2,985 matches
-
al acestei școli. Urmează cursurile Liceului Internat, absolvind în 1920. Student la Facultatea de Drept a Universității ieșene, după obținerea licenței, în 1925, intră în barou. Cu un an înainte avusese prima expoziție de caricaturi. Abandonează avocatura și, cu un condei ascuțit și uneori afurisit, începe să scrie comentarii în care fulgeră ochiul lui de plastician. Publică, totodată, desene în „Universul literar”. În 1929 se întoarce la Iași, unde va da curs noii sale pasiuni, aceea pentru teatru. Angajat la Teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Tolstoi ar fi spus „neobrăzare“ - doar se exprimă așa despre Nietzsche) cu care Dostoievski își permite să scuipe pe cele mai scumpe și mai sfinte sentimente omenești“2. În ce ne privește, credem că pe Șestov l-a cam luat condeiul înainte. Nu este, de altminteri, singurul. Numeroși critici așa-numiți „sovietici“, ale căror texte ideologizante au fost citite cam prea asiduu și la noi, i-au imputat lui Dostoievski polemica ascunsă cu Cernîșevski și Nekrasov și faptul că n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
revelatoriul studiu Melancolia descendenței prin această departajare : "Memoria antecesorilor este privilegiul oferit cu perfidie temerarilor care se înfățișează la porțile literaturii. Unora, ofranda le este fatală. [...] Alții însă adevărații creatori își duc povara cu trufașă resemnare. Ea le veghează elanul condeiului, le decantează fervorile, depunând în ele zațul nobil al melancoliei"47. În cazul acestora din urmă, se disting mai multe situații: cei care abordează cu predilecție comicul și sunt inevitabil legați de numele înaintașului, cum este cazul lui Tudor Mușatescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pastișarea Psalmilor arghezieni, de pildă, implică și surăsul condescendent al criticului în măsură să reproducă tocmai acele dislocări și amputări sintactice, acele subite redistribuiri de valori gramaticale ale cuvintelor, prin care Arghezi forța limbajul să se împrospăteze, dar care, prin condeiul parodistului dobândesc efecte comice nebănuite: Ajuns acum la pragul tău, mă iată. Cremene dură, mă putui în pisc Să mă găsesc prin stânci și să mă isc Din pulbere, cu glezna-nsângerată.95 Pe de altă parte, Caragiale a devenit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în drama Năpasta. Considerăm că raportarea la estetica absurdului se dovedește fructuoasă în analiza acestei piese care a stârnit nedumerire și a dat cele mai multe prilejuri de reproșuri critice, nu doar din partea detractorilor operei caragialiene, ci și din partea celor mai obiective condeie exegetice. Paul Zarifopol, de exemplu, descalifică Năpasta pe temeiul convenționalismului, a inautenticității timbrului artistic și, mai cu seamă, a comportamentului absurd al personajului-marionetă Ion: "Monoloagele și aparte-le din Năpasta sunt printre cele mai nenorocite efecte ale teatrului tradițional. Cred
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dobândește semnificația unei călătorii spre cetatea sfântă, inevitabil și implacabil marcată de suferințe, probe, dificultăți, piedici. Accesul spre lăcașul spiritual de la marginea Bucureștiului presupune traversarea unui veritabil "infern de praf și de mirosuri"107, a cărui descriere este demnă de condeiul dantesc: Mai întâi de la barieră dai de o murdărie vrednică de cei mai originali africani; colea niște băieți la o cârciumă toacă fel de fel de cărnuri pentru cârnați, un vârtej de muște roiește împrejur; dincoace niște hârdaie cu struguri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sensul juridic cu cel istoric, seriozitatea cu cordialitatea. Este un dar al lui, pe care nu toți îl au, acela de a rezuma în mod plăcut și în puține pagini un material care ar fi putut fi plictisitor sub un condei mai puțin alert decât al lui. Jean-François Gautier, dominându-și neîncetat subiectul, pare a scrie cu paharul în mână... Dar cu spirit critic și cu moderație! Discerne fără greș tot ceea ce poate aduce omului folosirea cotidiană a vinului bun și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
persiflante, jocurile de cuvinte sunt izbutite, adesea însă, trase de păr și fără un bob de sare, nu-l servesc deloc. Încercările sale literare se vor resimți de această facilitate. Surprinzător, în publicistica de atitudine L. ține în mână alt condei: nervos, agresiv, patetic. Însuflețirile de care se lasă cuprins pot lua, în „preumblările” prin Transilvania, Banat, Bucovina, expresia indignării sau trădează o emoție ce îi umple ochii de lacrimi. Ghidușul se dă peste cap luând o înfățișare severă, încruntată, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
