3,317 matches
-
căutând altă poziție. Panaitescu tresări căscând un ochi congestionat, încleiat de somn, apoi adormi din nou. Contabilul zâmbi. Își luă valiza și părăsi locuința. La ferestre, un soare de iarnă, aspru, spăla florile de gheață, migălite peste noapte. * Valerica Scurtu crăpă subțire pleoapele. Întâlni privirea trează a sculptorului și închise reflex ochii. Matei începu să râdă încetișor. Nu dormea nici unul, în afară de Panaitescu al cărui chip părea sfâșiat de viziunile de apocalips ale unui coșmar. Grigore Popa își frecă mâinile înghețate: ― Bine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un zâmbet ciudat. Deschise o agendă răsfoind-o nerăbdător și trase o linie apăsată cu creionul mecanic de argint. Matei îl măsură nedumerit: ― Asta ce mai fu? Popa râse răutăcios. Cu voce nesigură, gâlgâind de o satisfacție stranie: ― A mai crăpat unul! Și ciocăni cu unghia încovoiată în ziar indicând rândurile dintr-un chenar negru. Martinescu! Mi-a făcut un mare rău acum 49 de ani... Da, un mare rău. Eram elev la liceul militar din Craiova. Chicoti: Kaput! L-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
patru decenii, să înregistrezi cu satisfacție de cioclu decedații și-apoi să transcrii "pe curat" restul păcătoșilor i se părea monstruos. ― N-au mai rămas mulți. Grigore Popa privea peste capul tânărului cu o ură densă: Vreo șase. Ceilalți au crăpat... Da, au crăpat. Panaitescu se uita la el cu gura căscată. Dintr-o dată, chipul i se schimonosi oribil devenind vânăt și o expresie de groază i se înfipse în ochi. Își duse mâinile la gât, gemu fără aer și se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înregistrezi cu satisfacție de cioclu decedații și-apoi să transcrii "pe curat" restul păcătoșilor i se părea monstruos. ― N-au mai rămas mulți. Grigore Popa privea peste capul tânărului cu o ură densă: Vreo șase. Ceilalți au crăpat... Da, au crăpat. Panaitescu se uita la el cu gura căscată. Dintr-o dată, chipul i se schimonosi oribil devenind vânăt și o expresie de groază i se înfipse în ochi. Își duse mâinile la gât, gemu fără aer și se prăbuși. CAPITOLUL III
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reverberații dureroase. ― Nu se moare așa din senin, mârâi înfundat Popa. E un mister aici, o mână diabolică. Sculptorul îi privi lung. Izbucni dintr-o dată în râs. Hohote oribile, fără veselie care umplură odaia. ― Banii se împart la trei! Au crăpat doi din cinci. Și-acum cine vine la rînd? Următorul! Poftiți, vă rog! Următorul! Sînteți invitații mei! Bătrâna avu o mișcare de recul. Șopti cu ochii la sculptor: ― Vă e frică? "Frică? gândi Grigore Popa. Firește. Și mie mi-e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trag obloanele, sting firma și "de ce nu dormi? au nu ești tu cu mine..." Ăilalți cred că, deja, sforăie. ― Nu sânt așa de sigur. Mă îndoiesc chiar și de visele dumneavoastră. Pariez că n-o să vă culcați! ― Să fim serioși! Crăpăm de oboseală... Vânzoleală, cimitir. Vizite peste vizite... Bașca senzații și mistere! Mai lipsește o fantomă. ― În prima noastră discuție, mi-ați atras atenția asupra însemnărilor pe care domnul Popa și le face într-un carnet. Ați avut dreptate. Sânt pline
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asortase o cravată îndrăzneață, albastru cu verde. ― Hm, așa s-a gândit probabil și Panaitescu... ― Pușche-ți pe limbă, cobea dracului! făcu speriat Matei, bătând în lemn: Sînteți tîmpiți! Și vă mirați de ce ne suspectează maiorul. Stați ca huhurezii, încotoșmănați, casa crapă de ger și nimeni nu face o singură mișcare! ― Cam ce mișcare ai dori să facem, tinere? întrebă Grigore Popa. ― Să chemăm un instalator, să mai dereticăm prin casă, ori naiba știe... ― Vai, domnule Matei, interveni Melania Lupu, dar ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai fi într-adevăr cineva... Simt o respirație ciudată... ― Copilării! Sîntem singuri. Tot atât de singuri pe cât pot fi doi oameni. Sculptorul se aruncă într-un fotoliu. Dinții îi clănțăneau: ― Valerica avea dreptate. Trebuie anunțată Miliția. Cu ce mă încălzesc banii dacă crăp sau o să înnebunesc? ― Vom fi și mai prudenți, domnule Matei. ― Prudenți! Stau nemâncat de trei zile, abia îndrăznesc să aprind o țigară, mi-e frică să adorm! Popa își economisea până și respirația! ― Asta nu înseamnă nimic. Ați fost după
