3,212 matches
-
noștri. -Asta știm, Pripone, suntem aici să ne spui ce crezi că noi nu știm, referindu-te bineînțeles la comportarea confratelui nostru. -Am înțeles onorată instanță, atunci încep prin a vă aduce la cunoștință și judecată faptul că al meu confrate, aflat aici de față, pe numele lui Cocone, din momentul în care și-a schimbat penajul, s-a schimbat total, merge țanțoș prin ogradă și dacă vreau să stau de vorbă cu el, să-l sfătuiesc cum să se comporte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acest sfat ca să hotărască ce trebuie să facă pe viitor neamul lor împotriva copiilor care rup, fie din greșeală, fie intenționat, cozile șopârlelor. Cu această ocazie vreau să particip și eu la acest sfat, unde mă întâlnesc cu mai mulți confrați ai mei care au pățit la fel ca mine. Copiii le-au distrus casele și vrem să facem plângere împotriva lor. -Și crezi că rezolvi ceva cu asta? -Sigur că da, altădată să ne ocolească și să nu ne mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Panța. Mai precis, le-a luat banii. Dan Cristea a pierdut vreo sută cincizeci de mii de lei. Pe punte, azi la prânz, Ulici mi-a explicat că la Las Vegas ar fi făcut avere. Fiindcă are instinctul jocului. Un confrate mai tânăr se învîrte cu grație în jurul unei poete din Grecia, fără să-l supere câtuși de puțin faptul că individa e urâtă foc, diformă, un fel de monstru feminin care râde tare, agresiv și neplăcut. E mulțumit că monstrul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pace. Acest zvon dezlănțui o mare agitație în liniile defensive ale lui Ieyasu, concentrate în jurul Muntelui Komaki. Când zvonurile se răspândesc, sunt însoțite întotdeauna de bârfe răutăcioase. În cazul de față, numele care ieși la lumină fu acela pe care confrații săi vasali îl bănuiau deja - Ishikawa Kazumasa. Se spune că mijlocitorul e Kazumasa. Cumva, întotdeauna e ceva dubios între Hideyoshi și Kazumasa. Unii oameni îi vorbiră direct lui Ieyasu despre asta, dar seniorul îi dojenea pe toți cei care aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Chirnoagă, Avramescu, Coroamă, etc. Un om providențial în istorie: Ion Antonescu Deși monarhist, imaginea generalului devenit mareșal, Ion Antonescu, îi rămâne vie și pilduitoare în inimă prin verticalitatea morală și competențele acestui mare ostaș român așa cum a reținut și de la confratele filosof cu care a împărtășit martirajul detenției comuniste, Petre Țuțea, care afirmă: ”Elitele morale sunt superioare celor intelectuale”, numai că Mareșalul Ion Antonescu era și un desăvârșit om al culturii ca și al artei militare. I-au rămas ghid precizările
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
noi s-au ascuns pe ogoare, prin pivnițe, așa că nu puteau fi omorâți de gloanțele lor, s-au apucat să dea foc satului’’. Acestea sunt mărturiile unui român înșfăcat de energia murgului său, înghițind distanța până la prima unitate militară a confraților săi, mărturisind-o pe nerăsuflate în limbajul său netrucat. Și Virgil Gheorghiu concluzionează: ‘’Lehuțan Tăutul, călărețul disperat implora ajutor, ca să nu le fie satul prefăcut în cenușă de către evrei.’’ (vz. pag. 39) Gheorghiță Savel își amintește că și în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cărora acești regi ai cugetării ne dau de lucru pentru generații înainte. Daca avem talent, adecă câteva centigrame de creieri mai mult decât simia communis, [î]l putem valorifica, pentru vremea noastră, prin muncă constantă; daca nu muncim, rămânem asemenea confraților noștri, dobitoacelor. ["ALEXANDRI - EL CE LUMINEAZĂ... "] 2258 Alexandri - el ce luminează geniul poporului în calea sa spre cer - elegant poet de salon care cu toate astea se rătăcește [pe] piscurile de granit a gîndirei în nourii cei suși a melancoliei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
