4,789 matches
-
-l poate situa deasupra adevărului. Naționalismul și umanismul nu se exclud. Dimpotrivă. Într-o Europă unită, într-o Europă a națiunilor, naționalismul nu poate fi exclus; căci nu poate fi exclusă dezvoltarea fiecărei națiuni în ceea ce are ea specific și definitoriu printre toate celelalte națiuni. Cum fiecare instrument își are locul său într-o orchestră, fiecare națiune își are locul său menit din cer în mărețul concert al omenirii. Iar acest drept se cuvine să fie cu sfințenie susținut. DE LIMBA
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Iată: „Limba moldovenească dispune de aceleași caracteristici pe care le au multe idiomuri vorbite de diferite popoare: originea, structura gramaticală, fondul lexical de bază comune, iar, în temeiul acestor realități-înrudire pînă la gradul de «reciproc inteligibile». Deosebirea esențială, principală și definitorie din atare contexte, inclusiv a limbii moldovenești din ramura lingvistică romanică de răsărit, este că ele au lingvonime (glotonime) diferite. Astfel, tipul oriental de vorbire romanică a dat naștere la denumirile de limbă (lingvonime): moldovenească, vlahă, valahă (românească), dalmată (dispărută
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
vorbire romanică a dat naștere la denumirile de limbă (lingvonime): moldovenească, vlahă, valahă (românească), dalmată (dispărută)“ (p. 5). Cuvintele sînt de înțeles, dar textul e greu de priceput, dînd naștere la fel de fel de confuzii, printre care și posibilitatea ca trăsătura definitorie a unei limbi să fie numele ei, caz în care (limba) germană, Deutsche (Sprache), (langue) allemande, nemețkii (iazîk) s-ar referi la realități diferite, ca și limbile vlahă, valahă, românească citate mai sus. Nu este în intenția noastră să analizăm
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
alții vorbesc de germanitate, hispanitate, iudaitate etc., atribuind unui macrogrup etno-național-lingvistic-confesional o esență colectivă anistorică, chiar metafizică. Astfel, individul și natura umană devin categorii secundare, neglijabile ori pernicioase, pe când identitatea colectivă, idiosincratică și imuabilă a macrogrupului devine singura realitate umană definitorie. Insul, pe de o parte (nivelul micro al existenței), și omenirea, pe de altă parte (nivelul macro al speciei și al Istoriei), nu mai contează, ori au sens numai în raport cu canonul intermediar al macrogrupului esențializat, eventual ca negări ori amenințări
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
interpretîndu-se personajele ca tot atîtea proiecții sexuale. Dificultățile iubirii între erou (Luceafărul) și fata de împărat sînt reduse la triada copil-mamă-tată etc. Deși interesantă, o asemenea interpretare se aplică automat la un om generic, ignorînd cu totul intenția artistică, fapt definitoriu pentru psihicul și conștiința unui poet. Chiar de-am accepta simbolica basmului, ea este virtual aceeași pentru mulți oameni. De ce totuși numai Eminescu a putut scrie Luceafărul ? In ciuda spectaculozității unor "revelații", psihoanaliza, cel puțin la nivelul observațiilor citate de
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
a) p. 319. In legătură cu metafora si simbolul, semnalăm cîteva puncte de vedere românești interesante : Lucian Blaga, în Geneza metaforei, distinge metaforele plasticizante de cele revelatorii, specifice existenței omului în orizontul misterului. Prin această funcție, metafora devine gestul metafizic, definitoriu, al omului în univers. Tudor Vianu, în Problemele metaforei, abordează problema din mai multe unghiuri, dezbătînd originile, funcțiile (filozofică, psihologică și estetică) și categoriile formale ale metaforei (metonimie, sinecdocă, metaforă simbolică etc.). într-o comunicare ținută la Varșovia (Quelques observations
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
tînără (N. Manolescu, E. Simion, Matei Călinescu și alții), sesizarea valorilor estetice, dar și, de către un alt grup de cercetători, reînvierea unei sociologii științifice, cu eventuale repercusiuni și în cercetarea literară. Am insistat asupra acestor aspecte, deoarece mi se par definitorii pentru evoluția criticii literare românești, un asemenea "ritm alternativ" existînd mai puțin, în orice caz mai puțin net formulat, în alte culturi europene. Capitolul 19 (a) p. 353. Aproape în aceleași cuvinte se exprimă G. Câlinescu, Principii de estetică, București
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
găsesc în el, desigur, un bildungsroman neconvențional, o carte modern-romantică a suferințelor tânărului Stephen Dedalus, o dare de seamă onestă despre dorință, îndoială, revoltă și libertate. Despre anii de formare ai artistului, alter-ego-ul său, Joyce scrie cu pasiunea acută (și definitoriu modernă) a renegării, convins de importanța dimensiunii autobiografice în proiectul operei sale. Odiseea scrierii și a publicării romanului nu a fost cu nimic mai prejos de cea a elaborării și publicării volumului de povestiri Oameni din Dublin. Aceleași refuzuri si
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
