4,975 matches
-
schimbe totul, micul meu dejun s-a compus, neschimbat, din pomenita supă de griș cu lapte, două felii de pâine intermediară, un boț de margarină și - când aprovizionarea s-a mai schimbat - din magiun de prune sau brânză topită cu consistență de cauciuc. Câteodată, duminica ori cu regularitate la marile sărbători bisericești, de pildă în Joia Verde, ni se împărțea câte un ou fiert. Apoi, la prânz, după tocătura la tavă sau ciulamaua de pasăre, primeam chiar și delicioasa mâncare tremurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a vindecat la suprafață, a fost adus la Grafenberg și internat cu forța, fiindcă avusese crize repetate. În anul de după plecarea mea am fost să-l vizitez la clinică. I-am dus dulciuri. Silueta lui părea și mai lipsită de consistență. Vorbea ciudat și încet și arăta cu un deget lung spre coroanele copacilor de dincolo de fereastra coridorului. Și prin fereastra asta se spune că ar fi sărit într-o bună zi Franz, favoritul răsfățat al zeilor. Luându-și elan de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cafenelelor este impresionant, sînt zeci de mii, bem un cappucino, ne privim ca niște Îndrăgostiți, deodată asta și sîntem și rîdem de cine mai știe ce glumă, nimeni nu se sinchisește, ne simțim bine, constatăm că visul are durată și consistență, e tridimensional și Încărcat de arome și imagini reale, privim pe ferestre orașul situat la confluența rîurilor Escaut și Lys, ridicat pe canale prin care l-au legat de Marea Nordului, unde acum venise probabil ora fluxului, sînt sumedenie de canale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bonomie profesională. În fața cititorului stă acum un volum consistent la propriu și la figurat, trecut prin mai multe filtre și care va figura printre cele mai importante cărți de proză apărute în 2006. Romanul se remarcă, în primul rând, prin consistența psihologică. Relațiile dintre personaje și balansul acestora pe cantul dintre universul interior și lumea exterioară sunt urmărite cu un ochi atent și analizate minuțios, în succesiuni de secvențe aparent disparate. Autorul își construiește în mod elaborat proza, cu aerul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apăsătoare, doar mai târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau fantomele blocurilor albe din zare, mai întâi, ce închideau orizontul, apropiindu-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unei călduri plăcute în măruntaie, numai la gândul că întrebările lui există. Și mai era ceva și de aici porniseră convingerile care se închegau treptat. De când reușea să-și amintească de el, nimic din jur nu se arătase singur în consistența sa de lucru sau de fapt sau de întâmplare sau de orice va fi fost, ci în prezența sau înconjurat de sau în cele din urmă izbucnind alături de chipul cuiva, nu neapărat al părinților lui, ci chipul cuiva, al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-și spună: până aici, trezește-te, trebuie să te eliberezi de coșmar, toate acestea se înlănțuiau până la urmă într-o izbucnire de vorbe, nespuse de gura lui, dar țâșnind mereu ca dintr-o fântână tainică și împrospătându-se și căpătând consistență și până la urmă șoptite pe hârtia albă, atunci abia eliberate de spaimă. Dar nici chiar asta nu era de folos. Pentru că nu se mai stăpânea într-una din acele clipe așternute cu greu peste un munte de alte clipe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
efectele nocive - dentare și psihologice - ale unor asemenea favoruri, dar pentru că era ziua mea, s-a abținut. M-am așezat pe un gărduț care dădea spre mare să înfulec vata de zahăr, savurând deliciosul contrast dintre dulceața sa incredibilă și consistența sa ușor înțepătoare, până când am devorat vreo trei sferturi din ea și mi s-a făcut greață. Era liniște pe faleză. Cuibărit în fericirea mea, nu dădeam prea multă atenție trecătorilor, dar îmi amintesc ca prin ceață de perechi respectabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cea din paleta unui pictor: unele te făceau să pari bronzată, altele deschideau culoarea, iar altele te făceau Îmbufnată, bucălată sau palidă. Aveam de unde alege dacă voiam să adaug bujori sănătoși pe obraji folosind un material solid, lichid sau de consistența pudrei, sau o combinație a celor sus‑menționate. Fondul de ten era