6,839 matches
-
accesibilă; putem presupune că Augustin a intenționat să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească, și că a vrut ca opera sa să fie înțeleasă de cît mai mulți oameni. Acest stil nou, tipic pentru Confesiuni, apare aproape exclusiv în partea narativă a operei, în timp ce în ultimele cărți, firește, autorul recurge la o redactare mai rece și lipsită de podoabe, proprie limbii filozofiei. Opera a avut un mare impact în Africa și în afara ei: în ea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apar elemente ale viitoarei polemici contra pelagienilor, așa că nu e de mirare că Pelagius, care se găsea atunci la Roma și încă nu era cunoscut pentru erezia sa, ci pentru viața ascetică, a fost scandalizat de o frază emblematică din Confesiuni (X, 29, 40: „Dă [să facem] ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), care e aproape o renunțare deschisă la ideea de liber arbitru. Bibliografie. Aceasta este imensă, firește, de aceea ne vom limita la cea foarte recentă și, dintre operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bologna, 1968. Un comentariu sub formă de „lectio Augustini”: ***, Le „Confessioni” di Agostino d’Ippona, Edizioni Augustinus, Palermo, 1984-1987. Traduceri romînești: Fericitul Augustin, Confessiones (Mărturisiri), trad. de Nicolae Barbu, introd. și note de Ioan Rămureanu, EIBMBOR, București, 1994; Sfîntul Augustin, Confesiuni, trad., de Gh.I. Șerban, Humaitas, București, 1998; Sfîntul Augustin, Confesiuni, ediție bilingvă, trad. introd. și note de Eugen Munteanu, Nemira, 2003. Studii: M. Pellegrino, Le Confessioni di Sant’Agostino, Studium, Roma, 1972 și celelalte studii existente. Cea care ni se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Confessioni” di Agostino d’Ippona, Edizioni Augustinus, Palermo, 1984-1987. Traduceri romînești: Fericitul Augustin, Confessiones (Mărturisiri), trad. de Nicolae Barbu, introd. și note de Ioan Rămureanu, EIBMBOR, București, 1994; Sfîntul Augustin, Confesiuni, trad., de Gh.I. Șerban, Humaitas, București, 1998; Sfîntul Augustin, Confesiuni, ediție bilingvă, trad. introd. și note de Eugen Munteanu, Nemira, 2003. Studii: M. Pellegrino, Le Confessioni di Sant’Agostino, Studium, Roma, 1972 și celelalte studii existente. Cea care ni se pare azi a fi opera cea mai semnificativă a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ni se pare azi a fi opera cea mai semnificativă a lui Augustin a fost însă, în cursul vieții sale, doar o etapă a unei activități neobosite în planul gîndirii și al acțiunii practice. Augustin nu s-a oprit după Confesiuni, ca și cum ar fi atins o limită: noi probleme se iveau la orizont. Necesitățile evanghelizării l-au determinat să scrie Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) - simpli, chiar dacă instruiți sub anumite aspecte, așadar persoane de diferite extracții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aplicată, tipică pentru dezbaterile lui Augustin. Scriitorul nu se adresează doar maniheilor, ci și păgînilor. Augustin a lucrat la această operă mai mulți ani, revenind asupra ei în mai multe rînduri: a alcătuit proiectul lucrării în timp ce compunea ultimele cărți ale Confesiunilor, înrudite ca subiect (ele conțin un comentariu parțial al Facerii), și a continuat-o cu întreruperi, astfel încît cartea a douăsprezecea a fost scrisă prin 412, iar întreaga operă a fost publicată pe la 415, fără ca autorul, ocupat acum cu alte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este nesistematic, chiar în mai mare măsură decît în alte opere ale epsicopului de Hippona. Cu toate acestea, ne putem întreba dacă nu este scrierea cea mai importantă a lui Augustin, o expresie a geniului său mai semnificativă chiar decît Confesiunile. Din spirit enciclopedic, scriitorul vrea să folosească toată știința vremii pentru a rezolva toate chestiunile cu care cultura păgînă îl face să se confrunte; este o atitudine comună a literaților din Antichitatea tîrzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să facă o dată cu De Trinitate, care este redactată în acea perioadă și se suprapune cu scrierea primelor cărți din Cetatea lui Dumnezeu. Cetatea lui Dumnezeu a fost o operă fundamentală de-a lungul întregului Ev Mediu, chiar mai mult decît Confesiunile, deși a fost înțeleasă în baza unor criterii diferite de cele dorite de autorul ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
