3,537 matches
-
80 de ani a răspuns iubirii unui tânăr abate iezuit). Prin Rosa Cabarcas, patroana unui bordel, jurnalistul vârstnic a cunoscut-o pe Delgadina. Și-a rezervat plăcerea de a o privi adormită, goală și neajutorată. S-a așezat s-o contemple pe marginea patului, subjugat de vraja celor cinci simțuri... i-a vegheat somnul. A trăit miracolul primei iubiri, al unei iubiri pure. A doua zi a reflectat asupra impresiilor trăite, asociindu-le cu alte experiențe erotice: A fost ceva nou
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vicleșugurile seducției și veșnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preț decât după farmecele lor, și făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcați... În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite, fără îmboldirea dorinței sau opreliștile pudorii... Jurnalistul și-a prelungit starea de contemplare, imaginându-și culoarea ochilor ei după starea lui de spirit: de culoarea apei, dimineața la trezire, de culoarea siropului, când râdea, de culoarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care, peste puțin timp, va apărea în vreo cinci sute de magazine. Stau într-un scaun confortabil, într-o sală de conferințe cu aer condiționat, luminată perfect. Semnul este chiar sub nasul meu, la o distanță ideală pentru a fi contemplat, imprimat foarte bine pe hârtie o scumpă și excesiv de prelucrată de profesioniști. Prin toată sala trece un fior. „- Nu știu ce să cred”, răspund eu. Priviri îngrijorate mă fixează din toate părțile. Nu sunt îngrijorați de ceea ce le spun, sunt îngrijorați pentru
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
în70 ceea ce nu mai este trecut sau, altfel spus, în puncte mai îndepărtate unul de altul pe linia sinuoasă a timpului. Acest tablou nu este întru totul exact. Văzute de departe și în ansamblu, dar mai ales văzute din afară, contemplate de un spectator care nu face parte din grupurile pe care le examinează, faptele se lasă grupate astfel în ansambluri succesive și separate, fiecare perioadă avînd un început, un mijloc și un sfîrșit. Dar istoria, interesată mai ales de diferențe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
grup delimitat, cel al fizicienilor sau al artiștilor, fie că dorim să ne fixăm atenția asupra anumitor proprietăți abstracte ale materiei, fie asupra liniilor și nuanțelor unor figuri și peisaje. Cînd ieșim dintr-o galerie de pictură 178 unde am contemplat un timp tablourile, cînd ne regăsim pe malurile unui rîu, la intrarea unui parc sau în forfota străzii, sîntem încă sub impulsul exercitat de societatea pictorilor [suficient să ne sustragă, pentru moment, de sub influența și să ne mențină în afara grupurilor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
obișnuiesc cu aceste variații și contradicții, nu este oare pentru că memoria religioasă are nevoie să-și închipuie locurile pentru a evoca evenimentele pe care le leagă de acestea? Fără îndoială, nu toți credincioșii pot merge în pelerinaj la Ierusalim ca să contemple cu propriii ochi locurile sfinte. E suficient însă să și le imagineze și să știe că ele dăinuie: iar ei nu s-au îndoit niciodată de asta. Oricare ar fi rolul jucat de cultul locurilor sfinte în istoria creștinismului, ca
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
păstrează, desigur, proporția (n. tr.). 1 Extras din Revue philosophique, martie-aprilie 1939, pp. 136-165. 2 Schopenhauer, Die Welt als Wille und Vorstellung, Reclam, Leipzig, p. 338. 3 (Varianta 189) Sferele muzicii se rotesc în spațiu: nu refugiin-du-se în sine, ci contemplînd ceea ce e în afara lui, identificîndu-se cu mediile va putea omul să perceapă armonia acestora. Universul muzical ne este exterior. Este o construcție. În (cercul) spațiul determinat de o societate, nu în limitele unei conștiințe individuale se rotesc aceste sfere. Beethoven
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ori la un venit de pe urma pămîntului, toate reflecțiile sale se învîrt în jurul bucății de pămînt pe care el și ai lui s-au instalat. 176 (V173) dacă n-am cunoaște imaginile materiale 177 (V174) p. 209 178 (V175) unde am contemplat un timp tablourile, cînd ne regăsim pe malurile unui rîu, la intrarea unui parc sau în forfota străzii, sîntem încă sub impulsul exercitat de societatea pictorilor, suficient să ne sustragă, pentru moment, de sub influența (să ne mențină în afara) grupurilor și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ridică, cu părul încâlcit de somn, din fotoliul mare acoperit cu un cearșaf negru, în care stătea, moțăind. Am pus în italice cele trei localizări strict deictice. Ansamblul descrierii este construit în funcție de un observator aflat la capătul sălii, care ar contempla-o pe lungime. De altfel, caracterul pictural al acestui dispozitiv este explicitat chiar în text, puțin mai încolo: "lampă după lampă, perspectiva se îndepărtează". Nu mai este nevoie să insistăm pe relațiile strânse care se leagă între acest tip de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
