea sau e vorba de o scamatorie?“, conchise ea. „Bine, bine, cu mine a avut ce a avut, dar pe biata Evlampia de ce-a nenorocit-o? Că doar nu vrei să spui - gândi ea - că și ea a visat cai verzi pe pereți? Ia uite-o cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În mâna oaspetelui... - Noroc, făcu și Extraterestrul, ridicându-l spre gura sa devenită aproape la fel de transparentă ca și barba și dându-l pe gât dintr-o răsuflare. Abia atunci Mașa observă că mâna oaspetelui tremura ușor. - Nu e chiar rău, conchise el, În timp ce fruntea sa palidă se acoperi de broboane de sudoare. Dacă tot m-am așezat, atunci hai să-ți spun, pe scurt, povestea lui Subotin, propuse el. „E totuși un pic mahmur“, gândi femeia, privindu-l cu atenție, mustrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am așezat, atunci hai să-ți spun, pe scurt, povestea lui Subotin, propuse el. „E totuși un pic mahmur“, gândi femeia, privindu-l cu atenție, mustrându-se că nu a adus și zeamă acră. „După două păhărele Își va reveni, conchise ea. Numai să nu bea prea mult, că pe urmă chiar că nu mai scap de el...“ - Nu te teme, o liniști oaspetele. Timpul meu deja a expirat, așa că nu mă mai Întind la băutură. Îți spun povestea lui Subotin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mine nu. Consoarta Înseamnă, adăugă el modulându-și glasul, entitatea cu care Îți Împarți soarta. Nu-i așa?“ „Așa-i!“, răspunseră În cor toți salahorii, cu excepția unuia singur, care, probabil, din pricina alcoolului băut, căuta să-și arate cerbicia. „Să presupunem, conchise acesta, că nevasta e nevastă, iar consoarta e consoartă... De nevastă nu vă temeți?“ „Și dacă mă tem, ce te privește?!“, răspunse Ippolit pe un ton calm, care nu prevestea Însă nimic bun. „Am o nevastă aprigă, care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Înțeleagă oaspetelui că ar avea nevoie de-un bărbat? „Nu are decât“, Își spuse ea și Își acompanie cuvintele cu un chicotit atât de nefiresc, Încât vizitatorul o privi nedumerit, ridicând din sprâncene și clătinând din cap. - Slăbiciuni muierești, conchise el, luând de pe platou o bucățică de caș și o măslină. Deodată, În timp ce discutau, un nor roșu lunecă pe cer și lumina zilei Începu să scadă, spuzind pân’ la crepuscul. Un fulger brăzdă Întreagă zare, urmat de un tunet ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el. Dacă voi reuși să-mi anihilez cu totul teama, halucinația se va risipi odată cu mahmureala. Încă un pic de alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la mine ca la un nebun... Și asta n-ar fi nimic, dacă aș intra doar eu În Încurcătură. Sunt obișnuit. Dar parcă văd că mai dau și alții de bucluc... Numai cu miliția să nu ai de-a face, conchise el. Mașa se gândea și ea la complicații. Într-adevăr, dacă oaspetele s-ar fi dus la primărie, lucrurile ar fi luat cine știe ce Întorsătură. Primarul era un om pe cât de suspicios, pe atât de imprevizibil. Sigur ar fi sunat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]