3,638 matches
-
i se ating în mijlocul spatelui. Acolo-i Sfântul Fără-Mațe, cu un singur strat de piele aplicat pe schelet. Claviculele îi ies ca niște bucle din piept, mari cât niște mânere din autocar. Prin tricoul alb i se văd coastele, iar cureaua... nu curul... îi ține pantalonii. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: culorile caselor și trotuarelor, semnelor de circulație și mașinilor parcate îi trec peste față. Masca unui trafic intens. Furgonete și camioane. Spune: Slujba aia, șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O talie prinsă într-o curea, un pardesiu. Și-apoi toată lumea își îndreaptă privirile aiurea. Ne uităm la ceas. Sau pe geam, la mașinile parcate și la distribuitoarele de ziare. La hidranți. Baroneasa Degerătură și-a adus tuburi peste tuburi de ceară de buze, pentru colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o plăcere s-o revadă. Femeia îi spune șoferului adresa următoare, undeva mai spre marginea orașului, și mașina se înscrie în trafic. Să nu râdeți, dar femeia asta - Lentil, vechea ta prietenă - își scoate un braț îmbrăcat în blană de sub cureaua poșetei, o deschide, și înăuntru poșeta e îndesată doar cu bani. Straturi de bancnote de cincizeci și o sută. Cu o mână înmănușată scormonește printre ele și găsește un celular. Ție îți spune: — Scuză-mă doar un minut. Alături de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la spilcuit cum s-ar uita la un cumpărător de supermarket care comandă jumătate de milion de bucăți, și spune: — Thomas... Blonda a înlemnit pe canapea, cu ceașca ei de cafea rece în mână. Producătoarea de platou detașează microfonul de pe cureaua bătrânului. I-l întinde spilcuitului. Și el îi spune babalâcului: — Bună dimineța, tată. Apucându-i mâna, scuturând-o, babalâcul spune: — Ce mai face maică-ta? Fata care prezenta Colanții Ny-Lunecă. Fata pe care o părăsești. Și blonda noastră Miss se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un alt punct în povestea care avea să fie vaca noastră de muls. În clipa aceea domnul Whittier a gemut și și-a vârât degetele unei mâini în turul pantalonilor. A spus: — Dnă Clark? Apăsând cu degetele un punct de sub curea, a spus: — Au, ce doare... Privindu-l, rotind cablu tăiat, Bucătarul Asasin a spus: — Sper să fie cancer. Cu degetele încă în pantaloni, cufundat în pernele arabe, domnul Whittier se chircește cu capul între genunchi. Doamna Clark face un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să se rupă, așa cum se deschide o gaură într-un ciorap de nailon. Sângele roșu țâșnește precum jetul unei balene. O fântână de sânge care face publicul să țipe. În realitate, cămașa pare să-i fie puțin strâmtă. Își desface cureaua. Își deschide primul nasture al pantalonilor. Trage o bășină. Doamna Clark îi întinde un pahar cu apă, spunând: — Uite, Brandon. Bea o gură. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Nu-i da apă. O să se umfle și mai tare. Pe covorul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într‑o mână, ca un căruțaș destoinic, Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vârf, din fâșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vremii. Țineam în mână o carte de joc găsită la picioarele băncii, valetul de treflă, firește. Mă gândeam, de pildă, la foarfeca turbată care mi-a mușcat într-o bună zi degetele, pe când voiam să-mi tai unghiile, la catarama curelei care mă izbea, făcându-mi vânătăi în fiecare dimineață când îmi scuturam de praf pantalonii, la afurisita de lamă care îmi zgâria bărbia de câte ori voiam să mă rad, la crenguța de prun care încercase, într-o seară, să-mi scoată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de recunoștință. Ieși din cadă, strălucitor. Tata Îl Înveli Într-un prosop. Cerșetorul surîse de plăcere cînd simți țesătura curată pe piele. L-am ajutat să-și Îmbrace izmenele, care Îi erau cu zece numere mai mari. Tata Își desfăcu cureaua și mi-o Întinse ca să-l Încing pe cerșetor. — Acuma chiar că sînteți ferchezuit, zise tata. Nu-i așa, Daniel? Orișicine l-ar lua drept un artist de cinema. — Ca să nu mai vorbim că nu mai sînt ce-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă el azvîrlind-o În șuturi pe palierul scării după ce o jupuise În lovituri de curea. A doua zi, cînd Antoni Fortuny a deschis ușa casei pentru a coborî să deschidă magazinul de pălării, Sophie era tot acolo, acoperită de sînge uscat și tremurînd de frig. Doctorii nu i-au putut repara niciodată complet fracturile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
