3,132 matches
-
Acesta dispune de 16 tipuri de habitate (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri medioeuropene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
cuptorul caracteristic. În sfârșit, bogăția și varietatea descoperirilor mobile atestă, pe de o parte, importanța ocupațiilor productive și a comerțului care, aici, aproape de gură Șiretului, constituia o activitate de prim ordin și lega cetățile grecești din Dobrogea cu celelalte cetăți dacice din zona subcarpatica a Moldovei, iar, pe de altă parte, atestă rolul de important centru local - davă - economic, social, administrativ și politic — militar. Varietatea descoperirilor este deosebită. Sunt atestate, că peste tot, arme și unelte de fier, produse ale metalurgiei
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
din zona subcarpatica a Moldovei, iar, pe de altă parte, atestă rolul de important centru local - davă - economic, social, administrativ și politic — militar. Varietatea descoperirilor este deosebită. Sunt atestate, că peste tot, arme și unelte de fier, produse ale metalurgiei dacice și în același timp, mărturii ale altor preocupări. După cum piese din os și teracota atestă alte forme de productie casnica sau specializată concurând la dezvoltarea unor meșteșuguri și activități productive tradiționale. Apoi ceramică obișnuită, cu cele trei sereii tipologice: ceramică
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
alcătuită din roci sedimentare, calcare, conglomerate și gresii atribuite cretacicului, ce adăpostește o mare diversitate de floră și faună specifică Țării Bârsei. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de fag și carpen, păduri dacice de stejar și carpen și habitate cu vegetație de silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar. Flora este constituită din arbori cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), o subspecie de tei pucios ("Tilia parvifolia"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
Astra”. Au fost identificate o mulțime de opere de artă care până atunci figurau ca anonime. A înființat revista „Muzeul Brukenthal-studii și comunicări”, al cărei prim redactor șef a fost. În acești ani, ca arheolog, a descoperit și cercetat cetatea dacică de la Tilișca, menționată în documente încă din sec. al XIX-lea. A întreprins vizite culturale oficiale în mai multe state, cele mai importante în R. F. G. și S.U.A. Și-a luat doctoratul în Istoria veche a României în anul
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
km de Gherla, Muzeul de Istorie din Gherla a început să construiască un muzeu cu replici de locuințe tradiționale din această zonă a țării, începind din neolitic până în secolul al XIX-lea. Printre primele exponate realizate se află un bordei dacic, reconstruit exact la dimensiunile urmelor găsite pe Valea Mileului. Este o locuință aproape scufundată în pământ, din care se vede doar acoperișul în formă de semicerc, făcut din scânduri și stuf. Scările, care coboară aproape un metru până la intrarea în
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
este un soi românesc de struguri albi care a format în trecut baza viilor în Podgoria Drăgășani. Profesorul Teodor Martin consemna în cartea sa, "Strugurii de masă": "Soi autohton... se apreciază a fi foarte vechi, ca unul din puținele soiuri dacice care au supraviețuit peste veacuri." Acest soi se găsește numai în plantații de pe teritoriul românesc. Etimologia este necunoscută deși sunt încercări în acest sens. Soiul mai este cunoascut sub numele de "Cârlogancă" sau "Băldoaie" în Oltenia și "Ciolan" în Podgoria
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
chei" se suprapune sitului "Natură 2000 - Cheile Vârghișului". Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag ("Luzulo-Fagetum"), păduri de tei, arțar, paltin și jugastru pe versanți abrupți, păduri aluviale cu arin negru și frasin, păduri dacice de fag, pajiști seminaturale, tufărișuri pe substrat calcaros, stâncării cu vegetație chasmofitică, grohotișuri, ravene și peșteri. Floră rezervației este alcătuită din arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercur robur"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin ("Fraxinus excelsior"), tei
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
Teleajenului până la Slon. De aici pentru a ajunge în interiorul arcului Carpatic traversa Carpații de Curbură prin , iar mai departe continua fie pe valea Mureșului fie pe cea a Someșului. Această cale de circulație a fost folosită mai întâi de triburile dacice aflate în relație cu presiunea crescândă a Imperiului Roman, drept care acestea au ridicat cetăți defensive în vârful Cetățuia, la Gura Vitioarei și în alte locuri de pe valea Teleajenului. Ulterior calea a fost utilizată de către legiunile romane în timpul Războaielor Daco-Romane și
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
