6,546 matches
-
unui om superior, cu o conștiință lucidă și echilibrată, animat de sentimente și preocupări nobile, cu un spirit subțire, cultivat, care a înțeles complexitatea firii omenești. Originalul cronicii lui U., ca și al primei copii (ori prelucrări) realizate de Simion Dascălul, s-a pierdut, așa încât nu se știe cu certitudine ce cuprindeau. S-au păstrat doar copii indirecte, interpolate (sau care au integrat textul lui U.), ceea ce a generat ample controverse privitoare la paternitatea scrierii. Astfel, au fost considerați autori sau
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
se știe cu certitudine ce cuprindeau. S-au păstrat doar copii indirecte, interpolate (sau care au integrat textul lui U.), ceea ce a generat ample controverse privitoare la paternitatea scrierii. Astfel, au fost considerați autori sau coautori Nestor Ureche ori Simion Dascălul. Cercetări complexe l-au stabilit ca principal autor pe U., delimitându-i textul de interpolări, dar o minuțioasă analiză lingvistico-stilistică l-a condus pe N. A. Ursu la concluzia că întregul text a fost redactat de Simion Dascălul (care a folosit
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Ureche ori Simion Dascălul. Cercetări complexe l-au stabilit ca principal autor pe U., delimitându-i textul de interpolări, dar o minuțioasă analiză lingvistico-stilistică l-a condus pe N. A. Ursu la concluzia că întregul text a fost redactat de Simion Dascălul (care a folosit mai multe izvoare), pe scheletul cronicii în limba slavonă a lui U., acestuia infirmându-i-se astfel rolul de întemeietor al istoriografiei în limba română. Pentru a valida afirmația, sunt necesare însă și argumente de altă natură
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
93-209; Chronique de Moldavie depuis le milieu du XIV-e siècle jusqu’à l’an 1594, tr. și îngr. Émile Picot, Paris, 1878; Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359-1595), întocmit după Grigore Ureche Vornicul, Istratie Logofătul și alții de Simion Dascălul, îngr. Constantin Giurescu, pref. Ioan Bogdan, București, 1916; Letopisețul Țării Moldovei, îngr. și introd. P.P. Panaitescu, București, 1955; ed. 2, București, 1958; ed. îngr. și introd. Liviu Onu, București, 1967; îngr. și pref. Dan Horia Mazilu, București, 2002; îngr. și
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
fostul său elev, cu un text de o bunăvoință ironică, în care portretul pitoresc nu atenuează accentele demolatoare ale criticii. Îndrăgostit de cultura Antichității, V. face din aceasta aproape unica sursă a inspirației sale poetice. Dotat cu o memorie prodigioasă, dascălul de elină și germană notează cu acribie până și sursa informațiilor, făcând din pagină un fel de muzeu itinerant, în care figurile mitologiei grecești, legende, rituri și obiceiuri domestice ajung sub ochii cititorului neînsuflețite de vreo trăire lirică: „La Orope
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
din 1628 protopop al bisericii „Sf. Nicolae” din Șcheii Brașovului și totodată conducătorul comunității locale. Călătorește la Curtea lui Matei Basarab și a lui Vasile Lupu și veghează neobosit la păstrarea vechii „legi” ortodoxe, care conferea autonomie românilor șcheieni. Ca dascăl și grămătic la școala din Șchei, unde învățase și el, copiază texte religioase, printre care și un manuscris din 1616, păstrat într-un codice brașovean. Între 1628 și 1633 alcătuiește o scurtă cronică a evenimentelor petrecute în Șchei, pornind de la
VASILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290449_a_291778]
-
