3,256 matches
-
9-a capul constituie o jumătate din lunaimea embrionului. Pe parcursul săptămânilor 9-12 are loc un proces accelerat de creștere a corpului, astfel încât la sfârșitul acestei perioade lunaimea craniu-șezut se dublează și se înreaistrează apariția primilor centri de osificare primară în craniu și oasele lunai. La sfârșitul săptămânii a 9-a picioarele sunt scurte, cu deaete mici. La sfârșitul săptămânii a 12-a membrele superioare au aproape lunaimea finală; membrele inferioare nu sunt încă bine dezvoltate. La sfârșitul săptămânii a 9-a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
restul diafizei printr-un disc cartilaainos: cartilajul de conjuaare sau diafizoepifizar. Acesta proliferează numai către diafiză determinând creșterea în lunaime a osului. Acest cartilaj dispare atunci când creșterea scheletului se termină. b) Osificarea prin modelul membranos are loc la nivelul oaselor craniului și ale feței. Acest tip de osificare presupune transformarea țesutului membranos în țesut osos. Inițial există o machetă conjunctivă, în care fibrele conjunctive sunt dispuse sub forma unei rețele care se înconjoară de osteoblaști, de pături de oseină care se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
medulară analoae cu cele de la osificarea condrală până la substanța osoasă definitivă, cu tăbliile și diploia. Creșterea oaselor bolții craniene nu se termină la naștere. Nou-născutul prezintă spații osoase denumite fontanele și linii suturale pe seama cărora se realizează creșterea ulterioară a craniului. Creșterea în volum a cutiei craniene se realizează prin adăuaarea de pături osoase superficiale și prin distrucția concomitentă din păturile profunde. Osificarea secundară în urma proceselor de osificare prezentate mai sus rezultă oase care sunt formate din țesut sponaios, care nu
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
lacunele osoase ce înalobează osteoblastele și limitează un conduct central: canalul Havers. Osificarea secundara a oaselor de membrană (osificarea desmală) este omoaenă de la centru la periferie, păstrând la început spațiile interosoase (fontanelele sau liniile suturale) necesare pentru dezvoltarea și modelarea craniului la naștere. La unele dintre oasele feței și craniului apar, prin procesul de resobție modelată, o serie de cavități: sinusuri (frontal, maxilar superior, sfenoidal, etmoidal). CONFORMAȚIA EXTERIOARĂ A OASELOR Din punct de vedere al aspectului exterior oasele pot prezinta forme
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
central: canalul Havers. Osificarea secundara a oaselor de membrană (osificarea desmală) este omoaenă de la centru la periferie, păstrând la început spațiile interosoase (fontanelele sau liniile suturale) necesare pentru dezvoltarea și modelarea craniului la naștere. La unele dintre oasele feței și craniului apar, prin procesul de resobție modelată, o serie de cavități: sinusuri (frontal, maxilar superior, sfenoidal, etmoidal). CONFORMAȚIA EXTERIOARĂ A OASELOR Din punct de vedere al aspectului exterior oasele pot prezinta forme aeometrice (osul piramidal, cuboid) sau asemănări cu diferite obiecte
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
2. Articulația sacroco-cciaiană (juncturae sacrococcyaea) Articulația sacroco-cciaiană se realizează între fața ovală a osului sacrum și fața concavă a bazei coccisului. Mijloacele de unire sunt reprezentate de liaamentele: sacrococciaiene (anterior, posterior superficial, posterior superficial, lateral). C. Articulațiile coloanei vertebrale cu craniul C. 1. Articulația atlanto-occipitală este o articulație bicondiliană formată între masele laterale ale atlasului și condilul occipital. Capsula articulară împreună cu membrana atlantooccipitală anterioară și posterioară reprezintă mijloacele de unire pentru această articulație. C. 2. Articulația atlanto-axoidiană mediană este o articulație
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mediastinului anterior. Din lama pretraheală se desprind 2 prelungiri: - una viscerală, care va înveli organele: trahee, esofag și corpul tiroid; - alta vasculară, care va îmbrăca pachetul vasculo-nervos al gâtului. Lama prevertebrală (lamina prevertebralis) Lama prevertebrală este localizată de la nivelul exobazei craniului și ajunge până în dreptul vertebrei a 3-a toracice unde se pierde în masa conjunctivă a mediastinului. în lateral această lamă ajunge până la nivelul proceselor transverse ale vertebrelor cervicale unde se fixează. MUȘCHII TRUNCHIULUI (musculi trunchi) MUSCULATURA REGIUNII POSTERIOARE A
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
se inseră: - la nivelul proceselor spinoase ale ultimelor vertebre lombare; - pe creasta sacrată mediană; - pe fața posterioară a sacrumului; - pe creasta iliacă; - pe fascia toraco-lombară. inserția terminală se realizează sub forma a trei coloane cu traiect ascendent spre torace și craniu: - coloana laterală: leagă bazinul de coaste, precum și coastele între ele: mușchiul iliocostal (m. iliocostalis); - coloana mijlocie: leagă bazinul de coaste și de procesele transverse: mușchiul longissimus sau lungul dorsal; - coloana medială: solidarizează bazinul cu procesele spinoase și procesele spinoase între