săi aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit puțină simpatie. Pelagius, care pînă atunci trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă, după cum am arătat mai sus, fusese neplăcut impresionat de o faimoasă afirmație din Confesiuni: (X, 29, 40: „Dă [să facem] ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), considerată de el o formă explicită de anulare a liberului arbitru. Deși Pelagius ajunsese în Africa în 410-411 și își făcuse cunoscute ideile și la Cartagina, Augustin nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
următoare. Stabilind doctrina absolutei gratuități a harului divin, care implică, în același timp, condiționarea prin predestinare a libertății umane, Augustin ajunge la sfîrșitul unei evoluții care începuse încă din prima parte a vieții sale (unele semne sînt reperabile chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; ei se vor referi la operele scrise în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pelagius susținea că harul intervine nu înainte de păcat, pentru a-l preveni, ci abia după aceea, pentru a-l șterge. Augustin, dimpotrivă, înainte de convertire înțelesese legea lui Dumnezeu, dar nu putuse s-o ducă la îndeplinire; esențial este fragmentul din Confesiuni VII, 21, 27, unde scriitorul alege drept fundament pentru experiența sa experiența apostolului Pavel, Rom. 7, 19-25: „[Eu] nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc... Om nenorocit ce sînt! Cine mă va izbăvi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
armătura marilor construcții teologice și filozofice. Se poate spune că drumul pe care merge cultura modernă atunci cînd se apropie de Augustin este aproape întotdeauna acela al speculației filozofice și religioase, și aproape niciodată acela al artei sale - excepție făcînd Confesiunile. Ca literat, Augustin se bucură de o atenție mai redusă, poate din cauza importanței sale ca gînditor care pune în umbră alte aspecte ale activității sale. Augustin nu e ușor de judecat ca scriitor, inclusiv pentru că multe din operele sale nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu, în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, și ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni în miniatură”. într-adevăr, și Paulinus din Pella, la fel ca Augustin, vorbește despre propriile-i rătăciri: după ce a căzut în greșeală (poate a fost pelagian sau, după alții, priscilian) în tinerețe, s-a întors pe calea cea dreaptă la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în proză și versuri, în care îndeamnă doi tineri să se îngrijească mai mult de educația lor, practicînd viața și virtuțile creștine și dedicîndu-se în același timp studiului artelor liberale, în special al retoricii. Subiectul ne-ar putea aminti de Confesiunile lui Augustin, însă nu există la Ennodius nimic din spiritualitatea marelui autor. Lăsăm deoparte alte opere minore și amintim Cartea de mulțumire pentru propria viață (Eucharisticum de vita sua), tot în 511, care este o scurtă autobiografie asemănătoare cu Mulțumirile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al III-lea Mongo (477-490; cf. p. 000), care organizase împreună cu el rezistența monofizită la Alexandria după Calcedon. Episcopul calcedonian Ioan Talaia, hirotonit în 482, n-a putut să-și păstreze funcția și a trebuit să fugă; monofizismul a rămas confesiunea națională a Egiptului, mai ales la nivel popular, inclusiv din cauza evidentelor implicații naționaliste ale acestei opoziții față de religia impusă de împărat. Opoziția față de Calcedon a rămas vie și în Palestina, unde Iuvenal din Ierusalim, la întoarcerea de la conciliu, a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Henotikon - promulgat în 482 de împăratul Zenon Isaurianul sub influența lui Acaciu, patriarhul de Constantinopol. El îi condamna pe Eutihie și Nestorie, aproba cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril, evita să ia poziție în privința problemei celor două naturi, propunea o confesiune cristologică generică (Cristos e de aceeași natură cu Tatăl în divinitatea sa, de aceeași natură cu noi în umanitatea sa; erau respinși cei care „împart, confundă sau introduc o aparență”), arunca anatema asupra oricui, „acum sau în alte vremuri, la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de cultul eroilor "progresiști" ori "patrioți" (de la Petru cel Mare la Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu etc.). Nu deveniseră oare Lenin, Stalin, Mao, Kim Ir Sen, Tito, Ceaușescu un soi de "botezători" profani ai popoarelor, în numele unei noi confesiuni? Nu constituia comunismul (așa cum au arătat Berdiaev, Merejkovski și alții) un misticism laic, oficializat și obligatoriu, o religie cu cît mai degradată cu atît mai despotică. O altă teză susținută de Ion Cristoiu este cea a unui Mihai Beniuc legionar