cel mai impresionant: părea că cineva chiar prelevase o mostră de piele de pe fața mea și o folosise ca să creeze ceva potrivit pentru ea. Fie că „adăugam lustru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Puse la loc pachetul de țigări, apoi traversă Încăperea spre salteaua carbonizată. Brusc, camera i se păru mică: era conștientă de prezența ei și a Juliei acolo, la ultimul etaj al acestei case reci și tăcute, de căldura, viața și consistența lor În comparație cu distrugerile din jur. Simți din nou că i se face pielea de găină pe brațe. Simți cum inima Îi bate În gît, În piept, În vîrfurile degetelor... — Ar trebui, zise ea, fără să se Întoarcă, să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o pătură ponosită și a dat bice cailor, care nu s-au oprit până la Sasca, la azilul de bătrâni demenți.Vecinii au asistat înmărmuriți cu mâinile la gură. Cum se întâmpla ceva nou, cum afla întreg târgul și vestea căpăta consistență, mergând din om în om, dublându-și încărcătura emoțională. Așa a fost și cu zvonul, că dom' ofițer Țanțu are două neveste? Una, care era nebuna străzii, noastre, fata lu' madam Tanasă, (o lipoveancă, de unde cumpăra toată strada hațmațuchi, dar
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ca să intri: răsuflarea captivă a sfinților, așa mă gândesc mereu. Cred că aveam șapte sau opt ani când am venit aici prima dată, cu vată de zahăr pe buze. Și acum, dacă-mi ling buzele, Îi mai simt dulceața de consistența pânzei de păianjen. Am văzut catedrale mai mărețe de atunci: Notre Dame, cea din Sevilla, St Paul. Dar ceea ce face măreția acestei catedrale este tocmai faptul că e mică, puțin mai mare decât un șopron. Nu te-ar mira să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
părinți. 23.19: Ajung acasă și găsesc „Pachetul de conectare“ pentru „memoria de buzunar“ pe măsuța din hol. Richard a eșuat pe canapea și se uită la meciul lui Arsenal. Mi-a lăsat niște paste În cuptor: au mirosul și consistența tălpii de pantofi coapte. Este de neconceput pentru altcineva decât mine să ducă sus lucrurile care se află jos lângă scări? Rich nu-și desprinde ochii de la televizor. —Ah, marea Femelă revine. E deja acea perioadă a lunii? — Mă acuzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Duminica" Zi de odihnă, cunoscută și drept ziua muncii manuale susținute. Încep prin a arunca semipreparatele pe cale de a intra În putrefacție din congelator. Sau „preparatele Reddy“, cum Îi place cumnatei mele să le numească.) Îndepărtez o depunere ciudată de consistența algelor de pe raftul cu pahare. Arunc o bucată de parmezan care miroase a casă de oameni bătrâni. La fel și Figurinele Puiul Vesel scârboase cu care Paula hrănește copiii, asigurându-mă că le-am dosit la fundul găleții. Pentru odraslele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
eu preiau. Schimbăm instrucțiuni În hol. Spunem că Emily a mâncat bine la prânz, așa că nu-ți face griji pentru ceai. Spunem că Ben trebuie să se culce devreme pentru că nu a vrut să doarmă la prânz. Schimbăm informații despre consistența scaunelor lui Ben sau spunem că e Încă În așteptare și că niște prune i-ar putea face bine. Altfel lăsăm bilete. Uneori de-abia ne privim În ochi. Kate și Richard, ca o echipă de ștafetă În care fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de diferită. Uitasem că doamna Banks, care vrea ca lumea să devină un loc mai bun pentru femei, este amețitor de neglijentă cu copiii ei. Că Jane și Michael sunt triști și revoltați până când apare dădaca și aduce entuziasm și consistență În existențele lor. Domnul Banks, Între timp, muncește prea mult - numele e suficient să-ți spună că e numai slujbă - și e străin de copiii și soția sa, până când e concediat și e confruntat În propriul său birou de Bert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Acum, probabil, este cu gândul la întâlnirea mea cu Bobo. Poate se întreabă cum voi reacționa la vederea fratelui lui bâlbâit. Cum va reacționa el la vederea mea... Fetița a dispărut, oricum, iar aerul a redevenit transparent și lipsit de consistență. Și, de fapt, cred c-a fost o năzărire - ce mai, asta a fost, fără doar și poate! O năzărire a minții mele ame țite. îi zâmbesc năucă lui Eduard, în timp ce-mi pun niște întrebări mai degrabă retorice