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
taie capul de chică țiindu-l Ș-a lor trupuri moarte - aruncă rășchiete în ogradă Și în urmă sare dânsul, ca să vadă, ce-a să vadă? Împăratul de zid strașnic și de poartă ce avea, Ferestrele stau deschise și ușile se crăpa. (200) Scări bătute-n pietre scumpe, repede voinicul sue Intră-n casele frumoase din înnalta cetățue, Pe covoare moi el calcă, intră în acea odae Care-i plină de a lunei blândă, tainică, bătae. Pe păreți icoane mândre zugrăvite-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stinge flacăra roșă - mă scapă. 485Iară cioara, cumu-i cioară, cum aude că o urcă, Nici una nici două iute se coboară, nu se-ncurcă Și lăsând din bot să-i cadă două picături de apă Potolește para roșă, ce tresare, fuge, crapă, Și cu botul o ciupește, curge sânge ca fier roș, 490Încît lacul cel albastru e-ncrușit ca vinul roș. Smeul a murit... Se face om Călin și se îndreaptă Cu trei fete - mpărătese unde frații îl așteaptă. Pe-ntinsori de codri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ea nu face, Cu - ntuneric nu încarcă; Întinzând piciorul, parcă Lacul cel de farmec prins, Cu-a lui vârf întîi îl cearcă, Pân- se lasă dinadins Și încet pășește-n apă. Ochiul ei s-aprinde, cere, Iară buzele-i se crapă De o stranie plăcere, Totuși valul nu se taie Cercuind apa bălae Ci-o încunjură frumoasă Ș-o îmbracă cu văpae În lucire scânteioasă. Și deși în lac înnoată, El nu mișcă, nici se-ncreață, Ca o floare-i aninată De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că eu mâne te-oi lăsa, Mâne de cu dimineață Nici nu m-oi spăla pe față, Numa cu lacrimi de jale Colo când voi fi pe cale. Lelișoară, lele dragă, Dă-mi guriță, gură fragă, Că nici cerul n-a crăpa, Nici cucoșii n-or cânta, Pentru acei te-oi săruta Că, zo, tu de m-ei mai da - Că eu mândră te-oi lăsa, Te-oi lăsa cu Dumnezeu Și-oi pleca cu dorul meu. Dor mi-e mie, Doamne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tăiă nici un pic. 242 {EminescuOpVI 243} 237 Țarcă, țarcă, Dacă țărcuiești a bine Vino-n casă pân-la mine, Dacă țărcuești a rău Du-te-n vale la pârău Și te-nchină și bea apă Și te du în deal de crapă. 238 D-oi place-mi pădurea rară Că-s făt amu ca de ceară. {EminescuOpVI 244} O. BACHICE 239 Place-mi mie-n crîșm-a be Tot pe calul altuie, Dar pusei picioru-n scară C-oi be Joi de cătră-n sară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dracul poate face Să nu dau la cine-mi place. 258 Câte fete-s pân-la noi Toate coată să le cei, Câte fete cu diochi Toate coată să le joci, Țup, țup, țup și voi juca Până grinda s-a crăpa. 259 Câtă pasere pe munte Nu-i ca cucul de cuminte, Câtă pasere-i în codru Nu-i ca cucu de cu modru. 260 Cucule, iedera verde - Ce ți-oi spune nu mi-i crede. 261 - Bună ziua car cu fîn
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dracul poate face Să nu dau la cine-mi place. 258 Câte fete-s pân-la noi Toate coată să le cei, Câte fete cu diochi Toate coată să le joci, Țup, țup, țup și voi juca Până grinda s-a crăpa. 259 Câtă pasere pe munte Nu-i ca cucul de cuminte, Câtă pasere-i în codru Nu-i ca cucu de cu modru. 260 Cucule, iedera verde - Ce ți-oi spune nu mi-i crede. 261 - Bună ziua car cu fîn
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luat, Căci multe sate am îmblat, Multe mări am treerat Și mări și sate Și țări depărtate, Și-am ajuns și pe la D'voastră boeri mari, Cu casa de mărgăritari, Cu nouă iepe suruiepe De nouăsprezece ani sterpe, Cu copitele crăpate Cu sârmă de fier legate. Pe unde ele călca, Broasca făcea oacaca! Ia trăgeți flăcăi, Hăi, hăi, hăi! Ș-au adus o iapă șargă Care lumea aleargă, Cu procovățul de argint Cu zale pân- în pământ, Care n-am văzut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noapte, eu ți-oi da fata. O făcut așa după porunca-mpăratului și el a zis celui ce nu se mai sătura ș-o mâncat tot într-o noapte. El numa atunci s-a săturat, da pîn-în ziuă a și crăpat. Da el a mâncat așa cu