Dumitrache Chiruș din Soroca, iar tatăl, Costachi, era fiul jitnicerului Sandu Vârnav și nepot al stolnicului Toader Vârnav, astfel încât V. se mândrea a fi „adevărat cugetător dintr-același neam de boieri”. A învățat carte cu preotul din Florești, apoi cu dascălul Iftimie, în satul Hreațca. Cum familia scăpătase, a avut o copilărie grea: de la șapte ani a fost crescut, fără afecțiune, de moșul său, Fotache, și de alte rude ale mamei, la Lămășeni, apoi de un cumnat din prima căsătorie a
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
șapte ani a fost crescut, fără afecțiune, de moșul său, Fotache, și de alte rude ale mamei, la Lămășeni, apoi de un cumnat din prima căsătorie a Mărioarei, Constantin Ladà, negustor bogat în București, care îl dă în grija unui dascăl grec („nu era de cuviință a se numi dascăl, ci călău”), Panaioti Corfioti, ce deschisese o școală la hanul lui Filaret. După moartea lui Ladà, în 1816, V. intră slujbaș la Nazlâm, un negustor lipscan, iar mai târziu se stabilește
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
său, Fotache, și de alte rude ale mamei, la Lămășeni, apoi de un cumnat din prima căsătorie a Mărioarei, Constantin Ladà, negustor bogat în București, care îl dă în grija unui dascăl grec („nu era de cuviință a se numi dascăl, ci călău”), Panaioti Corfioti, ce deschisese o școală la hanul lui Filaret. După moartea lui Ladà, în 1816, V. intră slujbaș la Nazlâm, un negustor lipscan, iar mai târziu se stabilește în ținutul Hotinului. Capătă o slujbă de funcționar: „scriitor
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
volumul în 1908. Istoria vieții mele este „prima carte de amintiri din literatura noastră” (Laurențiu Faifer). Dincolo de istoria intimă, paginile interesează sub raport documentar, schițând imagini pregnante ale diferitelor medii ale timpului: boiernași din Moldova și Basarabia, influenți negustori bucureșteni, dascăli greci, țigani robi de pe moșii - o lume cufundată încă în feudalism. Evocarea este făcută cu umor și talent, într-o limbă viguroasă, ușor arhaică, iar portretele oamenilor sunt expresive, pline de culoare. Această autobiografie fără pretenții literare cucerește prin stilul
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
și Laura Vaian. A făcut parte din Societatea Scriitorilor Români (din 1914) și din comitetul de conducere al Asociației Scriitoarelor din România. Fire întreprinzătoare și deosebit de activă, V. și-a gestionat cu inteligență activitatea gazetărească, împletind-o cu profesiunea de dascăl și cu plăcerea scrisului literar. Volumașul de „schițe, cronici și nuvelete” Nou!, aflat după numai un an de la apariție la ediția a doua și prezentat de autoare Academiei Române pentru Premiul „Năsturel-Herescu”, fusese întâmpinat cu multă bunăvoință de H. Sanielevici într-
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
dar imprimata abia în 1825 tot la mănăstirea Neamț, prin grijă mitropolitului Veniamin Costache și cu o prefață a ieromonahului Gherontie, care explică întârzierea prin „știutele întâmplări ale vremilor” (manuscrisul a fost păstrat cu grijă de fostul ucenic nemțean Grigorie Dascălul, devenit în 1823 mitropolit al Țării Românești). Pentru istoria Imperiului Român cărturarul s-a adresat unor sinteze franțuzești: Jean Philibert, Beautés de l’histoire romaine (Paris, 1813), dând în 1823 Frumsețile a istoriei românești..., si Nicolas Théru, Abrégé des antiquités
VARNAV-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
de hotar (1977) cultivă tot registrul patriotic, susținut de clișeele ideologice ale epocii, transpuse în motive poetice: Carpații, ilegalistul, pacea, trecutul glorios, ostașii, cât și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice ascendența în lirica ardeleană („Poeții ardeleni sunt dascălii mei/ [...] Cântecele lor îmi țin, adesea, dor de-acasă”), câteodată sonurile livrești adăugându-se fibrei sale oltenești. De aici își trag seva și izbutitele versuri pentru cei mici (Ceasul privighetorii), unele traduse în 1984 în limba cehă. În 1975 V.