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să-l formeze, cumva... Deocamdată îmi pare teribil de imaterial și impresia pe care mi-o dă de fiecare dată când îl văd e că-și dorește mai presus de orice să coboare cu picioarele pe pământ și să capete consistență. — Ccum adică, când îl vvezi? a întrebat Bobo, surprins. Ccum adică, tu cchiar îl vezi? M-am simțit atunci de parcă aș fi intrat în pielea Georgianei și mi-ar fi incendiat fața pistruii pe care nu-i am. Noroc că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
șterge fruntea transpirată și se ridică din pat scrâșnind din dinți de durere. Se apropie cu greu de geam, deschizând larg fereastra. Inspiră adânc, din rărunchi, aerul pe care i-l aduce vântul de departe. Un aer căruia îi simte consistența sărată. Se retrage apoi gânditor de la geam, aproape uitând de cârje. Se așază înapoi pe pat, încă încruntat. Simte durerea din carne și din oase, dar e o durere care nu îi mai amețește mintea. Ciudat, își spune, e prima
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hotărâte și iese pe stradă, sprijinindu-se în cârje. Pașii îl duc direct spre mare. E prima dată, de când se află aici, când merge la mare. Adulmecă mirosul mării încă de departe și aerul pe care îl inspiră are aceeași consistență sărată și aproape vizibilă de mai devreme, împingându-l parcă din ce în ce mai repede spre mare. Plaja e pustie în această dimineață de început de aprilie. Eduard înaintează cu grijă, înfigându-și cârjele cu putere în nisipul umed, să nu care cumva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
timp nemișcat, cu urechile ciulite. Acum i se părea că vuietul se aude și de sus, și dinspre mare. Sau poate era o părere... închise ochii, ascultând vuietul și lăsându-se pătruns de aerul pe care îl simțea de o consistență nefirească, de mătase. Ae rul îl atingea ca o epidermă răcoroasă și vuietul neștiut, care se suprapunea peste zvâcnetul mării, îi încânta auzul. Zâmbi și deschise ochii. Privirea lui cenușie se opri mirată asupra unei pietre albe și ovale care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acuma, sub căciula unui acoperiș de țiglă roșie, unde străbunici din poze ale unui secol expirat îngălbenesc tot mai tare, privind-o printre aburii mâncării și prin pulberea zidurilor, care se prăbușesc în orele de program ale șantierului, dând o consistență brun-roșiatică atmosferei de pretutindeni, de afară și din casă. Totul, aici, e înconjurat de o vagă sferă cărămizie, acoperișurile, ce se deșelaseră lent sub vremuri, nu mai există la locul lor, schelete de ziduri, cu contururi roșcate, aproape gingivale, asamblează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răriseră simțitor și că se afla în plină Câmpie a Bărăganului. Alte clădiri nu mai erau, hotelul Palace-Afrodita găsindu-se pe liziera deșertului Bucureștilor. În afară de vuietul îndepărtat, de mare oraș, al Capitalei, în noaptea neagră nu se mai auzea nimic, consistența tăcerii Bărăganului făcând să-i țiuie urechile. Te pomenești că zevzecul ăla de șmenar de București m-a purtat pe unde știe el, lepădându-mă aici, la capătul lumii! își zise Vladimir, cu nemulțumire și bruscă îngrijorare. Într-o lamentabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la nivelul unor proceduri de consultare intensă și de coordonare cu alte state, este Alianța Nord-Atlantică - care reprezintă puntea de legătură dintre Europa și America de Nord. În cazul abandonării acestei punți de legătură - fie că N.A.T.O. și-ar pierde din consistență, fie că Statele Unite obosesc sau se plictisesc în/de propria sa angajare - este evident că implicarea în problemele internaționale va fi pur și simplu unilaterală. De-a lungul istoriei - destul de scurtă de altfel - a Statelor Unite, s-a putut observa că
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
mamei, deschizîndu-mi-i În altă lume, mult mai adevărată decît aceasta pe care o părăseam și-n care tu mă așteptai zadarnic. Apoi Încă o zi și Încă, pînă În ziua În care m-am ivit lîngă tine, În noua mea consistență, asemănătoare celei lumești, căci te iubeam nesfîrșit; aveam de la Început rădăcinile În tine, simțisem asta de mult. Și tu Însuți știai ca și acum că era scris În sîngele nostru, deasupra pieirii lui, certitudinea reîntîlnirii ca o lege universală”. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]