3,263 matches
-
fiind considerați indicatori fideli ai stării acestuia. Și iată cum, investigând mediul lor intern, putem ști ce cale urmează starea mediului și, mai ales, ce măsuri trebuiesc luate. “Radiosfera”, 30 ianuarie 1995, ora 11,06 19. Unde dai și unde crapă Românii, oameni cu un fin simț de observație, au o vorbă: unde dai și unde crapă. Și, se vede că domeniul de aplicare e larg, din moment ce-o găsim și În cel al protecției mediului. Să dau câteva exemple
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ce cale urmează starea mediului și, mai ales, ce măsuri trebuiesc luate. “Radiosfera”, 30 ianuarie 1995, ora 11,06 19. Unde dai și unde crapă Românii, oameni cu un fin simț de observație, au o vorbă: unde dai și unde crapă. Și, se vede că domeniul de aplicare e larg, din moment ce-o găsim și În cel al protecției mediului. Să dau câteva exemple. S’a acuzat, și pe bună dreptate, poluarea prin fumul fabricilor. S’a găsit și soluția
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ireproșabilă nu rezolvă depoluarea: ea Înlocuiește deversarea Într’un râu a substanțelor organice cu altele minerale, adică ce se Întâmplă, În mediul rural, În grămada de gunoi de grajd și latrină. E un exemplu tipic de “unde dai și unde crapă”. Dacă aceste săruri ar ajunge direct Într’un spațiu marin - care și așa conține o cantitate enormă de săruri - n’ar fi nici o problemă. Paranteză: Oricum, soarta uscatului, la scara timpului geologic, este de a fi spălat și transportat În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
gâturi de amforă recuperate. Oricum, locul Își spunea cuvântul. Există o mare deosebire Între ceramica autohtonă și cea romană. Dacă ultima, vorba arheologilor, e făcută dintr’o pastă fină, cea autohtonă e dintr’o pastă grosieră. De ce? Pentru a nu crăpa În timpul uscării, În argilă trebuie adăugat un așa-numit degresant. Ceramica romană, realizată În condiții industriale, folosea În această calitate nisipul. Cea autohtonă, măcinătură de cioburi de la oale vechi ori rebutate, astfel Încât se asigura și revalorificarea deșeurilor aceleiași activități. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
E drept, asta Înseamnă multă muncă, deci un câștig mai mic, dar și supraviețuirea. Sau, Încă, a renunța la ceva profit. Căci profitul poluează, cu atât mai mult cu cât Îl dorim mai mare. Și, În definitiv, ce dorim? Să crăpăm pe o grămadă de bani, ca Hagi Tudose? Unde se duce diferența, În minus, de profit? La oamenii care asigură plusul de muncă cerut de metodele tradiționale, și care, altminteri mănâncă din aceeași recoltă fără Însă a participa la obținerea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și de nostalgie ale lui Ion Creangă în amintirea anilor copilăriei: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cărți m-au marcat. Am avut o istorie de mardeiași dacă te luai după Dumitru Almaș sau Radu Theodoru. După cărțile alea, Ștefan cel Mare, Fane Babanu pentru intimi, e viteaz până la exasperare și Rrromânul în general e bun de crapă. Așa bun, că frizează prostia. Mai țin minte de atunci și o carte cu Român Gruia Grozovanul. Și altele pe care uite că nu mai am chef să vi le spun. Pe atunci, încercam să mă port exact ca băieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Calm. Probabil nu bănuia că asta e, în fond, și munca scriitorului. De dimineața până seara spărgea piatră. Piatră pentru soclu. Se așeza pe un scăunel, își vâra capul între umeri și spărgea cataroaie. Cu ciocanul. Țoc - și piatra se crăpa în două felii pe care el le studia, le bibilea până deveneau piese ale unui posibil joc din acela în care îmbini cuburi. Nu mai țin minte cum se numește. La prânz, omul se oprea. Când soarele îl ardea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