alături de P. Hamon 245 că, prin inserarea de secvențe descriptive în secvențe narative în romanele naturaliste, pauza pe care o introduce fragmentul descriptiv este, în general, legitimată chiar de narațiune. Astfel, personajul din povestire ajunge să se oprească pentru a contempla spectacolul descris cititorului: Ajuns la capătul ogorului, își ridica ochii și privea fără să vadă ceva, răsuflând o clipă. Erau ziduri scurte, o pată cafenie de ardezii vechi [...]246. Al doilea paragraf, schimbarea de "ogor" textual coincide în povestire cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cenușii (prima parte), iepurele giruetei (în a doua parte), găurile portițelor răsuflătorilor (în a treia parte). Lăsarea detaliilor la sfârșit constitue un fel de semnal textual de sfârșit de sub-parte. Descrierea este realizată de o privire care, după ce ar fi contemplat fațada, ar urca spre giruetă, apoi ar coborî până la beciuri, mergând, la fiecare etaj, de la ansamblu la detaliu. Textul "naturalizează" descrierea, lăsând să se înțeleagă că privirea este cea a "tânărului lucrător" care "recunoaște" casa despre care i se vorbise
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a depășit cadența „normală“, care până atunci le făcea insesizabile. Nu ne putem scălda, spune Heraclit, de două ori în același râu. Și nici nu ne putem plimba, adaug eu, de două ori pe același mal. Totuși, de pe mal, putem contempla curgerea râului. Și există, de asemenea, un punct virtual din care se vede „curgerea“ malului. Fenomenul schimbării, în ritmuri proprii fiecărui domeniu, este general și permanent. Dar el nu este și permanent perceptibil, ci doar în anumite intervale, sub efectul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din Iași și din București, un soi de caraghioz sau, după limba nouă, un bufon“ (A. Russo). În pragul dispariției definitive, ultimele anterie produc reacții asemănătoare. Omenirea se desparte de trecut râzând, adică în același chip în care întâmpină viitorul... Contemplate în schimb de la oarecare distanță, faptele capătă culoarea legendei. Unii cred că-l pot numi pe însuși inițiatorul mișcării de înnoire: „Iancu Roset - scrie Cezar Bolliac - a fost cel întâi boier care a lepădat binișul și ișlicul pentru frac și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lui putere și va sta cât va sta și numele de român.“ Heliade, firește, nu putea să prevadă destinul rezervat acestui termen în cursul veacului XX, și nici faptul că legea formulată de el se va întovărăși cu noi confirmări. Contemplând pictura un timp mai îndelungat, personajele s-au desprins încet de pe zid și au început să vorbească între ele. Era, firește, o discuție în contradictoriu. În glasul subțire al femeii le regăseam pe suratele ei, eroinele lui C. Caragiali, ale
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
rimează“ cu anul de apariție al cărții! O asemenea diversitate a rezultatelor, când e vorba de o simplă numărătoare, n au mai fost în stare să producă decât leii de piatră ai podului Lo-ku din Pekin, pe care i-am contemplat cândva într-o lentă cădere a amurgului: Pe-ale punții largi parcane, Lei de piatră, multe stane, Stau la rând, dar încurcat, Nu sânt mulți - așa se vede - Însă nimeni, de mi-i crede, Încă nu i-a numărat. Mulți
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
folosit foarte rar, în momente extrem de critice: un exemplu este cel petrecut între anii 1563-1565 cînd Caterina de Medici îl expune peste tot în regat pe tînărul Carol al IX-lea, sau cînd catalanii revoltați s-au văzut obligați să contemple ciudatul spectacol al "chipului regelui" în 1575. În orice caz, această comuniune funcționa mai degrabă între suveran și supuși, decît între un supus și altul. Natura prea puțin populară a acestui echilibru politic îl determină pe Ernest Gellner să nege
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
223 El remarcă faptul că întîrzierea unificării politice a Germaniei a privat-o pe aceasta de experiența lentei edificări a marilor monarhii centralizate, care au delimitat cu anticipație spațiul suveranității teritoriale a Statelor-Națiune în vestul Eu-ropei. În locul acesteia, germanii au contemplat vreme înde-lungată spectacolul suveranității universale a Sfîntului Imperiu Roman Germanic urmaș al Imperiului Roman care, oficial, a dispărut abia în 1806, din voința lui Napoleon (de altfel, Statul german unificat în sfîrșit, dar fără Austria, a luat în 1871 rangul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