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ferestrele și ușile și „plutește în aer, doar acoperiș și pereți:/ prin ferestre ies palmele noastre, ca niște lopeți....” (Secol). Expresionismului exacerbat îi corespunde un sentiment (auto)ironic al derizoriului și al înscenării, componenta livrescă și intertextuală accentuându-se: „Cu craniul ascuțit ca un ou trece pe stradă marele poet Nichita Danilov:/ eu merg în urma lui și meditez/ citindu-l pe Borges.// El își înclină capul, se oprește în loc și m-ascultă/ transpus într-o lume ocultă./ Eu merg în urma lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
a jucat în mai toate piesele lui I.L. Caragiale dar s-a ilustrat mai ales în rolul lui Hamlet din tragedia lui Shakespeare. A se face legătura care poate fi doar întâmplătoare cu caricatura cunoscută a dr. Șuțu hamletizând pe un craniu uman (vezi caricatura în cartea noastră, „A doua viață a lui Eminescu”). Gr. Manolescu era și colaborator la Fântâna Blandusiei, unde Eminescu era redactor. Poetul se înconjura de actori pentru că era foarte apropiat de arta lor și de spectacole în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a fost în frunte, nu în cap. Tot el, interpretând pe marginea descrierii trupului neînsuflețit așezat pe catafalc a doua sau a treia zi (depinde cum datăm ziua morții lui Eminescu): „Un bandaj negru în jurul capului, ce acoperea linia secționării craniului, fu probabil pentru unii dovada grozavă că Eminescu murise ucis, așa cum Hanrieta însăși, țintuită departe, crezu.” (Idem, ibidem; la fel, text neschimbat). Se bazează pe amintirile de peste 10 ani ale lui S. Secula, publicate în Familia, numărul comemorativ Eminescu din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
activ: întemeiase încă din 1919 ziarul „Dacia”, unul dintre primele periodice importante de după război, și devenise persoană publică respectată). După citat (care se încheie cu ultimul vers din Satira IV), continuă: „Câtăva vreme mai târziu, geniul martir murea tragfic, cu craniul zdrobit de piatra aruncată de un nebun, tovarășul său de suferință.” Textul original: „Quelque temps après, le génie martyr périssait tragiquement, le crâane broyé à coups de pavé par un fou, son compagnon d’infortune.” Doamna Petruța Spânu traduce à
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
loc în primele decenii ale secolului al XVII-lea. La Veneția, Giovanni Bonifacio publică lucrarea ,,Arte de'Cenni" (1616), iar la Londra, John Bulwer publică ,,Chironomia" (1644). Scrierile despre posibilitățile cunoașterii oamenilor după constituția corporală, după configurația feței și a craniului, după expresiile faciale se înmulțesc 9. Analizând expresia emoțiilor la om și la animale, Charles R. Darwin (1872/1967) a adus numeroase contribuții în istoria propriu-zisă a cercetărilor proceselor comunicării nonverbale și a demonstrat următoarele caracteristici prin împletirea considerațiilor de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de operare Symbian, Duts (virus demonstrativ pentru PocketPC-uri), Brador (primul backdoor pentru PocketPC-uri), Mosquitos, un joc care trimitea mesaje către numere de telefon cu suprataxă, Skulls (un troian care transformă pictogramele aplicațiilor instalate pe dispozitivul mobil într-un craniu și două oase încrucișate). 2005 a fost mai degrabă pașnic, din punctul de vedere al virușilor și viermilor. În schimb, au proliferat alte tipuri de amenințări. S-a înregistrat o creștere importantă a numărului programelor de tip troian, folosite mai
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
-urile warez. Skulls: • atacă numai 2mobile Symbian care suportă platforma Nokia Series 60; • înlocuiește toate aplicațiile de pe telefon cu versiuni nefuncționale, dezactivând toate funcțiile dispozitivului, cu excepția celei de comunicare vocală. Toate pictogramele aplicațiilor sunt înlocuite cu o imagine cu un craniu și două oase încrucișate; • riscul asociat este redus, nu are o arie de răspândire foarte mare. Velasco: • atacă numai telefoanele mobile Symbian care suportă platforma Nokia Series 60; • se transmite via Bluetooth. Dacă utilizatorul răspunde cu da la o întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
la Providență, ca în versurile „Curge vremea”: Curge vremea, curge‐ntr‐una Și pe toți ne face una! De‐ai fost mare, de‐ ai fost mic, Pânʹ la urmă, tot nimic!... Tot aceeași viermi cu anii Se vor cuibări în cranii Și vor ospăta din noi Ca o ironie - apoi! Tot ce ochiul azi ne‐alintă, Nu‐ i făcut decât să mintă Viața care mă închingă Până moartea o să‐nvingă, Până va veni o zi De la care n‐oi mai fi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
capului. Autorul citat distinge două mari tipuri morfo-psihologice: a) Tipul dilatat cu facies rotund, capul brahicefalic, ochii mari, distanțați, nasul scurt și aplatizat, buze groase, mimică expresivă, labilitate emoțională, deschiși afectiv, comunicativi, activi; b) Tipul retractat cu facies ascuțit, supt, craniul dolicocefalic, ochii mici, buzele subțiri, mimică imobilă, reci afectiv, reținuți, prudenți, închiși, necomunicativi, raționali. Este stabilit faptul că indivizii se diferențiază tipologic între ei după criterii somatice (biotip) și psihice (psihotip). Între structura corpului și caracterul persoanei există o corespondență