libelulelor cu aripi de sticlă, se trezi presărată cu un roi de curburi lăcuite în verde, de spinări vărgate, ca de purcei-mistreț, făcându-l pe Nicanor Galan să-și penduleze, entuziast, către Petronia, trupul său deșirat, închingat la mijloc de cureaua lată a chimirului. Înecându-se de bucurie, ofta astfel: Are să fie potop de roadă, tămădăii' mă-sei! Deci, adeveritu-s-au învățăturile tovarășilor de la Partidul nostru drag. Pe urmă, cu priviri furișe, în jur, o mângâia pe pântecele enorm, interogând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
știam că, acolo, în întuneric, el făcea bună și potrivită treabă și încă ispitindu-se în folosul nostru, însă având și alai de urmări periculoase Ci, văzând așa, cum mi se îngroașă slăbăciunea, am zis să mănânc o bucată de curea de la geantă și am coborât deci la gențile noastre, care erau legate de fușteii scării, dar acolo am văzut cum curelele de la buzunarele genților, deja, erau mâncate de nu știu cine Așa că, am tăiat o baieră de la geantă, am pus-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alai de urmări periculoase Ci, văzând așa, cum mi se îngroașă slăbăciunea, am zis să mănânc o bucată de curea de la geantă și am coborât deci la gențile noastre, care erau legate de fușteii scării, dar acolo am văzut cum curelele de la buzunarele genților, deja, erau mâncate de nu știu cine Așa că, am tăiat o baieră de la geantă, am pus-o să se înmoaie și douăzecișipatru de ore am avut răbdarea de am lăsat-o în apă, dar în zadar a fost, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răbdarea de am lăsat-o în apă, dar în zadar a fost, fiindcă tot tare și scorțoasă era, nelăsându-se mestecată între dinți și între măsele Și atunci am scos cuțitul, am tăiat mărunt, pe o scândură, o bucățică de curea și am mâncat această închipuită merinde, dar mai rău mi-am făcut astfel Că fiind cureaua tratată cu chimicale, în loc să fi fost dubită la meserie, cum știm noi, cu tărâțe de grâu și cu bună scoarță de stejar, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scorțoasă era, nelăsându-se mestecată între dinți și între măsele Și atunci am scos cuțitul, am tăiat mărunt, pe o scândură, o bucățică de curea și am mâncat această închipuită merinde, dar mai rău mi-am făcut astfel Că fiind cureaua tratată cu chimicale, în loc să fi fost dubită la meserie, cum știm noi, cu tărâțe de grâu și cu bună scoarță de stejar, a făcut de mi s-a umflat stomacul ca o pernă și limba în gură mi-a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum știm noi, cu tărâțe de grâu și cu bună scoarță de stejar, a făcut de mi s-a umflat stomacul ca o pernă și limba în gură mi-a crescut ca o broască, de răul acizilor din fabrică Dar cureaua nu de foame am mâncat-o, ci fiindcă mă alarmase faptul că nu mai am putere să urc găleata cu apă sus, la colegii mei de pe schela sondei Însă, mai punându-mi odată ambiția, am mai aburcat iar găleata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îndreptând către toți salariații varietatea expresiilor consacrate, ca și odinioară, când fusese lider de sindicat și de organizație socialistă a oamenilor muncii. Fără să-și propună asta, prin însăși comportamentul ei de zi cu zi și ceas de ceas, devenise cureaua de transmisie între lumea veche a socialismului și între capitalismul actual. Își perpetua implicit respectul tuturor părților: al celei pe care o servea cu dăruire și al celei pe care o mâna din urmă, asemenea unui comisar din lagărele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
