3,498 matches
-
paranoia" și "tulburare de personalitate paranoidă" sunt folosiți ca sinonime, pentru a asigura uniformitatea înțelegerii. Preferința noastră pentru termenul mai vechi se explică prin natura istorică a subiectului discutat. Folosim, așadar, termenul pentru a ne referi la toate formele de deliruri megalomanice, erotomanice, somatice, gelozice, sau litigioase -, uzaj ce corespunde ediției a zecea din ICD (1992), respectiv ediției a V-a din DSM (2013). Uneori, folosim termenul "paranoic" cu sensul lui din limbajul comun, cu referire la sentimentul de a fi
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
are o istorie din care, chiar dacă nu putem extrage concluzii decisive, putem, în schimb, identifica câteva direcții de investigare. Termenul de "paranoia" pare să fi fost creat de Hipocrate în jurul anului 460 î.Hr., pentru a desemna un anumit tip de delir specific unei stări de febrilitate caracterizată, în primul rând, prin temperatura foarte mare a corpului, astfel sugerându-se că, într-o asemenea situație, individul nu își mai poate controla rațional comportamentul. Pentru anticii greci Eschil, Euripide și Aristotel, a fi
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
tertii, pars prima: 225-415). În volumul al VII-lea al versiunii franceze a lucrării (Nosologie méthodique ou distributions des maladies en classes, en genres et en espèces, 1772), cea de-a VIII-a clasă de boli, sub titlul generic "nebunie, delir" (lat. vesaniæ), este prezentată astfel: Bolile din această clasă, pe care latinii le numesc morbi vesani sau vesaniæ, sunt cele ale căror simptome principale includ "o eroare, o alienare, un delir, o demență a sufletului, sau o dereglare a imaginației
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
VIII-a clasă de boli, sub titlul generic "nebunie, delir" (lat. vesaniæ), este prezentată astfel: Bolile din această clasă, pe care latinii le numesc morbi vesani sau vesaniæ, sunt cele ale căror simptome principale includ "o eroare, o alienare, un delir, o demență a sufletului, sau o dereglare a imaginației, judecății, dorinței ori voinței". Grecii le numesc paraphornici, ele desemnând o formă de nebunie, asociată cu febră mare și cu demență; ei le numesc astfel de la paraphrosine, ceea ce înseamnă ,,delir", unde
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
un delir, o demență a sufletului, sau o dereglare a imaginației, judecății, dorinței ori voinței". Grecii le numesc paraphornici, ele desemnând o formă de nebunie, asociată cu febră mare și cu demență; ei le numesc astfel de la paraphrosine, ceea ce înseamnă ,,delir", unde phrene, înseamnă ,,spirit", ,,suflet" sau parafero, "eu transport", cam în aceeași manieră în care francezii numesc delirul transport (pp. 5-6). La început de secol XX, paranoicul e megalomanul maniacal, "nebunul care gândește". În capitolul al VIII-lea (dedicat "diverselor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
paraphornici, ele desemnând o formă de nebunie, asociată cu febră mare și cu demență; ei le numesc astfel de la paraphrosine, ceea ce înseamnă ,,delir", unde phrene, înseamnă ,,spirit", ,,suflet" sau parafero, "eu transport", cam în aceeași manieră în care francezii numesc delirul transport (pp. 5-6). La început de secol XX, paranoicul e megalomanul maniacal, "nebunul care gândește". În capitolul al VIII-lea (dedicat "diverselor leziuni ale funcțiilor de înțelegere", întâlnite în cazul "maniei intelectuale"/ manie raisonnante) din Traité médico-philosophique sur l'aliénation
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
suportă modificări, câtă vreme altele, dimpotrivă, câștigă în dezvoltarea de sine și par a exclude orice tentativă de alienare a înțelegerii". Psihiatrul francez descrie în continuare episoade maniacale (cu agitație psihomotorie euforică) și melancolice (cu stări de inhibiție psihomotorie, cu delir de autoacuzare față de Dumnezeu), ori fenomene confuze în cursul cărora judecata pare uneori pusă între paranteze, iar cuvintele desfid orice idee de ordine; în fine, alteori judecata se manifestă cu toată forța ei, "nebunul pare liniștit, răspunde corect și precis
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
preia controlul atât asupra intelectului, cât și asupra imaginației pacientului... Domeniul nebuniei se reduce și, drept rezultat, forma ei se schimbă cu totul... Intervenția intelectului duce la o conștiință parțială" (cf. Shorter 2005: 206). Mai mult, Heinroth avansează ideea că delirurile nu sunt generate doar de boli fizice, așa cum se credea până atunci, ci și de disfuncții ale creierului. Anumite persoane, crede el, sunt predispuse să dezvolte paranoia: excentricii, vanitoșii, introvertiții cu aspirații prea înalte. Cu toate acestea, de-a lungul
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
va rămâne esențial pentru înțelegerea modernă a fenomenului: "Bolnavul adoptă un principiu fals, pe care îl urmărește fără a se abate de la raționamentele logice și din care deduce consecințe legitime, ce îi modifică afectele și actele de voință. Exceptând acest delir parțial, el simte, gândește, raționează și acționează ca toți ceilalți oameni. Iluziile, halucinațiile, asocierile vicioase de idei, convingerile false, eronate, bizare se află totuși la baza acestui delir". Este vorba, în același timp, și de o monomanie afectivă, pentru că, deși