proiectile fac mai mult zgomot decît rău"304, că "un proiectil de 100 de kg explodează fără a răni pe nimeni pe pămîntul brăzdat de tranșee engleze"305. Fără îndoială că această insuficiență a armamentului este legată de prostia inamicului. Contemplînd prizonierii germani, Pierre Loti notează că aceștia au un "aer de bădăran, o urîțenie greoaie, prostească și incurabilă"306. Abia mai tîrziu va fi nevoit să arate că pe cîmpul de luptă se aflau și cadavre abandonate ale aliaților. Acest
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
importante. Dialogul între stăpân și sclav" pare produsul nihilismului agravat de o nevroză: stăpânul nu știe nici el ce vrea. E obsedat de zădărnicia oricărui efort uman: "Urcă-te pe movilele vechilor ruine - spune sclavul - și plimbă-te în jur: contemplă craniile oamenilor morți de demult și ale celor morți de curând: care este al răufăcătorului și care al celui ce face binele?"51. Un alt text celebru, "Dialog despre mizeria umană", care a fost numit "Ecleziastul babilonian", este și mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cultul divin zilnic se adresa statuii zeului păstrată în naos. O dată îndeplinită purificarea rituală, oficiantul se apropia de naos, spărgea sigiliul de lut și deschidea ușa. El se prosterna în fața statuii, declarând că a pătruns în Cer (naos) ca să-1 contemple pe zeu. Statuia era apoi purificată cu natron, pentru "deschiderea gurii" zeului. La sfârșit, oficiantul reînchidea ușa, sigila zăvorul și se retrăgea cu fața la naos28. Informațiile privind cultul funerar sunt sensibil mai abundente. Moartea și lumea de dincolo i-au preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
individ ai istoriei", cum îl caracteriza Breasted, sunt încă mult discutate. Dar nu ne putem îndoi de fervoarea sa religioasă. Rugăciunea găsită în sarcofagul său conținea aceste rânduri; "O să respir dulcea răsuflare a gurii tale. In fiecare zi îți voi contempla frumusețea. Dă-mi mâinile tale, pline de spiritul tău, ca să te primesc și să trăiesc prin el. Cheamă numele meu de-a lungul veșniciei: niciodată nu va lipsi la chemarea ta!" După treizeci și trei de secole, această rugăciune își păstrează încă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
capabile să învingă timpul. Se cunoaște complexitatea simbolismului litic și valențele religioase ale pietrelor și ale stâncilor 3. Stânca, lespedea, blocul de granit revelă durata infinită, permanența, incoruptibilitatea, în ultimă instanță un mod de a exista independent de devenirea timpului. Contemplând grandioasele monumente megalitice ale primilor agricultori ai Europei Occidentale, nu putem să nu ne amintim un mit indonezian: La început, când cerul era foarte aproape de pământ, Dumnezeu a binecuvântat prima pereche de oameni cu toate darurile sale, lăsându-le în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Eliade, Mephisiopheles et l'androgyne, p. 27; id., "Spirit, Light and Seed", pp. 3 sq. 39 Chăndogya Up. (III, 17, 7) citează două versuri rigvedice, în care se vorbește despre contemplarea "Luminii care strălucește mai înalt decât Cerul", și adaugă: "Contemplând (această) Prea-înaltă-Lumină, dincolo de Tenebre, noi atingem Soarele, zeu între zei". Realizarea în conștiință a identității dintre lumina interioară și lumina transcosmică este însoțită de două fenomene de "fi/. Iologie subtilă": încălzirea trupului și perceperea sunetelor mistice (ihid., III, 13,8
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cele din urmă își eliberează mama (Pausanias, 1,20,2). Isprava cea mai celebră este și cea mai burlescă: Hefaistos o prinde pe soția sa, Afrodita, trădându-1 cu Ares, îi înfășoară într-o plasă invizibilă și invită întreg Olympul să contemple adulterul (Odiseea, 8, 266 sq.). Zeii izbucnesc în râs, dar sunt speriați totodată de această invenție, al cărei autor se dovedește nu numai un mare meșter, dar și un periculos vrăjitor. Ca zeu magician, Hefaistos leagă și dezleagă, în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Demeter revine ca un laitmotiv. Fericit cel ce a văzut aceasta înainte de a pleca sub pământ!", exclama Pindar. "El cunoaște sfârșitul vieții! El îi cunoaște începutul!" (Threnoi, fr. 10). "O, de trei ori fericiți sunt acei muritori, care după ce au contemplat aceste Mistere au plecat la Hades; numai ei vor putea trăi; pentru ceilalți totul va fi suferință" (Sofocle, fr. 719 Dindorf, 348 Didot). Cu alte cuvinte, ca urmare a celor văzute la Eleusis, sufletul inițiatului se va bucura după moarte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]