boală. Unii colecționează timbre, capace de bere, io scriu. Fiecare cu stolul propriu. Măcar asta mă ajută să nu înnebunesc. Deci tot e bine. Nu atentez la viața nimănui. Nu mă iau de oameni pe stradă Să simți cum îți crapă capul, ochii, fiecare vinișoară, striație. Apoi, plecând de la spital, drumul spre casă, halta la vânzătorul de ziare, care bănuiește că, dacă e miercuri, voi cumpăra ProSport, Cațavencu, România Literară nu mai citiți? Nu prea vorbiți dumneavoastră! Începuse să mă cunoască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și dulcețuri ce în zilele înfrigurate ne îndulceau orezul cu lapte. Nu mai sunt anotimpurile ce erau odată. Pe atunci vara era vară și iarna iarnă. Era lege să plouă aproape toată luna April și să fie ger de să crape pietrele după Bobotează. Nu era neobișnuit ca în decembrie să fie omătul înalt cât casele oamenilor, iar dânșii își săpau tunele pentru a putea ieși din curte. Problemele adulților dădeau prilej copiilor să se strecoare nevăzuți din casă și să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
din fluierul lui muiat În țuică și povestindu-ne nouă, nepoților de la oraș, despre cum a ciobănit el În tinerețe la munte, despre urșii repeziți În spinarea vitelor și sugându-le sângele din ceafă, despre „fata de mpărat cu curu’ crăpat“ și despre poznele și păcă lelile homerice și de măscară ale bacilor, pe care ni le povestea cu haz inocent, fără intențiile pornografice ale oră șenilor, la fel cum numai În O mie și una de nopți, În traducerea literală
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
meu prieten Ioa chim Botez, recrutat și el de pe stradă ca toți masculii În criză de copulație - și care, intrând cu clientul ei În odaie, biata femeie, cu vezica ei urinară șubrezită de cistite netratate și plină până aproape să crape din treapădul ei nocturn pe bulevard, s-a așe zat, de cum a intrat, pe țucal, de unde țipa și ocăra după muște riul prea susceptibil, fugit pe ușă afară și tămăduit pentru multă vreme În ardorile lui erotice. Coana Eliza, nevasta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cm. Am găsit Bacăul sub nămeți și m-a salvat Ionuț de căratul bagajelor, venind tocmai cu mașina tocmai când Încercam să iau un taxi. Înainte de asta am avut și cumpănă, căscatul de șofer fiind cât pe ce să-mi crape țeasta, grăbindu-se să tragă capacul imediat după ce luasem primul dintre cele trei bagaje. Șansa a fost că m-a lovit pe gât, șocul fiind amortizat un pic și de gulerul de la geacă. De durut mă doare Însă și acum
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mă doare capul, mă doare atât de tare încât sunt convins că o să-mi plesnească. Într-un târziu adorm totuși, dar dorm puțin, chinuit, întrerupt, agitat, bântuit de tot soiul de coșmaruri pe care nu le țin minte. Când se crapă de ziuă, nu mai rezist și strig cu voce stinsă: Mamă, mi-e rău, mi-e foarte rău. Speriată, mama vine alergând înspre patul meu. Și, alături de ea, mă înconjoară tata și frații mei. Vorbesc cu mare greutate, deja cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ăsta, nu știu ce-avea, dar arunca cu banii-n stânga și-n dreapta ca nebunu, le-a dat să mănânce și să bea în neștire, au mâncat ș-au băut cât pentru paișpe vieți, orice om normal ar fi crăpat, ei nu, li se lărgea stomacu ca la șarpe, ori parcă erau cămile și-și umpleau o ditamai cocoașă care nu se vedea. Șoferul repeta la nesfârșit ceva neînțeles jeosuitrist, lapliui meo fe trist, la pliui, le deliuj, iar ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dus împleticindu-se spre lac. Gămălie, se vede treaba, studiase problema, era în temă, ideea asta o copsese el mai de multișor. Știa că dacă umblă la o roată mare ruginită și o mișcă o țâră, asta face să se crape un fel de porți de metal uriașe și atât îi trebe apei, pe urmă știe ea drumu, izbucnește, se năpustește, mătură tot în cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sub rafalele de erudiție ale scrierilor lui Nietzsche și Heidegger, vă spunem noi ce necaz are biata fată: „Gândurile ei abstracte devin reale în mod brutal când o mușcătură la gât îi trezește setea de sânge“. Unde dai și unde crapă! Cititorul se așteaptă ca Kathleen - scuzați cakofonia - să se ocupe de Holocaust și, când colo, oricât este ea de ciuruită de ideile lui Nietzsche și Heidegger, se face vampiriță. Elitista Kathleen e totuna cu coana Mița vampirița - scuzați cucofonia -, deliciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca o ușă de grajd - nu se