romani. Teoria se pierde în negura timpurilor, în migrația lui Rama, plecat de pe meleagurile hiberboreene (prin Tărtăria, via Summer), pe meleagurile Indiei de astăzi. Prin migrația indo-europeana, limba latina, provenind din acest filon, s-a întors, după al doilea război dacic, pe meleagurile noastre. Extrase din ultima revizie au apărut în serial în revista „Știință și tehnică” numerele 10 și 11 din 1991. După moartea sa, Editura Luana, prin colecția RAM, a încercat să continue prin efort propriu programul editorial transmis
Elie Dulcu () [Corola-website/Science/316163_a_317492]
-
pe valea râului Bistra, prin depresiunea carpatică a Țării Hațegului. În aceste locuri, existau deja garnizoane romane staționate din primul război, ușurând foarte mult înaintarea romanilor. Ei au trecut prin Valea Cernei, Hațeg și Valea Streiului și au distrus cetățile dacice de la Costești, Blidaru și Piatra Roșie. A doua coloană a armatei se crede că a trecut Dunărea undeva în apropierea anticului Sucidava și a mers apoi spre nord prin alea Jiului, unindu-se cu prima coloană romană în Țara Hațegului
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
avansat prin estul Munteniei, a traversat Carpații printr-o locație aproapiată de ceea ce este acum Bran și au mărșăluit spre vest, prin sudul Transilvaniei. Restul trupelor din Moesia Inferior au trecut pe la Bran, Bratocea și Oituz, unde au distrus cetățile dacice dintre Cumidava (Râșnov acum) și Angustia (Bretcu). În lupta pentru cucerirea Sarmizegetuzei au fost angajate mai multe legiuni romane: Legiunea a II-a Adiutirx, Legiunea a IV-a Flavia Felix, precum și un vexillatio (detașament) din Legiunea a VI-a Ferrata
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
-a Flavia Felix, precum și un vexillatio (detașament) din Legiunea a VI-a Ferrata care până în acest război a fost staționat în Iudaea. Forțele romane au învăluit în continuare Sarmizegetuza. Despre alte unități romane se crede că au atacat alte așezări dacice și puncte de întâlnire, într-o zonă care se întinde spre nord până la râul Tisa și Moldova la est. Așezările dacice din vest, cum ar fi Ziridava, au fost complet distruse în această perioadă. Cu toate acestea, Moldova și Maramureș
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
Iudaea. Forțele romane au învăluit în continuare Sarmizegetuza. Despre alte unități romane se crede că au atacat alte așezări dacice și puncte de întâlnire, într-o zonă care se întinde spre nord până la râul Tisa și Moldova la est. Așezările dacice din vest, cum ar fi Ziridava, au fost complet distruse în această perioadă. Cu toate acestea, Moldova și Maramureș, situate în nordul României moderne, nu au devenit niciodată parte a provinciei romane Dacia și deci nu au cunoscut stăpânirea romană
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
și cu un zid circumvallatio. În cele din urmă, romanii au distrus conductele de apă ale Sarmizegetuzei și au obligat pe daci să se predea înainte ca să dea foc la oraș. Forțele romane au reușit să intre în incinta sacră dacică, unde l-au salutat pe Traian ca împărat și apoi au nivelat (distrus) întreaga cetate. Legiunea a IV-a Flavia Felix a staționat acolo pentru a păzi ruinele Sarmizegetuzei. Ca urmare a încheierii asediului, Bicilis, un apropiat al lui Decebal
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
nivelat (distrus) întreaga cetate. Legiunea a IV-a Flavia Felix a staționat acolo pentru a păzi ruinele Sarmizegetuzei. Ca urmare a încheierii asediului, Bicilis, un apropiat al lui Decebal, și-a trădat regele și a condus pe romani la comoara dacică, care, în conformitate cu Jérôme Carcopino (p. 73), consta din 165.000 kilograme de aur curat și 331.000 de kilograme de argint îngropate sub râul Sergetia (Cassius Dio 68. 14). Decebal și mulți dintre oamenii săi au scăpat de legiuni în timpul
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
dreaptă au fost apoi duse lui Traian. Romanii au reorganizat Dacia ca pe o provincie romană și au construit o altă capitală la o distanță de 40 kilometri de vechea Sarmizegetuza. Acest centru a fost numit "Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetuza". Pierderile suferite în acest război de către daci au fost uriașe, dar armata romană a avut și ea pierderi semnificative în timpul cuceririi Daciei. Prima răscoală începe după moartea lui Traian și începutul domniei succesorului său, împăratul Hadrian, în 117. Acest
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
iveală faptul că în această perioadă au apărut așezări care practicau inhumația ca practică funerară. Totuși nu toate zonele intracarpatice au fost ocupate de celți. De exemplu în Maramureș, în secolele III și IV î.H., au fost descoperite așezări dacice, fapt ce demonstrează că celții nu au pătruns în această zonă. Așezările celților aveau un caracter rural. Astfel de situri au fost descoperite la Mediaș, Ciumești și Morești. Necropolele sunt bine studiate, în această zonă descoperindu-se practicarea incinerației și
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
înconjurată de apele râului Nistru și de pârâul Țipova care trecând prin stâncile de calcar formează frumoase cascade, unele dintre acestea ajungând la o înălțime de până la 16,05 metri. Pe una dintre colinele învecinate se găsesc resturile unei cetăți dacice.