paralele și aparent autonome, a căror coliziune fertilă va avea loc în anii maturității: limbajul, formarea religioasă, crizele spirituale, conștiința corpului și a dorinței, revelația momentelor evanescente ale frumuseții. Stilul indirect liber și epifania, prezente în acest roman ca mărci definitorii ale unui stil ce își anunță abia particularitățile, sunt, în cadrul metaforei emblematice a cărții - artistul în labirintul său - tocmai elementele ce fac posibilă revelarea unor traiectorii eliberatoare. Pentru Joyce, cea mai dramatică dintre toate va fi exilul. "Dilemateca", anul VII
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Art*, în excelenta traducere a Antoanetei Ralian. Scrierile lui Williams reunesc suficiente contrarii și generează numeroase polarități, astfel încât aprecierile criticii au oscilat adesea între elogiu și desființare. În ciuda inegalității inevitabile a creației, realismul tragic și lirismul dramatic, ca traiectorii existențialiste definitorii, păstrează într-o tensiune spectaculoasă câteva teme ce l-au transformat pe autor într-un veritabil vizionar al teatrului modern. Nostalgia bătrânului Sud și aerul dens al melancoliei devin repere în reprezentarea conflictului perpetuu dintre realitate și iluzie. Fie că
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
referatele, trecusem probele inițiale și urma redactarea, am demisionat în 2003 de la institut și am redevenit ceea ce fusesem, de fapt, dintotdeauna: un slujbaș al gazetăriei culturale". Disponibilitatea confesivă a omului de cultură dobândește nuanțe aprinse în momentul asumării unor structuri definitorii, a unor poziții ideologice și axiologice ferme. În peisajul intelectual contemporan, opțiunile tari, mai ales de felul celor enunțate mai jos, pot atrage critici, ironii și controverse (cum, de altfel, s-a și întâmplat): "Mai bine cobor în subsolul în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
îl face să sară prin magazin fără să miște din genunchi, scoțând și sunete nearticulate". Acest gen de lectură eliberează parțial personajul urmuzian din încadrarea excesivă în datele monstruosului și ale absurdului. Fiecărui personaj îi corespunde un set de trăsături definitorii, ce pot fi expuse narativ printr-o multitudine de mijloace, de unde și caracterul implicit jocular al asocierilor din interiorul lumii ficționale. Acest fundal caricatural, grotesc, impregnat de un umor articulat în tonalități de bază, conturează o dimensiune aproape catharctică, în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care au ajuns și alți autori: Burzio 1986, Woolford 1993, Haegeman 1994: 323 etc. − vezi infra, 4.1.1.) și proprietatea comună de a nu admite vecinătatea unui nominal în acuzativ. Definiția foarte largă a pasivului, a cărui unică trăsătură definitorie este inversarea dintre subiect și obiectul direct, îi permite autoarei să subordoneze pasivului atât construcțiile reflexive cu subiect de adâncime neexprimat (Fereastra se aburește, Pulsul se accelerează, Ridurile se adâncesc), cât și toate construcțiile ergative ( Ședința începe, Fântânile seacă, El
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rolul obiectului percepției (Susie saw this monster 'Susie a văzut acest monstru'), acesta din urmă fiind uneori interpretat ca un rol tematic distinct. Autoarea (Stan 2005: 223−224) subliniază că rolurile tematice Pacient și Temă au mai puține trăsături specifice (definitorii) decât celelalte roluri; sunt asociate unor actanți foarte diferiți sub aspectul participării la eveniment/stare: Pacientul/Tema corespunde atât entității afectate de diverse procese și acțiuni, cât și "obiectului" predicatelor esive, obiectului posesiei etc.; tipurile de Pacient/Temă diferă în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
exprimată anterior, în 1978. 53 Spre deosebire de studiul din 1979, în cartea din 1994 (în mod paradoxal, Ergativity a apărut în același an cu L'actance), Dixon adaugă la noțiunea de ergativitate morfologică și precizarea intrapropozițională, tocmai pentru că unele dintre aspectele definitorii ale acestui tip de ergativitate sunt de natură sintactică, iar la noțiunea de ergativitate sintactică, precizarea interpropozițională. 54 Deși discută tangențial problema reflexivului și a reciprocului, Dixon nu o include între criteriile de clasificare sintactică a limbilor, motivând excluderea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de către Dogan elemente esențiale pentru înțelegerea calității reprezentării politice și a articulării deciziilor instituționale. Rolul elitelor politice, al recrutării și al profesionalizării lor constituie un catalizator al regimului democratic. Dincolo însă de această dimensiune, recrutarea elitelor este și un element definitoriu pentru transformările politice ce iau naștere ca urmare a unor momente de ruptură precum războaiele sau revoluțiile. Afirmarea importanței profilului noilor lideri politici și consolidarea unor modele de selecție clasice constituie, de asemenea, o parte importantă a oricărui proces de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Diaconescu. Profesorul vasluian are în urma sa o bogată listă de lucrări proprii, deopotrivă romane (Marele zid, Varvarienii) cugetări, dar mai ales istorie literară. De peste două decenii, Theodor Codreanu a devenit unul dintre cei mai de seamă eminescologi, cu câteva lucrări definitorii: Eminescu Dialectica stilului (1984), Modelul ontologic eminescian (1992), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), Mitul Eminescu (2004), Eminescu martor al adevărului (2004). Și alți autori i-au reținut atenția, precum I.L. Caragiale, George Bacovia, Cezar Ivănescu sau Grigore Vieru, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. 