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
consecințe legitime, ce îi modifică afectele și actele de voință. Exceptând acest delir parțial, el simte, gândește, raționează și acționează ca toți ceilalți oameni. Iluziile, halucinațiile, asocierile vicioase de idei, convingerile false, eronate, bizare se află totuși la baza acestui delir". Este vorba, în același timp, și de o monomanie afectivă, pentru că, deși bolnavul deține încă o judecată rațională, i s-au pervertit afectele, de asemenea și caracterul: prin motive plauzibile, prin intermediul unor raționamente lucide, el își motivează propriile bizarerii și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de o monomanie afectivă, pentru că, deși bolnavul deține încă o judecată rațională, i s-au pervertit afectele, de asemenea și caracterul: prin motive plauzibile, prin intermediul unor raționamente lucide, el își motivează propriile bizarerii și conduita necuviincioasă. În această "monomanie fără delir" (monomanie sans délire), afectivă, pacientul este prins în acte instinctive ori involuntare, pe care nici rațiunea și nici sentimentele nu le mai controlează. În monomanie, sensibilitatea pacientului este excitată, monomaniacul trăiește "în afara sa" și transferă asupra celorlalți prisosul sentimentelor sale
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
lor, sunt susceptibili, ușor iritabili, impresiile lor sunt vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor; adesea doar iluziile ori halucinațiile caracterizează delirul de care suferă și sunt cauza pervertirii afectelor și dereglării comportamentului. (II: 21) Sunt predispuse la o astfel de afecțiune temperamentele sangvine, indivizii care din amor propriu, vanitate și ambiție se angajează în proiecte exagerate, dar și cei care și-
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ori unt, că depozitează lucruri ciudate în corp" (1867: 324, 328). În articolul Du délire des persécutions, publicat în anul 1852 în Archives générales de la médecine, Ernest-Charles Lasègue avansează ideea (nouă în psihiatria franceză, care ignora contribuțiile lui Griesenger) că delirurile paranoide (délires de persécutions) constituie o boală separată de nebunia nediferențiată. Psihiatrul francez deplânge faptul că până la el, din lipsa unor criterii omogene de clasificare, "sub eticheta comună de nebunie (aliénation), cele mai neasemănătoare forme de patologie au fost grupate
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
la un loc, dacă nu chiar confundate într-o falsă unitate"; el distinge "nebunia generalizată" (délires généraux), ce afectează toate funcțiile mintale, de "nebunia parțială" (délires partiels) care lasă cea mai mare parte a domeniului intelectual neatins și propune ca delirul de persecuție (le délire de persécutions) să fie tratat ca o entitate de sine stătătoare în cadrul nebuniei parțiale (pp. 129-133). În psihiatria modernă, termenul de "paranoia" a fost folosit pentru prima dată de Karl Kalhbaum, în Die Gruppierung der psychischen
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pp. 129-133). În psihiatria modernă, termenul de "paranoia" a fost folosit pentru prima dată de Karl Kalhbaum, în Die Gruppierung der psychischen Krankheiten (1863). Se observă aici că în "diastrefii" - termenul propus pentru a face referință la diferite forme de delir, rezervându-se termenul de "paranoia" pentru "tulburările inteligenței" - personalitatea pacienților nu se deteriorează ca în cazul "nebuniei depline" (vesania) și că ei pot trăi mai departe perfect normal, dacă exceptăm "natura foarte parțială" a tulburării lor mintale. "Anormalitățile patologice ale
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
bună voie, până când conflictul afectează pe cineva din afara cercului de cunoștințe, sau atrage în vreun fel atenția autorităților" (apud Shorter 2005: 206). Termenul de "paranoia" a fost utilizat prima oară pentru a caracteriza boala mintală a cărei trăsătură dominantă este delirul sistematizat bazat pe tulburarea cognitivă, dar independent de fundamentul ei afectiv, de Richard von Krafft-Ebing, care nu admite forma acută, dar recunoaște forma cronică primitivă (originară, atunci când debutul se produce în copilărie sau junețe; tardivă, atunci când debutează la maturitate) și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
într-o prelegere despre "paranoia secundară", susținută la Societatea de psihiatrie din Berlin în 1883 (publicată apoi în Archiv für Psychiatrie, 1884), Emanuel Mendel readuce în atenția cercurilor științifice termenul de "paranoia" vorbind de "paranoia periodică", diferită de "paranoia adevărată" (delirul cronic sistematizat) și de psihozele afective. Ca o complicație "secundară" a melancoliei, observă psihiatrul, pacientul paranoid pune greșala pe seama celor din jur și nu pe seama sa, așa cum se întâmplă în cazul melancoliei (cf. Shorter 2005: 207). Într-o prelegere prezentată
