3,389 matches
-
Corneliu Mănescu a fost un înalt demnitar comunist. Cu puțin înainte de moarte (care a survenit în 2000) el a declarat că abia după 1989, când a văzut Memorialul durerii, la televizor, a aflat mai multe despre existența deținuților politici, despre deportarea în Bărăgan etc. Declarația, demagogică (sau de un subtil cinism), este consemnată de Lavinia Betea, într-o carte de convorbiri cu fostul ministru de externe al Republicii Socialiste România (Convorbiri neterminate, Corneliu Mănescu în dialog cu Lavinia Betea, Polirom, col
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la care el purta veșmânt regal și mergea peste tot Într-o caleașcă stricată din secolul trecut, foarte ornamentată, aurită, trasă de o mârțoagă albă pe moarte. Într-o singură ocazie a dat dovadă de curaj, protestând Împotriva arestării și deportării, În cuvinte mai limpezi, a asasinării consiliului său. Pentru aceasta a fost bătut și aruncat În stradă. Dar a fost o teroare pentru evreii din Lodz. Era un dictator. Era regele lor evreu. O parodie a acestuia - un rege evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Retrospectiv, se pare că gimnazistul care se strâmba întruna izbutise să-și mute simțul dreptății, alimentat de cărți, în teritoriile sigure ale Evului Mediu. Probabil din această cauză prima mea încercare scriitoricească mai amplă s-a putut consuma departe de deportarea evreilor rămași în Danzig din ghetoul Mausegasse în lagărul de concentrare Theresienstadt și făcând abstracție de toate bătăliile verii lui ‘41; în plin secol XIII, urma să fie țesută o urzeală de acțiune cum nu se poate mai îndepărtată realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și-au părăsit baștina și au plecat în timpul războiului ca să moară prin țări străine, că rușii tot i-au ajuns din urmă!.. Au rămas prin zonă doar câteva familii care s-au declarat români și așa au reușit să ocolească deportările. S-au stabilit cu toții la Sirete și acum se ceartă de mama focului cu polonezii pentru biserica de la catolici... Nici ei nu știu tocmai bine ce ar avea de împărțit două grupuri de oameni care, cu toții, își fac semnul crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru țară. Nu am avut cunoștință de o asemenea ispravă... Nici n-ai avut de unde s-o afli deoarece în '40 aveai abia un an, iar părinții ți-au tăinuit această crimă, nu ispravă. Fapta odioasă a fost pedepsită cu deportarea la o mină de diamante dincolo de Cercul Polar, unde condamnatul a murit înghețat într-o baracă improvizată alături de alți zece mazili diversioniști. Situația începuse să devină din ce în ce mai serioasă. Lui Emil i s-au muiat genunchii. Falsul în declarații se contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Nicu Radu mi-a spus că Steluța și copiii se află la familia Bie linschi, primar, aflat și el în casa fostului primar, Petre Mincioagă, deportat cu toată familia în Siberia. Stătea aici fiind cumnat cu cel aflat în suferința deportării. Acasă, alături de ai mei se afla familia Uzunov, fiindcă un descreierat de comandant de jandarmi, plutonierul major Bucșă, semănase teroare printre oameni. El ordonase, între altele, împușcarea armonistului Iașa din Câșlița fiindcă, probabil, nu voise să-i cânte la comandă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ușor puf de aur, ce-i mijea deasupra buzei superioare. Constata că Melanie avea în intenție confesiunea, fiind luată de pofta mărturisirilor, ca de o vâltoare. Cu un mare efort de voință, reuși să nu o întrebe: Copilul adus din deportare erai tu, Melanie, nu-i așa? Tăcând, se mulțumi să anticipeze ce i-ar fi răspuns, dacă ar fi descusut-o pe tema originii ei neobișnuite: Da, acolo, în prizonierat, am fost plămădită dintr-o mamă săsoaică și de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Emric, Vladislav, Slasburg, Francisc, piatră peste piatră. Peste cetate au trecut ciuma, holera, tifosul, focul, coloniștii, imperialiștii, principii, regățenii, comuniștii, comuniștii, comuniștii. Cetatea a fost colonie, apoi așezare între patru drumuri, apoi târg (Marktrecht), apoi cenușă și iar cetate. Colonizări, deportări, epurări, exoduri, chemări la ocnă, chemări la unire, chemări la oaste, chemări în lagăre, chemări la uzină, chemări la închisoare, chemări în Balta Brăilei. Au plecat, au venit, au plecat. Ceasul a rămas acolo 600 de ani, ceasul din turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iubitor și retrăitor al lui Don Quijote, îndurerat de soarta Spaniei și nedispus la niciun compromis, îi atrage, după lovitura de stat a lui Primo de Rivera (13 septembrie 1923) și din pricina unui articol virulent împotriva regelui Alfonso al XIII-lea, deportarea pe insula Fuerteventura din arhipelagul Canarelor, de unde, cu ajutorul unor prieteni, se va refugia la Paris și de acolo în sudul Franței, în Țara Bască franceză, la Hendaye, pentru a fi mai aproape de ținutul natal. „Desțărarea“ sa va dura până în 1930
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se pare discutabilă. Semnificația romanului nu stă în absența transcendenței, ci în privarea (voluntară adeseori) de ea sau în ignorarea ei, mutilantă, de către mai toate categoriile de actori: personajele, chiar și cele neînsuflețite, trăiesc durerea unui exil sau a unei deportări, circulă sau zac inerte, cu ochii în pământ, uitând parcă de cerul de deasupra și de libertatea spațiilor deschise: ele i se revelează fugar lui Augusto numai din tren, pe timpul întoarcerii de la Salamanca spre orașul natal, când ochilor săi li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
familia marelui Friedrich Wolf, dar și despre evoluția războiului și comentariile postului de radio Londra, despre speculă și legea marțială și legile rasiale și bizantinismul poliției secrete și cumplitele ierni rusești și scandalul amoros de la Operă și înfometarea țărănimii și deportările rasiale și camuflaj și chefurile corpului diplomatic și vanitatea mareșalului dictator și și... toate le știa inginerul Claudiu Mircea Vancea Voinov. Cina de după nuntă și de după înmormântare: până în zori. Prelungită prin abilitatea și eforturile noului cap de familie, Mircea Claudiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
22 septembrie 1999) „O scriere gravată de dictatură pe pielea și pagina unui mare scriitor și care devine un fel de hieroglifă a Leviathanului, o enormă cicatrice.“ (CLAUDIO MAGRIS, Corriere della Sera, 31 octombrie 1999) * „Norman Manea nu descrie închisorile, deportările, tortura, ci imensa groază care corupe legătura dintre oameni. Plicul negru este un roman despre izolare și neputință, despre apatie și falsitate, despre oameni ca ostateci, prostituate și fiare sălbatice. Autorul aparține tradiției lui Franz Kafka, Robert Musil și Herman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dar tot pe-atât de adevărat este că ele și-au găsit totuși, cum-necum, la sosirea în Vechiul Regat, locuințe cu chirie. Care însă n-aveau să devină niciodată ceea ce îndeobște se cheamă un cămin 2. Rămăseseră odăi disponibile în urma deportării în Rusia Sovietică, imediat după război, a multora dintre românii de origine etnică germană. Că rămăseseră disponibile e doar un fel de a spune. Casele lor oricum erau modeste; dar, forțate de nevoi, în anii imediat următori sfârșitului războiului, soțiile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei arestate.Asemenea fapte se consumau pe întreg cuprinsul țării, de aceea dăm și cazul tulcenilor Fudulea Nicolae zis Cușa, Stere M. Grasu zis Tecu, condamnați la moarte într-un numeros grup cu ani grei de detenție, confiscarea averilor și deportarea familiilor conform sentinței Curții Militare de Casație și Justiție din 17 August 1950. Tot bucovineni, făcând parte din grupul “Gărzile lui Decebal”, au fost condamnați la moarte și Vasilache Ghe. Gheorghe și Străchescu Ghe. Constantin- inginer silvic din com. Goinești-Baia