lăcomie, încît și păreții hambarului i-o ros. Și s-o minunat Împăratul de-atîta putere. - Dacă mi-i be câte fântâne (se află la Curte) de apă, eu ți-oi da fata. El chiamă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fântâne (se află la Curte) de apă, eu ți-oi da fata. El chiamă pe istlalt frate de cruce, care nu se mai sătura de apă, ș-o băut, da o fântână n-o putut-o găta ș-a și crăpat ș-acela. Lângă curtea-mpăratului era strașnică pădure. - Dacă tu-i sufla odată-n codrul meu și s-or strânge toți țânțarii la ușa palatului, eu ți-oi da fata. El a aprins părul vântului de la amiază-zi. Când s-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Sui în dealul de steclă ș-o ia. - Dă-mi sula-mpărate. - Sula am svîrlit-o în mijlocul iazului lângă covată... acolo unde era dracii. El era lipit pământului, că vântul nu era să-i facă nimică - cela gătise de făcut, ceia crăpase. Așa mergând el la iazul cela, era strașnic palat făcut de draci, unde țineau banii; și pe apă mergea o casă făcută strașnic de mândră și-n casa ceea s-auzea un bocet. S-o luat ș-a-nceput cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu. rău plan ai fost ursită. De-ale tale ursitori Soarta ți-au fost rânduită Să petreci tot necăjită Și pătimind să nu mori. Petreci fără încetare Atîtea-ntîmplări amare Și nu te mai prăpădești. De când tot arzi ca o vatră Crăpai de-ai fi fost de piatră Și puteai să te topești. Gândesc la a ta răbdare Și mă cuprinde mirare Cum mai poți să te mai ții. Te-ai deprins cu reaua viață, Amar îți pare dulceață Și-l ai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă pedepsești atât în lume. Sărutatul Dumitale M-au adus la amară stare, De vreme ce sunt orânduit Din ceasul cel afurisit, Să fie așa mai bine Decât să mor eu pentru tine. Puiule, când te-am fost sărutat Pământul să fi crăpat, Să mă fi-nghițit peșin Iar nu acum să leșin, De câte ori te-oi vede Să-mi fie inima rea, Unde te văz, moriu, mă-ntinz Și ca iarba mă aprinz, Unde te văz frumușică Eu mă pierz ca o furnică, Unde te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pierz ca o furnică, Unde te văz subțirică Mă cuprinde-o mare frică. No. 34 Puică, cum te-am iubit eu Să te - ajungă dorul meu, Să te arză cu mânie Să nu te mai văz eu vie Și să crăpi și să plesnești Ca ceara să te topești; Că eu, puică, te iubeam, Gurița ți-o sărutam, Ca pe un pom ce înflorește Și la vreme se pîrguește. Pomul că s-au scuturat 439 {EminescuOpVI 440} Pe mine m-ai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stă ca un zeu fără nuanțe, fără morală, locuit doar de fanatismul care l-a creat. Progenitură ideală, e stăpân pe fiecare dintre noi și va supraviețui tuturor nevrozelor pe care le trăim încercând să devenim aidoma lui. După ce vom crăpa, în amintirea celorlalți va rămâne el și nu noi, va rămâne partea de impostură absolută a fiecăruia, „adevărul“... Cine îl neagă, cine încearcă să îl sufoce, să îl ucidă sau, mai rău, să îl uite, îl regăsește în oglindă, prieten
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu „binele“, „adevărul“ și „frumosul“. * Târziu, în nopțile lungi ale bătrâneții, când descoperi în tine, la nesfârșit, greșeli după greșeli, infinite greșeli... Prea târziu. Murim erudiți în greșeală. * Am să trăiesc până ce cuvântul care nu se poate scrie îmi va crăpa toracele ca să-și lase fisiunea geamătului, poezia definitivă, peste nesimțirea șoaptei ascunse în memorie, boala acestei guri care nu și-a spălat niciodată diamantele ucigașe. Sigur că mă înșel asupra lucrurilor în viață; dar ce victorie mai plină decât să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o putem justifica? Nu putem suporta să fim inocenți atâta vreme cât tot ce ne înconjoară, viața însăși nu sunt inocente. Am căzut prin minciună ca să dispărem prin minciună. * Toate rândurile astea se vor alinia în uitare, umilite de indiferență. Când vei crăpa, nu vei spune că te desparți de viață, vei spune doar că ai înțeles în sfârșit sensul despărțirii de cel ce ai fost. Miracolul singurătății este secunda în care aștepți să ți se confirme înfrângerea. Și dacă nu cunoști prea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]