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Pe acest teren se poate dezvolta, neobligatoriu, schizofrenia. b) Tipul picnic, sau gras, se caracterizează din punct de vedere somatic prin următoarele: torace globos, abdomen proeminent, dilatat; membrele scurte; faciesul rotund, dilatat, deschis, nasul și buzele cărnoase, privirea vie, mobilă; craniul brahicefalic. Din punct de vedere psihologic acest tip reunește trăsăturile de caracter ale extravertului, deschis, jovial, comunicativ, trece ușor la acțiune, expansiv afectiv, activ, dominat de emoții. El este tipul ciclotim. Pe acest teren constituțional se pot dezvolta, neobligatoriu, tulburările
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în 1487, în timpul sacrificiilor care au durat patru zile în șir, de dimineața pînă seara, preoții au smuls cel puțin 20.000 de inimi. Conchistadorii au descoperit tzompantli (monumente în care se expuneau capetele celor sacrificați) cu 136.000 de cranii. Pentru ce toată această sălbăticie, atîta sînge? Ce îi înspăimîntă pe azteci? Pentru lumea aztecă, totul începe în Teotihuacán. Lumea în care trăiesc aztecii este a cincea lume, al cincilea soare. Lumile precedente au dispărut, una cîte una: primul soare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Lucrările sale, care repun în discuție distincția cunoaștere/emoție, pleacă de la examinarea creierului lui Phineas Gage. În 1948, acest maistru american e victima unui oribil accident de muncă: o bară de fier, mai lungă de un metru, îi intră în craniu. Îi este dat să supraviețuiască și, în afară de vederea ochiului stîng pe unde intrase bara, își recapăta toate facultățile. Numai că Phineas Gage n-a mai fost niciodată același om. Înainte de accident era o persoană echilibrată, serioasă, perseverentă în proiectele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
au dispărut Neandertalienii de pe suprafața pămîntului către 30.000 (au fost poate exterminați de primii Homo sapiens?). Ceea ce ne învață paleoantropologia este faptul că creierul oamenilor de CroMagnon este diferit de cel al Neanderta-lienilor. Cei din urmă au deja un craniu mare, de același volum ca al nostru, dar organizat în mod diferit: s-a descoperit că în special "cortexul frontal de asociație" este mai slab dezvoltat în comparație cu cel al Homo sapiens (cu al nostru deci). Putem gîndi în mod rezonabil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
zumzumzum. Un fotograf abil putea fotografia bine orice, spusese cineva. Dar Faulques știa că oricine zicea așa ceva nu luase parte la nici un război. Nu era cu putință să fotografiezi pericolul ori vinovăția. Sunetul unui glonț care făcea să explodeze un craniu. Râsul bărbatului care tocmai primise șapte țigări după ce câștigase pariul despre copilul femeii căreia Îi golise vintrele cu baioneta: ghicise dacă fătul era băiat sau fată. Cât despre hoitul sârbului desculț, poate că un scriitor ar fi putut găsi unele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
considerată cea mai superficială. Superior este delimitată de cartilajul tiroid iar inferior ajunge în mediastin la nivelul carenei venind în legătură atât cu pleura parietală cât și cu pericardul. A doua cale este cea laterofaringiană, care se întinde de la baza craniului până la arcul aortic ajungând în compartimentul visceral mediastinal. Este numită și „spațiul perivascular” deoarece este înconjurată de teaca pericarotidiană și conține artera carotidă, vena jugulară internă și nervul vag. Teaca pericarotidiană este o structură fibroasă, subțire, care se întinde de la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
arcul aortic ajungând în compartimentul visceral mediastinal. Este numită și „spațiul perivascular” deoarece este înconjurată de teaca pericarotidiană și conține artera carotidă, vena jugulară internă și nervul vag. Teaca pericarotidiană este o structură fibroasă, subțire, care se întinde de la baza craniului până la nivelul arcului aortic. În această structură sunt înglobați numeroși ganglioni și astfel, poate fi una din căile de propagare spre mediastin a diverselor focare infecțioase orocervicale. Cea de-a treia cale este cea retrofaringiană fiind situată între esofag și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
a diverselor focare infecțioase orocervicale. Cea de-a treia cale este cea retrofaringiană fiind situată între esofag și coloana vertebrală, fiind numită și spațiul retrovisceral sau prevertebral. Acest spațiu este delimitat anterior de fascia prevertebrală care se întinde de la baza craniului până la extermitatea inferioară a mușchiului lung al gâtului (vertebra T3). De la nivelul T1, unde fascia alară fuzionează cu mușchiul constictor inferior al faringelui, este delimitat așa-numitul „danger space” (situat retrofaringian, între fascia alară și fascia prevertebrală) [24]. Este patent
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]