noiembrie 1915 publica următoarea notă: „Colaboratorul nostru, d. Ion Vinea, care a scos revista Chemarea, ne atrage atenția asupra unei protestări apărute în Tribuna a unui domn cu numele Eugeniu Revent, probabil pseudonimul tonicului său preferat. Se pare că acest confrate regional a scos cîndva, și d-sa, o revistă, Chemarea Bacăului, care-l determină să se considere, cel puțin cronologic, mai chemat decît scriitorii din București, sau singurul chemat. Să lămurim pe d-l în chestiune, de Chemarea căruia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tipografică edițiile eroice și cari au revoluționat meșteșugul timpului ale primelor publicații dadaiste și futuriste din preajma marelui război. Spiritul de frondă și de bravură al acestor incendiare și artistice pamflete îl regăsim cu bucurie în paginile juvenile ale proaspătului nostru confrate. Primul număr aduce ca gen nou: pictopoezia d-lor Brauner și Voronca. Proză interesantă de Marinetti. Se remarcă opoziția ce fac artele plastice evoluate spre constructivism stării retrograde sub-dadaiste a literaturii”. Dincolo de simpatia colegială și de solidaritatea întru insurgență, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l condamnă mai departe la obscuritate?...” Răspunsul la această întrebare (evident retroică) îl dă același Fundoianu: constrîns la o existență meschină, fără ecou public real, scriitorul bucureștean își petrece vremea în cercul strîmt al disputelor sterile de cafenea, văzînd în confrați nu un stimulent, ci o concurență care stimulează vanitatea. Nevoia de autoprotecție, așadar, este cea încurajează menajarea colegilor, cărora - în polemici - nu li se menționează numele, spre a nu da apă la moară concurenței: „Redus la o totală critică negativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în artă, grație spiritului creator al directorului său poet, pamfletar, desenator de mare talent Leo Longanesi. În ultimele numere, această foaie săptămînală a luat locul unui organ de luptă modernist și nu ferește cu ironia de spiritul său nici pe confrații din străini - arta e luptă”. Pentru ca o alta din nr. 78 să aducă un argument estetizant suplimentar - și deosebit de sugestiv în același timp: „L’Italiano, foaia de artă și politică a spiritualului Longanesi, e întotdeauna impregnată de ironia unei aristocrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru a asigura scriitorului Urmuz o pagină a sa, proprie”. Criticul vede în autorul Fuchsiadei un scriitor adevărat (iar nu un amator), ba chiar un punct de referință în evoluția formelor estetice. Sub acest aspect, comentatorul face figură aparte în raport cu confrații săi, prin negarea caracterului de „precursor absolut” al lui Urmuz, atrăgînd atenția că Arghezi, Maniu sau Vinea îi sînt „anteriori atît ca formație, cît și ca editură”. Observă apoi că faptul că „duhul urmuzian” a fost dus „pînă la ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autorul ține să se delimiteze... nuanțat de orgoliile protocronismului: „E foarte greu să demonstrezi, ca scriitor de limbă locală cum este în fond limba română, că ideea cutare sau cutare stil au fost lansate de un scriitor român înaintea unui confrate francez sau britanic”, invocînd, ca pe o scuză, complexul culturilor mici: „Aceasta (...) e soarta dramatică și ingrată a tuturor culturilor de limbă mică”. Însă - pe urmele protocronistului Paul Anghel, abundent citat — întregul eseu pornește de la postularea „rădăcinilor folclorice” ale creației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tovărășia. În consecință, dialogul cu ele este cât mai frust, incidental și neinteresant pentru niciuna din părți. De altfel, cele mai triste și umilitoare experiențe le-a trăit când era la circ sau la grădina zoologică, unde spășenia și bufoneria confraților ei i-au repugnat total. Un nou set de întrebări, mai ocolite și mai elaborate așteptau la rând răspunsurile multilingve, silabisite, gângăvite, sâsâite sau graseiate, atât că, în pauza conferinței, maimuța vorbitoare dispare fără urmă. Săptămâni mai târziu, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-vă invitatul nostru! Poftiți aici, chiar aici, în balta asta colcăind de tritoni, în care cu amar ne ducem existența nefericită! Atîta noroc avem și noi în viața asta, să trăim de azi pe mîine, la mila crudei sorți! Vino, confrate, adăugă îndreptîndu-se țeapăn către celălalt mistreț, vino să ne pierdem în negura pădurii; ca mîine ne vom sfîrși, hămesiți, și nimănui nu-i va păsa de două suflete chinuite care au trăit pe-această lume... Stupoarea luă locul rîsului. Pînă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu se putea mai prost. Peste toate tensiunile care zguduiau Florența, acum mai venise și moartea unui membru al celei mai Însemnate corporații de constructori din Italia septentrională. Și, pe deasupra, În felul acela oribil. Ce se va Întâmpla, oare, atunci când confrații săi vor descoperi totul? Dacă aceștia erau implicați, trebuia să se pregătească pentru ce era mai rău. I se părea că un vânt Înghețat măturase dintr-o dată aerul sufocant din biserică. — Un constructor..., șopti. — Da, un arhitect, preciză Bargello. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Via Lunga, În apropiere de Porta Romana. L-ar fi scos din pat. La urma urmei, omul acela Îi era Îndatorat. El era prior. Putea Încălca ora stingerii. Putea orice. Și apoi, mai era și membru În Arta spițerilor. Un confrate l-ar fi Întâmpinat cu brațele deschise. Un leac... un leac și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nu, n-aș zice. Era foarte absorbit de munca lui... Lăsând la o parte treaba cu scrisoarea. — Care scrisoare? Asta? zise poetul, arătându-i contractul. Nu, nu aceea. În urmă cu două săptămâni, m-a Întrebat dacă nu cumva vreun confrate de-al nostru pleca spre Nord. Voia să Îi Încredințeze un mesaj pentru tovarășii săi din Artă. Poate o comunicare... cine știe. — Iar mesajul a plecat? — Da, chiar În acele zile, un părinte care ne vizitase trebuia să plece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că, În afară de Bologna, frații petrecăreți se răspândeau și prin restul Italiei, se gândi măsurându-l din creștet până În tălpi. Era suficient să azvârli o simplă privire ca să observi că schima purtată de el era cu mult mai rafinată decât a confraților săi. Teologul, chiar dacă Îi intuise neîncrederea, nu arătă nici un fel de adversitate, ci, dimpotrivă, Îi răspunse la salut cu o politețe accentuată. — Iar acesta este Iacopo Torriti, roman. Ultimul care ni s-a adăugat, geometru și arhitect. — Și matematician, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bâigui celălalt. — De ce nu m-aș gândi? Teofilo mai șovăi preț de câteva clipe, iar apoi Își ridică brusc mâna dreaptă, cu degetele aranjate după semnalul de recunoaștere al Artei spițerilor. — Auxilium peto, exclamă dânsul. Era formula prin care un confrate Îi cerea ajutor altuia. Dante repetă mecanic acest gest, silit să respecte jurământul care Îl lega: — Auxilium fero, răspunse. Acum, Sprovieri părea Îmbărbătat. Îl apucă de un braț, strângându-l cu putere. — Pe bună dreptate considerăm important acest secret. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fero, răspunse. Acum, Sprovieri părea Îmbărbătat. Îl apucă de un braț, strângându-l cu putere. — Pe bună dreptate considerăm important acest secret. Dar nu e singurul, sub bolta cerească. Există altele mai mari și poate că e bine ca un confrate să le cunoască. — Ce vrei să spui? — Cine știe, poate că Într-adevăr vei fi În măsură să mă ajuți... poate că știința dumitale... continuă Teofilo fără să răspundă la Întrebare. Mai rămase o clipă nemișcat, ca și când ar fi voit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mănăstirii, care s-au ofilit În câteva clipe și s-au scuturat În cel mai rapid mod cu putință, ca la o poruncă. Și erau mulți trandafiri În curtea mănăstiri cu miile. Îngrozit, preotulcălugăr a povestit În cele din urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva timp În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri de rău și măcinat de chinuri lăuntrice, s-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ei. Dar nici Sebas nu mai făcuse aluzii la ceea ce îi scăpase fără să vrea și se purta ca și cum nimic rău nu ar fi spus, niciodată. Cazul Shahlei Jahed o revolta o dată în plus, fiindcă nu reușeau nici ea, nici confratele ei, Sharoudi, să arate că Shahla venise la locul crimei pentru că fusese sunată de un bărbat necunoscut, care o pusese în alertă că soțul ei, Mohammad Khani, se afla în mare pericol, iar pentru asta, ea trebuia să ajungă numaidecât
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poate verifica un Înscris parvenind de la o organizație secretă, cum părea a fi acest Centrum de care nu auzisem niciodată până atunci? Și, slavă Domnului, mă ocupasem destul de mult de zona ocultă a istoriei, chiar prea mult, după părerea unor confrați. Mă rog, era punctul lor de vedere... Problema mea era, pe moment, alta: de unde până unde un termen latin pentru titulatura acestor, hai să le spunem pe nume, masoni timpurii din Grecia? Roma nu reprezenta Încă mare lucru pe harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]