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
de mamă, căci în 1797 Elena Dudescu se despărțise de soțul ei. În 1799 Alecu Văcărescu este răpit de arnăuții domnitorului Alexandru Moruzi și aruncat în închisoarea din Tulcea, unde a și murit. Emigrantul francez Félix Colson a fost primul dascăl al lui V. În 1804, însoțit de un dascăl-epitrop grec, Zaharia, era trimis la Viena pentru învățătură. Aici deprinde germana, dar și italiana, limbă la modă la Curtea vieneză, unde atunci trăia și scriitorul Pietro Metastasio. Ar fi trecut și
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
pe care i-am cunoscut (1987), Întâlniri cu oameni, întâlniri cu viața (1990). Prezența tutelară, în filigran, este aceea a Profesorului în căutare de pilde care să aibă „puterea unei exemplarități suverane”. Om de școală, sortit unei lungi cariere de dascăl, cărturarul nutrește o neprecupețită admirație pentru „arta de catedră”, privită ca sacerdoțiu și har al oficierii. Personalitățile rostuite în sobre medalioane (Nicolae Iorga, C. Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Francisc Rainer, E. Lovinescu, Nicolae Cartojan, Tudor Vianu, Al. Claudian, Alice Voinescu, Nicolae
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
în intimitatea lor sufletească. E o portretistică generoasă, cu accent omagial și totuși croită cu o certă seriozitate analitică. Profilul istoricului literar definit de vocația sintezei, al istoricului de teatru, al teoreticianului culturii și al memorialistului este completat de activitatea dascălului și a cărturarului, prezent, cu verbul lui vibrant, în numeroase împrejurări culturale. SCRIERI: Spiritualități românești, București, 1941; ed. îngr. Marin Diaconu, București, 2001; Destinul personalității. Contribuții la cunoașterea omului și culturii contemporane, București, 1942; Orizonturi filosofice. Idei, oameni, probleme de
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
sunt întotdeauna sugestive, comparațiile savante, apropierile insolite, bunăoară acelea dintre Mihail Sadoveanu și Mateiu I. Caragiale, cu trimitere la două personaje: Lai Cantacuzin și Pașadia. Având fibră de prozator, Z. descrie locuri pe unde au trăit scriitori (Gh. Șincai), evocă dascăli care i-au fost apropiați (Ion Breazu), desenează portrete de o mare pregnanță (Vladimir Streinu, Perpessicius și mai ales Ion Agârbiceanu) și, cu pană de colorist (era și colecționar de artă), surprinde peisaje, ca la Vălenii de Munte ai lui
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
orizontului lui de cunoaștere. De aceea este necesar ca părinții să răspundă calm și pe înțelesul copilului la întrebările pe care le adresează aceștia pentru că interesul de cunoaștere trebuie satisfăcut și cultivat, căci el constituie o pârghie pentru părinți și dascăli în dezvoltarea intelectuală a copilului. Parafrazând o cunoscută zicătoare românească am putea zice: „Spune-mi cel interesează pe copilul tău, pentru ca să-ți spun ce este și, mai ales, ce va ajunge în viață”, căci interesul de cunoaștere determină întreaga orientare
PĂRINŢII, PARTENERI ACTIVI ÎN CUNOAŞTEREA ŞI VIITORUL COPIILOR. In: Arta de a fi părinte by Viorica Bâzdâgă, Constantin Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1398]
-
părinți este justificată de scopul comun al acestora - educarea ființei umane în devenire. Esențial este ca cei doi factori să-și dirijeze acțiunile armonios acțiunile spre realizarea acestui deziderat comun. Conștientizând că fiecare copil are nevoie de atenție atât din partea dascălilor la clasă, cât și din partea părinților acasă, trebuie să ne străduim împreună și să reușim să punem în valoare ceea ce el are bun și să-i dezvoltăm potențialul, să-l îndrumăm pe un traseu în viață. Rolul școlii devine din ce în ce mai
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