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o prelegere prezentată la Societatea medico-psihilogică (Société médico-psychologique) din Paris, în 1886, ale cărei idei vor fi dezvoltate în volumul Leçons cliniques sur les maladies mentales, faites a l'asile clinique (Sainte Anne), din 1893, Valentin Magnan introduce termenul de "delir cronic cu evoluție sistemică" (délire chronique à l'évolution systématique) - de atunci, tradiția medicală franceză preferând acest termen celui de ,,paranoia" - pentru un tip bine circumscris de tulburare delirantă cronică, care trece prin patru stadii, după o perioadă de incubare
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
publicat în mai multe ediții (opt), continuu augmentate, între 1883 și 1915. În ediția a II-a, Psychiatrie: ein kurzes Lehrbuch für Studierende und Ärzte, în care evoluția clinică devine criteriul esențial pentru a distinge maladiile mintale vindecabile (melancolia, mania, delirul și stările acute, epuizarea) de cele incurabile (nebunia periodică sau circulară, delirul cronic, care corespundea pe atunci cu ceea ce psihiatria franceză numea folie systématisée, démence sau, mai simplu, "paranoia"), autorul face următoarele observații asupra unui caz de paranoia: Cele mai
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
În ediția a II-a, Psychiatrie: ein kurzes Lehrbuch für Studierende und Ärzte, în care evoluția clinică devine criteriul esențial pentru a distinge maladiile mintale vindecabile (melancolia, mania, delirul și stările acute, epuizarea) de cele incurabile (nebunia periodică sau circulară, delirul cronic, care corespundea pe atunci cu ceea ce psihiatria franceză numea folie systématisée, démence sau, mai simplu, "paranoia"), autorul face următoarele observații asupra unui caz de paranoia: Cele mai substanțiale dereglări mintale pe care le-am perceput la pacientul nostru, a
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
la pacientul nostru, a cărui capacitate de înțelegere, memorie și comportament nu permit recunoașterea nici unei neregularități, sunt, pe de o parte, ideile sale despre propriile probleme iar, pe de altă parte, puternica supraapreciere de sine. Primele poartă fără echivoc caracteristicile delirului. Ele contrazic orice experiență rezonabilă, nu sunt câtuși de puțin stabilite de către pacient, dar el aderă la ele cu o tenacitate extremă. Pacientul și-a format o viziune delirantă asupra lumii și din această perspectivă interpretează noi experiențe. Astfel, persecuția
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
regulă, identificată târziu și, de aceea, devine incurabilă (1912: 157). Odată cu cea de-a IV-a ediție a manualului său de psihiatrie, Kraepelin distinge paranoia (die Verrücktheit) pe care o înțelege drept "un sistem uniform și progresiv de sistematizare a delirurilor, fără o sensibilă deteriorare mintală" (1907: 53) de ,,demența paranoidă" (dementia paranoides), caracterizată prin "persistența multor deliruri incoerente și schimbătoare, de natură persecutorie sau expansivă, dimpreună cu un grad moderat de excitare, și care se dezvoltă repede în demență", adică printre
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
a manualului său de psihiatrie, Kraepelin distinge paranoia (die Verrücktheit) pe care o înțelege drept "un sistem uniform și progresiv de sistematizare a delirurilor, fără o sensibilă deteriorare mintală" (1907: 53) de ,,demența paranoidă" (dementia paranoides), caracterizată prin "persistența multor deliruri incoerente și schimbătoare, de natură persecutorie sau expansivă, dimpreună cu un grad moderat de excitare, și care se dezvoltă repede în demență", adică printre "procesele psihice degenerative" (1907: 257). Ceea ce până atunci era considerată o psihoză unitară se transformă, în ediția
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
numită și paraphrenia, văzută acum ca o formă de "demență precoce" (dementia præcox). Paranoia este definită drept "o psihoză cronică progresivă, ce apare mai ales la vârsta adultă, caracterizată printr-o dezvoltare graduală a unui sistem stabil și insidios de deliruri, fără o deteriorare mintală marcantă, încețoșarea conștiinței, ori dereglare a gândirii, voinței sau conduitei" (1902: 423) - ea este un delir cronic, organizat, structurat, logic în elaborările lui, care, în general, cuprinde un sentiment de persecuție. În încercarea de a clasifica
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
progresivă, ce apare mai ales la vârsta adultă, caracterizată printr-o dezvoltare graduală a unui sistem stabil și insidios de deliruri, fără o deteriorare mintală marcantă, încețoșarea conștiinței, ori dereglare a gândirii, voinței sau conduitei" (1902: 423) - ea este un delir cronic, organizat, structurat, logic în elaborările lui, care, în general, cuprinde un sentiment de persecuție. În încercarea de a clasifica diferitele forme de boli mintale, Kraepelin folosește termenul de ,,paranoia pură" pentru a descrie starea în care este prezent un
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]