Închidea decît jumătatea de jos. Mi-am așezat revolverul lîngă cap, În caz că puma, a cărei umbră ne bîntuia deja mințile, se hotăra să ne facă o vizită neanunțată pe la miezul nopții. Abia se crăpa de ziuă cînd m-a trezit zgomotul unor gheare zgîriind ușa. LÎngă mine, Alberto amuțise, Îngrozit. MÎna mi se Încleștase pe revolver. Doi ochi mă fixau dintre siluetele copacilor. Cu o mișcare de felină, ochii s-au aruncat În față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prin spinarea blîndă a Anzilor, și astfel pămîntul e asaltat de valuri turbulente de șoc. De trei ori s-a prăbușit din Înălțimile sale cupola mîndrei biserici Santo Domnigo, cu zgomot de oase frînte, iar zidurile ei vechi s-au crăpat și ele și au căzut la pămînt. Însă fundația pe care se odihnește a rămas neclintită; imensele blocuri ale Templului Soarelui Își expun cu indiferență piatra de culoare gri; oricît de mare ar fi dezastrul supunerii În fața opresorului, nici o piatră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Început să ne Întindem picioarele pentru a opri crampele, făcînd cu schimbul. Foamea noastră era asemenea unui animal ciudat, trăind nu doar Într-un loc anume, ci În tot corpul, făcîndu-ne nervoși și irascibili. Am ajuns În Huancallo cînd se crăpa de ziuă și am parcurs pe jos cele 15 cvartale, de unde ne lăsase camionul, pînă la sediul Gărzii Civile, popasul nostru obișnuit. Am cumpărat pîine, am făcut niște mate și eram pe punctul de a scoate afară faimoasa noastră carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bietul om, deși era homosexual și foarte plicticos, fusese foarte drăguț cu noi și ne dăduse, fiecăruia, cîte 10 soli, ceea ce ne-a adus totalul la 479 al meu, respectiv 163,5 al lui Alberto. Miercuri ploua cînd s-a crăpat de ziuă, așa că nu ne-am mai dus la complex și, În general, am cam pierdut timpul toată ziua. Eu am citit din García Lorca, apoi ne-am dus să legăm pluta la dig. Joi dimineața, ziua liberă a personalului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am văzut pe „măgarul” care a fost în grajd la nașterea lui Isus, însă, iată acum îl văd și pe acesta!... Un hohot de râs a izbucnit în toți câți erau de față în compartimentul vagonului - iar... măgarul a amuțit, crăpându-i obrazul de rușine. Apoi, spuneți d-voastră, se poate da un răspuns mai bun la nenorociții copii fără tată, care cutează a întreba dacă: Ne mai trebuie Dumnezeu?!... Dar ce mai trebuie preotul? - Adică, hai, Dumnezeu... ca Dumnezeu, este
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost judecat Pr. I. Chelaru și a fost condamnat la 14 ani detenție pentru motivul enunțat mai sus. Sărmanul părinte Chelaru a fost transportat în mașină deschisă de la Bacău la Roman pe timp de iarnă, cu ninsoare și frig de crăpau pietrele. Când revenea la Bacău, îmbrăcat numai cu zeghea respectivă, era înghețat bocnă. În aceste condiții, cred că nici nu a mai avut forță să se apere pe timpul procesului. Fapt este că Părintele Chelaru n-a declarat toată suma de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și elegant autocar englez, prevăzut cu tot confortul necesar unor bolnavi, printre care mai mulți handicapați locomotori, îi așteaptă pe cei 24 de pelerini care peste câteva minute vor pleca spre Franța. E ora cinci dimineața; a început să se crape de ziuă și Bucureștiul trezit din somn se pregătește să înceapă o nouă zi a zbuciumatei sale existențe. Afară e răcoare, dar se anunță o zi senină și luminoasă de primăvară. În fața sediului “Caritas” e mare forfotă. Una după alta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prigonitori, asupra ereticilor și ateilor care prin scrierile lor împânzeau învățături otrăvitoare. Alta a fost însă soarta adversarilor. Aceștia cu cât s-au ridicat mai aprig cu atâta au avut o cădere mai dureroasă. Istoria ne este martoră: Ariu a crăpat când era purtat în triumf; Irod, ucigătorul Pruncilor Nevinovați, a fost mâncat de viermi pe când trăia încă; Neron a fost străpuns de sabia slugii sale; Dioclețian, înainte de a muri s-a umflat iar limba i-a fost mâncată de viermi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]