156). Transmodernitatea deschide o altă pârtie către globalizare, un climat fără hegemonisme ale forței brute, un climat natural și echitabil, în respectul pluralităților identitare ale popoarelor și indivizilor, în conformitate cu ritmurile arheale. El este recuperator deopotrivă al sacrului și originilor, definitorii pentru etnic, etnos și ethos. Nu înseamnă și nu trebuie să însemne renunțarea la identitate, ci sporirea acesteia ca eternă reîntoarcere. Autorul cărții specifică în mod legitim că adevăratul moștenitor al lui Noica este Alexandru Surdu prin viziunea sa pentamorfică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acolo că noțiunile de adevărat și fals nu se referă la doi termeni (A și non-A), ci la trei (A, non-A și T) coexistând în timp și nu în succesiune liniară. Astfel, transdisciplinaritatea, ca o componentă constitutivă, propriu-zis definitorie a transmodernității are trei puncte de sprijin: existența diferitelor niveluri de realitate, logica terțiului inclus și complexitatea. "Transdisciplinaritatea subliniază autorul cărții marchează un nou eon în istoria culturii și civilizației" (idem, p. 219). Ea rezida în transgresiunea pozițiilor binare (subiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și "antisemitism", așa cum am demonstrat și eu într-o carte din 2013. Om al timpului său, Eminescu gândește în termenii secolului XIX, sancționând clasa politică în numele unei iubiri de țară care nu are nimic malign. Aceasta este, de altminteri, trăsătura definitorie a lucrării lui Theodor Codreanu, care nu face altceva decât să valorifice moștenirea eminesciană în condițiile unor alte realități socio-politice. A fi român De aceea, A doua schimbare la față confirmă ceea ce scriam cu ceva vreme în urmă: la margine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de reală valoare impresia de filozofare gratuită, dar care totuși "nu-l recomandă nicidecum pe Victor Teleucă în postura fabricatorului de texte postmoderniste", deoarece textele lui Victor Teleucă au ieșit dintr-o "stare halucinantă" (p. 258-259). Am evidențiat câteva particularități definitorii ale creației lui Victor Teleucă în viziunea exegetică a lui Theodor Codreanu, a căror înțelegere ne poate apropia mult de miezul autentic al operelor scriitorului, chiar dacă lectura cărții În oglinzile lui Victor Teleucă nu ne dă impresia că am avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Emil Cioran, a adunat un număr imens de scrisori, care se aflau în arhiva personală, pe care le-a clasificat numindu-le „Către cei de acasă” și sortându-le pe diferite capitole. La începutul fiecărui capitol a scris anumite „note” definitorii, un fel de explicații motivante pentru personalitatea autorului de identificare sau relaționare a stării de spirit dintre expeditor și primitor, precizându se modul de exprimare al acestora. În timp, Emil Cioran a renunțat la acest punct de vedre și a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cercetare și expunere a tematicii, ceea ce dr. Alexandru-Alin Spânu însuși a consemnat: „În primul rând, am plecat de la documentele edite și lucrările publicate, la care am adăugat rezultatul cercetărilor în arhive, pentru a descifra organizarea instituțiilor analizate. A doua linie definitorie a fost trecerea în revistă a activităților, a rezultatelor obținute, dar numai a noutăților în domeniu, pentru a nu relua cazurile prezentate deja în alte lucrări. În sfârșit, dar nu în cele din urmă, am încercat să subliniez componenta umană
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nici un om politic nu mai era credibil, regele a apelat la generalul Antonescu, conștientizat ca singura persoană capabilă să scoată țara din situația critică în care se afla. Politica internă a generalului Antonescu poate fi încadrată în câteva linii directoare, definitorii pentru evoluția României în perioada respectivă: relațiile cu mișcarea legionară, cu fostele partide politice, cu Grupul Etnic German și cu comuniștii. Mișcarea legionară a reprezentat singura organizație politică care nu s-a aflat la putere, în pofida unor rezultate electorale bune
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
clare și mai ferme pe palierul colaborării și a schimbului de date. Unele succese în domeniu s-au datorat informațiilor furnizate de partenerii străini, ceea ce a demonstrat viabilitatea acestui sistem. Cel de-al doilea tronson (1929-1938) a cuprins câteva elemente definitorii: apariția unor noi legi de organizare și funcționare pentru Poliție și Jandarmerie, respectiv ascensiunea Serviciului Secret. Pe baza celor două legi au fost reorganizate structurile de informații/contrainformații (Direcția Poliției de Siguranță și Corpul Detectivilor) și a luat ființă un
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]