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
ani devine prilej de introspecție, de reconsiderare a unei existențe aparent împăcate cu sine într-o lumină nouă, în același timp necunoscută și neliniștitoare. Neavând curajul să i se adreseze direct, profesorul Ilea începe să îi scrie studentei scrisori de confesiune pe care nu i le va trimite niciodată, declanșând astfel un proces psihologic care îl va purta prin toate momentele-cheie ale propriei existențe, de la spaima resimțită în copilărie în fața cruzimii cu care câțiva camarazi de joacă au schingiuit și ucis
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
o strânsă prietenie intelectuală cu Paul Goma, dovedită și în corespondența online pe care nu ezită să o publice în volumul Orient-Expres. Când nu polemizează în reviste sau online, L. alcătuiește scrisori deschise sau provoacă dialoguri. Un exemplu interesant este confesiunea intitulată Pretext autobiografic, ce exprimă protestul încărcat de resentimente al unui intelectual care se crede marginalizat. L. are și o bogată activitate de traducător din italiană și franceză. SCRIERI: Între Icar și Anteu, Cluj-Napoca, 1996; Orient-Expres, Cluj-Napoca, 1999; Grâul și
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
11-12; Alex. Ștefănescu, Viermele din măr, RL, 1999, 41; Ștefan Borbély, Un scandalagiu, APF, 1999, 11; Gheorghe Grigurcu, Canonul etic, VTRA, 1999, 12; Florin Mihăilescu, Adevăr și diversitate, ST, 2000, 2-3; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 124-125; C. Stănescu, Confesiunea unui marginalizat, ALA, 2002, 633. Mr.F.
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
Orizonturi spirituale (1968) și Lumea de azi (1980) oferă documente de biografie intelectuală a unor personalități reprezentative, dar și, discret sugerate, posibile modele de împlinire umană. De o curiozitate enciclopedică, instruit în multe domenii, spirit generos și colocvial, dispus la confesiune și aplecat spre persuasiune, B. ar fi fost un profesor de excepție. În compensație, și-a cheltuit înzestrarea pedagogică în conferințe și cărți, în egală măsură instructive și fermecătoare, ca Alcoolismul (1966), Arta de a trăi (1970), Argonauții viitorului (1971
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
ai secolului trecut. Cea dintâi carte a sa, Elegie pentru ultimul crâng, este însă precedată de un ciclu selectat în antologia Eu port această ființă (1972), destinată debutanților. Poemele de început atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
convingere, criticul îi supradimensionează întrucâtva chiar și pe cei mai mari, fie ei Lev Tolstoi sau Eugen Ionescu. Încrederea totală, aproape religioasă, în ei îl face să valorifice și latura autobiografică a operei, deși tendința e să rămână rezervat față de confesiuni, ca adevărată literatură apărându-i numai aceea în care chipul autorului se ascunde după măști. Nu lipsește din cărțile lui R. nici reflecția asupra propriului act creator, a criticii în general, ca în paginile din Critica - formă de viață ori
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
orientare tot mai substanțială spre metodele critice contemporane. Din 1983 publicația își diversifică sumarul, acum inițiindu-se rubrici precum „Puncte de vedere”, „Repere fundamentale”, „Ancheta noastră”, „Restituiri”, „Dialogul artelor”, „Cronica edițiilor”, „Breviar”, „Aqua forte”, „În foileton”, „Biblioteca de poezie românească”, „Confesiuni literare” ș.a. Ultimele decenii aduc modalități critice noi, de la arhetipologie și critică psihanalitică la antropologie culturală, critică simbolică, structuralism, fenomenologie ș.a. După 1990 rubricile cele mai interesante sunt „Poetică”, „Mythos și logos”, „Controverse”, „Opinii”, „Evocări”, „Texte și documente”, „Scriitori români
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]
-
După ce am pus punct pe finalul acestei cărți - a opta din palmaresul autorului - și în mare parte procesate de mine, ca vechi prieten al domnului Ion N. Oprea, mă văd obligat la mărturisiri, după cum însăși domnia sa mi-a sugerat titlul confesiunilor. Pentru început am să-i respect selecția și am să redau pe scurt conținutul unui mesaj trimis prietenului comun: Constantin Clisu, bârlădean neaoș, devenit canadian prin adopție fortuită, căruia eu îi mai ung inima sângerândă după patrie cu informații din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]