desfășura o oarecare activitate «orală» la Academie, conferințe, cuvântări și cine cercetează Analele Academiei R.P.R. din perioada 1949 încoace se convinge de aceasta, deși nici participarea scrisă, atâta cât o făcea sau putea s-o facă, nu cred că mulțumea condeiul său de gazetar activ; dovadă că, în acest an, prezența sa în presă este mult mai frecventă; și nu numai în publicistică, ci și în apariții editoriale. Mai ilustrativ mi se pare cazul lui Cezar Petrescu, dar mai ales al
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a spune câteva cuvinte despre romanul construcției, luând ca exemplu Drum fără pulbere în ediția a doua. Nu voi face o recenzie a acestei cărți. Petru Dumitriu e om tânăr cu spiritul pregătit umanistic, care a început să-și exercite condeiul în maniera adevăraților artiști, copiind clasici, căutând a surprinde măreția gestului elin. Realismul lui are o originalitate dublă: studiul vieții și al artei (...). Părerea mea este că un factor important într-un astfel de roman al omului care construiește socialismul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fi mulțumiți. Trei stejari, oricât ar fi ei de uriași, nu pot răcori cu frunzișul lor Bărăganul. Trei stejari nu ne pot da imaginea pădurii. (...) Scriitorii semnalați mai sus - și mulți alții ale căror nume nu mi-au venit sub condei - nu sunt, desigur, de mărimea lui Homer, a lui Dante sau Cervantes. Ei sunt însă ai noștri. Scrierile lor sunt comorile noastre, comorile poporului nostru, au întreținut în anii grei o flacără care ne este scumpă, aceea a tradiției pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ne este scumpă, aceea a tradiției pe care ne-au lăsat-o întemeietorii literaturii noastre, începând cu cronicarii, continuând cu Văcăreștii, apoi strălucind cu generația de la 1848, cu marii clasici, Eminescu, Caragiale, Creangă, Coșbuc; flacăra luptei și nădejdii purtate cu condeiul. Și poporul nostru are dreptul și are dorința să-și cunoască nu numai pe scriitorii lui de azi, ci și pe cei de ieri. Este datoria editurilor să scoată aceste comori din adâncurile în care le-a îngropat burghezia, și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
i s-a dat și la Beiuș, după căderea vremelnică a nordului Ardealului. A murit la Săbăoani în seara zilei de miercuri, 15 martie 1944. Din bogata sa activitate vom schița un singur aspect: acela de scriitor bisericesc. Pentru el, condeiul era un puternic mijloc de convertire a sufletelor, de înnobilare a lor. A colaborat cu articole și poezii la majoritatea revistelor catolice din țară: Viața, Lumina creștinului, Unirea, Cultura creștină, Vestitorul, Observatorul, Flori de crin. A scris și în calendarul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Congresului presei, care s-au aplicat tuturor publicațiilor catolice din întreaga lume. Importanța Congresului a fost validată și de interesul special acordat de Papă acestui eveniment, preocupare izvorâtă din convingerea conform căreia "doar cunoașterea cât mai bine a purtătorilor de condei și studiind împreună trebuințele presei catolice, vor putea să-i dea în adevăr o dezvoltare potrivită cu menirea ei", după cum aprecia Papa Pius XI, citat în revista catolică românească Almanahul Presa Bună815. S-a conștientizat puterea și importanța considerabilă a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mondiale" se făcea o comparație între modul în care s-a prezentat acolo presa catolică din România, față de cea din celelalte state catolice, în termeni foarte tranșanți: "E impozant să vezi prin pavilioane pereți acoperiți cu pozele primilor mânuitori ai condeiului la cutare și cutare națiune. Ni s-a acordat și nouă românilor invitație și loc la această expoziție. Dar cum ne-am dovedit tăria noastră față sau mai bine zis alături de alte țări? Să spunem drept: ne-am dovedit foarte
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
informare catolic, cu distribuție națională, în armonie cu directivele ierarhiei ecleziastice. 942 Albina, nr. 1, anul I, 9 noiembrie, 1921, f. 1. 943 Ibidem. 944 Ibidem. 945 "Noi o repetăm încă o dată, nu vrem să știm de nimeni. Când luăm condeiul ca să scriem în Albina, renunțăm la orice credințe și sentimente ale noastre proprii; numai și numai pentru ca cetitorul să afle în coloanele ziarului adevărul cel mai corect" (Ibidem). 946 Ibidem. 947 Ibidem. 948 Ibidem. 949 Tot pe prima pagină a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
într-un mediu creat de mama sa Sido care i-a stimulat dorința de a se exprima liber, fără constrângeri, i-a dezvoltat interesul pentru lectură și aptitudinea de reflecție. A scris de timpuriu, dar nu a avut încredere în condeiul ei, fapt de care a profitat primul ei soț, Gauthier Villars, ce semna sub pseudonimul Willy romane de dragoste siropoase gustate de public și care, umblând în textele ei, a semnat primele romane: Claudine la școală, Claudine la Paris, Claudine