Mănăstirea Țipova () [Corola-website/Science/315312_a_316641]
-
Lucăcilă cuprind sistemul carstic Zănoaga: Cheile Zănoagei Mari, Cheile Zănoagei Mici, Cheile Orzei (monumente ale naturii), păduri de molid ("Pices abies"); o vegetație termofila compusă din elemente floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), iris ("Iris dacica"), scorușul ("Sorbus cretica"), spinul ("Carduus candicanus"), umbelifera ("Athamantha hungarica"), timoftica ("Phleum montanum"), caprifoiul ("Lonicera caerulea"), cosaci ("Astragalus depressus"), etc. Un punct de plecare spre chei este tabăra Vânători din apropierea localității Dobrești. La Dobrești se ajunge pe drumul Târgoviște - Moroeni.
Cheile Orzei () [Corola-website/Science/317288_a_318617]
-
daco-roman, Tiberius Claudius Maximus a condus o subunitate de cercetași, care a primit ordinul să-l prindă pe regele dac fugar, Decebal. Înainte că românii să-l poată captura, Decebal s-a sinucis, tăindu-și gâtul cu „sica”, sabia curbata dacica. Momentul a fost ilustrat pe Columna lui Traian. Totuși Maximus a pretins, așa cum stă scris pe stela să funerară descoperită la Filippi, Grecia, ca a reușit să-l captureze pe Decebal mai înainte ca acesta să moară. Maximus i-a
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
vet(eranus) / [s(e)] v(ivo) f(aciendum) c(uravit) militavit / eque(s) în leg(ione) VII C(laudia) P(ia) F(ideli) fac/ tus qu(a)estor equit(um) / singularis legați le/ gionis eiusdem vexil/ larius equitum item / bello Dacico ob virtu/ te(m) donis donatus ab Im/ p(eratore) Domitiano factus dupli(carius) / a divo Troiano(!) în ăla secu(n)d(a) / Pannoniorum a quo et fă©/ tus explorator în bello Da/ cico et ob virtute(m) bis donis
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
te(m) donis donatus ab Im/ p(eratore) Domitiano factus dupli(carius) / a divo Troiano(!) în ăla secu(n)d(a) / Pannoniorum a quo et fă©/ tus explorator în bello Da/ cico et ob virtute(m) bis donis / donatus bello Dacico et / Parthico et ab eode(m) factus / decurio în ăla eade(m) quod / cepisset Decebalu(m) et caput / eius pertulisset ei Ranissto/ ro missus voluntarius ho/ nesta missione a Terent[io Scau]/ riano consulare [exerci]/ tus provinciae nov[ae Mes
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
călăreț în legiunea a VII-a Claudia Pia Fidelis, a fost făcut quaestor equitum, apoi singularis al legatului legiunii aceleiași legiuni, apoi vexillarius al cavaleriștilor din aceeași unitate. A primit daruri (recompense) de la împăratul Domițian pentru curaj (bravura) în timpul războiului dacic. A fost făcut duplicarius în Ăla ÎI (ÎI se citește secundă) Pannoniorum de către împăratul Traian și a fost făcut explorator (cercetaș) și decorat de două ori pentru vitejie în războiul dacic și partic și a fost făcut decurion al aceleiași
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
recompense) de la împăratul Domițian pentru curaj (bravura) în timpul războiului dacic. A fost făcut duplicarius în Ăla ÎI (ÎI se citește secundă) Pannoniorum de către împăratul Traian și a fost făcut explorator (cercetaș) și decorat de două ori pentru vitejie în războiul dacic și partic și a fost făcut decurion al aceleiași ale de către el (Traian) deoarece l-a capturat pe Decebalus și i-a dus capul la Ranisstorum. A fost lăsat la vatră de către D. Terentius Scaurianus, consular, comandantul noii provincii... (aici
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]