o anumită ținută, dotarea ei materială, ce creează condițiile unui învățământ de calitate, conținutul învățământului, stilul de învățare, metodologia didactică. Prin pregătire științifică și măiestrie didactică profesorul are un contact pozitiv cu elevul favorizând procesul educativ. Calitățile esențiale ale unui dascăl cu vocație ar trebui să fie: capacitatea de empatie, dragostea pentru copii, spiritul de echitate, tactul pedagogic, stăpânirea de sine și delicatețea sufletească, pasiunea pentru disciplina pe care o predă, calități ce asigură eficiența muncii didactice. Atunci când relația profesor-elev este
DEFICIENŢE ÎN RELAŢIA ELEV - ŞCOALĂ - FAMILE. In: Arta de a fi părinte by Carnariu Doina, Carnariu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1412]
-
și stilul parental. Un bun părinte cunoaște rolul pe care îl are școala în educarea copilului său, limitele acțiunilor sale educative, cât și importanța colaborării responsabile cu școala și reprezentanții ei. . Relaționarea cu părinții este extrem de importantă și de actualitate. Dascălii au nevoie să știe despre: copil și despre așteptările familiei sale; implicarea familiei în procesul de învățare; comunicarea cu părinții, pentru a răspunde intereselor și nevoilor acestora; modalitatea de a oferi sprijin pentru părinți pentru ca aceștia să ajute copilul la
PĂRINTELE, EDUCATORUL DE ACASĂ. In: Arta de a fi părinte by Milica Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1420]
-
sunt singurii experți în educația copiilor, iar părinții nu este nevoie să se informeze, să se implice în această activitate.” Familia și profesorii au roluri diferite în educația copiilor. Copiii au cele mai mari beneficii atunci când relația între părinți și dascăli este bazată pe respect și încredere. Părinții pot iniția discuții cu profesorii copilului pentru a și clarifica diferite aspecte, iar profesorii le apreciază interesul și îi văd ca parteneri în educația copiilor. "Impactul implicării părinților asupra rezultatelor școlare ale copiilor
PĂRINTELE, EDUCATORUL DE ACASĂ. In: Arta de a fi părinte by Milica Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1420]
-
Bine, foarte des vrem, putem, trebuie să MUSTRĂM. Mustrarea și sfatul Ca părinte, instructor ori conducător de grup, suntem frecvent puși în situația de a optimiza activități, comportamente, atitudini, mai prozaic spus, să mustrăm, să sfătuim....nici cel mai bun dascăl, nu va putea evita purtările rele...este vorba aici de a face să se nască niște sentimente, care să-i determine pe copii, să renunțe la acel lucru. Mustrarea adevărată are puterea de a transforma Răul în Bine, este totdeauna
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
comun, organizat de autoritățile administrative, la care școala participa cu programe proprii, adecvate evenimentului. În lipsa unor reglementări sau dispoziții oficiale făcute de Ministerul Instrucțiunii, serbările din cadrul școlii se desfășurau, potrivit tradiției, În urma unor recomandări venite „de sus” sau din inițiativa dascălilor . De pildă, Într-una dintre cele mai remarcabile instituții ale României moderne, Academia Română, cu prilejul sărbătorii naționale, erau ținute cuvântări pe seama subiectului, unele dintre cele mai reușite aparținându-i secretarului Academiei: D. A. Sturdza . Fiind inițiatorul și, totodată, sufletul mișcării pentru
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
În sistemul de Învățământ. În adoptarea acestei decizii fusese luat În calcul și momentul favorabil al anului, atât din punct de vedere al temperaturii, cât și al studiilor, aflate În perioada de sfârșit de an școlar. De asemenea, Haret cerea dascălilor folosirea oricărui mijloc, Îndeosebi a conferințelor, a cântecelor patriotice, a pelerinajelor la locurile istorice pentru a-i determina pe elevi „să prețuiască evenimentele mari ale istoriei noastre” și să se convingă că „strămoșii lor au fost eroii ce au luptat
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]