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scriitorilor francezi: Balzac, Flaubert, Stendhal, Zola, Proust, a fost impresionată de expoziția dedicată impresionismului de la Mitropolitan Museum din New York și, fermecată de tablourile lui Edouard Manet care au avut-o ca muză pe Victorine Meurent, a decis să-și încerce condeiul prin romanul de debut, Mademoiselle Victorine ce s-a bucurat de un mare succes. Personajul principal, Victorine, combină viețile a două femei reale, curtezane care au fascinat și au scandalizat societatea pariziană: Virginia de Castiglione și Victorine Meurent, cea de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
OLTENIA LITERARĂ, revista apărută la Craiova, anual, în 1956 și în 1958, editata de Uniunea Scriitorilor, Filiala Craiova. Rubrici: „Condeie tinere”, „Studii. Note critice”, „Traduceri”, „Epigrame”. Poezia promovată de O. l. este tributara ideologiei comuniste, fiind mai degrabă expresia unui lirism ocazional, în care se cultivă un fals entuziasm și se folosesc toate clișeele epocii. Publică versuri Marin Ancuțescu, C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288529_a_289858]
-
numără peste trei sute de articole politice publicate în "Timpul", în care ataca regimul politic și realitățile pseudooccidentalizării. A atacat politicianismul, care, după părerea lui, "printr-o mașină politică nemiloasă a plătit salarii mizerabile pentru slujbe birocratice, creînd un proletariat al condeiului!". El numea o astfel de democrație democrație bugetară, punînd-o în contrast cu una reală: o democrație a muncii. Patriotismul politicianismului este grija iubitoare mai curînd față de bugetul țării și nu față de țară, exploatînd la maximum resursele tot mai mici ale acesteia 66
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
arte liberale și lipsa de profesioniști de a căror formare depindeau atît de mult economia și prosperitatea României Mari! Iorga ignora înmulțirea alarmantă a acestei drojdii pseudointelectuale. Mentorul său, Eminescu, era conștient de problema aceasta și pomenea mereu de "proletariatul condeiului". E ciudat că Iorga nu a lansat niciodată o campanie serioasă de alfabetizare, dat fiind că mai mult de 50% din populație era analfabetă. Pe la sfîrșitul toamnei lui 1922, amarul studenților a dus la o grevă studențească generală 109. Mișcarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
culturală. Dar inițiativa Habermas-Derrida, deși articula sentimente Împărtășite de mulți europeni, a trecut practic neobservată. Nu a devenit o știre În sine și nu a fost citată de simpatizanți. Nimeni nu i-a implorat pe autori să pună mâna pe condei și să arate drumul. Guvernele multor state europene, printre care Franța, Germania, Belgia și mai târziu Spania, Împărtășeau, fără Îndoială, În linii mari, vederile exprimate În aceste eseuri; nici unuia nu i-a trecut prin minte să-l invite pe Eco
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de radio din Bod, Pavilionul României la Expoziția internațională din New York (în colaborare cu Octav Doicescu), Institutul de Studii și Proiectări Energetice. În 1931 se decide să-și etaleze creația picturală (nuduri, peisaje, portrete) într-o primă expoziție, lăudată de condeie ilustre (Tudor Arghezi, Camil Petrescu). Un moment neplăcut survine în existența lui după prăbușirea, la cutremurul din 1940, a blocului Carlton din capitală. În urma investigațiilor întreprinse, C. este scos de sub orice acuzație, vinovat fiind găsit constructorul. Între 1942 și 1948
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
estetică a reconstrucției (1947), nu pierde din vedere „reconstrucția noastră spirituală”. Spirit aristocratic, în a cărui viziune asupra artei dominantă este tema frumuseții, C. rămâne atașat până la capăt unui crez întemeiat pe ordine, măsură, echilibru. Idealul armoniei, proclamat cu un condei vibrant și euforic, nu-i doar un surâzător concept de filosofie a culturii, ci urcă din fericita alcătuire lăuntrică a unui artist polivalent, care visează treaz la vremurile antice și la epoca de strălucitoare plenitudini a Renașterii. O „călătorie în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
se Întâlnesc În Iași cinci tineri intorși de curând de la studii. Patru din ei aparțin boierimii moldovenești, adică acelei clase cultivate printr-o atingere seculară cu civilizația Apusului, dar În care dorința producțiilor proprii, Într-o vreme În care meseria condeiului nu le dădea Încă influența și puterea obținute mai târziu, era mai mică decât plăcerea de a gusta producțiile altora. Din mijlocul acestei aristocrații locale se ridică Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti și Iacob Negruzzi. Pogor și Rosetti se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]