începu să pâcâie, pe neaprinselea, și căutându-și, evident că în mod reflex, chibriturile, care, probabil, erau răspândite prin toate buzunarele și prin toate cotloanele trenciului albineț. Din când în când, scotea din buzunarul clasic al pantalonilor, plasat imediat sub curea, un ceas de aur, cât un ou de rață, pe care îl consulta cu nerăbdare. Nevastă-sa, o doamnă slăbuță, în costum de voiaj, intimidată fiind de treptele abrupte ale potecii, pe care cei mai de pe urmă turiști se îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
amenzi, bătăi, îmi dădea bătaie. Urmăream și eu ca să nu mai vie poliția noaptea, mă duceam cu băieții pe la biliard, pe la pochere, băgam cuțitul în roțile de la mașină, le spărgeam roțile să nu mai vină, le luam fișa, le rupeam cureaua de la motor. Făceam ceva să nu mai vie noaptea aia. Și furam fier pentru armături. Colac de 60-70 kilograme, și-l furam... Eram patru inși. Paznicul cu noi, cot la cot. Îl vindeam cu o mie de lei kilogramul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu duceau o viață prea ortodoxă, în primul rând trebuia să știu să mă bat, și acest lucru l-am învățat foarte greu, dar corecțiile date de unchiul Gică m-au învățat el mă bătea ca pe stradă, nu cu cureaua dar efectul s-a văzut, deoarece tata primea reclamații de la mulți părinți, dar ce putere avea el, el mă bătea pe mine, iar pe el unchiul Gică și el a fost cel care a cedat primul. La grădinița săptămânală unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
el, că el e mare și noi nu putem să-i facem nimic - așa gândea el. Mama a fost, pentru noi, cel mai bun scut. De multe ori se punea deasupra noastră și-o lua ea. Tata ne lua cu cureaua, cu polonicul, cu ce nimerea. Toate semnele care le am, de la el le am. Era atât de mare încât, dacă ne dădea un dos de palmă așa, zburam peste masă ca-n filme. Bișnița Eu l-am avut pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zilei în Sanya. În celelalte camere de la etaj domnea liniștea. Gaston s-a năpustit din două-trei sărituri la ușa de unde se auzea vocea. Ce scenă cumplită l-a izbit pe Gaston când a deschis ușa! Endō era în picioare cu cureaua în mână și, întinsă pe jos, în fața lui, femeia își acoperea fața cu mâna. Când și-a îndepărtat mâna și și-a ridicat capul, Gaston a văzut dâre de sânge prelingându-i-se dinspre gură spre bărbie. Zărindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-l pe Gaston, Endō rânji. — Ți-ai terminat treaba? întrebă el blând. — Tu ! ... strigă Gaston. Femeia foarte bună. De ce o lovești?... Ești rău! Foarte rău! — Rău, eh? Poate! îi răspunse cu glas scăzut, în timp ce-și punea la loc cureaua. — Rău. Ești rău... Biata femeie... Săraca. — Străine, eu sunt un om care face numai ce-i place. Nu mi-e milă de nimeni. — De ce nu? — Pentru că nu mai consider pe nimeni demn de nici o milă. M-am descotorosit de astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
faptului că spunea adevărul. Se putea citi multă sensibilitate în ochii lui în clipele acelea. Gaston nu-și putea da încă seama ce fel de om era, de fapt, Endō. Cu o dimineață în urmă, când a bătut-o cu cureaua pe femeia din Shibuya, părea un om rece, nesimțitor, care nu știa ce înseamnă mila. Văzându-l atunci, Gaston și-a dat seama că poate ucide cu sânge rece, fără nici o remușcare. Când vorbise despre fratele său cu câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
închisoare și a intrat. Tomoe, care nu știa nimic despre locuri ca acestea, l-a întrebat pe Takamori: — „Infirmerie“ înseamnă de fapt „celulă“? — Nu. Infirmeria e locul unde au grijă de bețivi peste noapte. Prizonierii din celule trebuie să predea curelele, cravatele și orice alt obiect cu care și-ar putea face vreun rău. Dar nu și cei de la infirmerie. — Se pare că ești bine documentat. — Normal. — Bănuiesc că nu după o singură experiență... nu doar după o noapte de beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]