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să schingiuiască legionari, rudele acestora, prieteni și chiar cunoscuții apropiați, românii patrioți...; tot din arhivele p.c.r. și poliției politice, sadicul Nikolschi Alex era de fapt Grumberg Boris, specializat la școala K.G.B.-ului sovietic, este cel care a dirijat deportarea sașilor din România în U.R.S.S., la muncă în mine și în Siberia, 72.000 de sași și jvabi; arestarea și maltratarea a zeci de mii de legionari ca și uciderile românilor retrași în munți, înarmați și neînarmați, unii împușcați
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de insurecție, se ascunde și trece a doua zi frontiera spaniolă. Alfonso Costa, "șeful suprem al orchestrei", e prins, i se rade barba și e arestat. Sunt arestați și ceilalți conducători, în frunte cu Antonio de Almeida. Joîo Franco hotărăște deportarea lor și prezintă în acest sens Regelui un decretlege, care autorizează Guvernul să expulzeze în colonii pe șefii revoluționari, să procedeze viguros împotriva societăților secrete (probabil, însă, că nu și împotriva masoneriei, căci erau destui masoni în Guvern) și să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Aur la temniță grea pe viață, nu aduce nici o lumină asupra cauzelor și adevăraților autori ai asasinatelor din noaptea de 19 octombrie. Guvernarea lui Atonio Maria da Silva nu se deosebește de cele precedente decât, poate, prin numărul masiv de deportări politice, care au loc la 20 iunie 1922. Grevele continuă, dar nu au intensitatea celor din anii trecuți. O încercare de răscoală monarhică, în octombrie 1922, este repede înăbușită. Antonio Maria da Silva izbutește să se mențină la putere până în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din belșug moartea printre localnici. Palatul Palmela este grav atins de șrapnele. Lupta de stradă durează multe zile și multe nopți cu pierderi extraordinar de grele. Victoria Guvernului e scump plătită, iar după victorie, urmează obișnuitele arestări în masa, procese, deportări în insule. Revolta militară din 7 februarie 1927, deși a fost cea mai sângeroasa, n-a fost ultima pe care avea s-o întîmpine dictatura militară a generalului Carmona. La 12 august izbucnește o nouă insurecție, condusă de militari și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
femeie care era să moară la nașterea propriului ei copil. Atunci n-am crezut că oi ajunge la vârsta de 50 de ani sau că Dumnezeu îmi va prelungi viața până către sută. A urmat după aceea, războiul, mai apoi deportarea, foametea și...revenirea în orășelul ăsta stătut și înăcrit, în care am lucrat, poți zice, o viață de om la Fabrica de cărămidă. Să nu crezi că Epa, dacă primea distincții de la stat în ultimii ani, era mult agreat în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
evoluasem și ce reușisem să fiu, de ce tocmai ea, care știa cît de importantă fusese, de ce alesese această lipsă de răspuns, de ce alesese să se îndepărteze? De ce tocmai ea? Dacă ar fi fost ceva involuntar, ca un exil sau o deportare, aș fi avut un motiv. Dar așa? Doar să plece, pur și simplu? Fără să se mai intereseze vreodată de mine? De ce să-i fie indiferent prezentul meu? Nedreptatea acestui adevăr era insuportabilă și imposibil de înțeles pentru mine. Și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în chip excesiv. Să fie acest caiet al lui P.H.L. un exercițiu în marginea propriului „roman” erotic (trăit și scris!), afișând la vedere aparența de „jurnal” al Domnului R., care nu ar fi în acest caz decât un alter ego? Deportarea în Siberia (după invazia sovietică din 1944) a personajului politic P.H.Lippa îl va fi aruncat într-un fel de muțenie sentimentală. Aceasta pentru vreo 10-15 ani. Acum scriitorul s-a postat „strategic” „în spatele” eroului său, Domnul R., și imaginează
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
calm. - Iar te-aprinzi? Ce ai cu domnul judecător? vorbești de parcă ar fi dînsul de vină. - Pentru că dînsul e primul dintre toți care trebuie să știe asta. E doar În inima regimului. Condamnările de sute de ani de Închisoare și deportările la „Canal”, acolo trimiși, cei mai mulți fără judecată, o vorbă aruncată, un protest, o negare, o obiecție, o glumă chiar, Înghesuiți toți Într-o infracțiune inventată. CÎți au murit În temnițe sau Împușcați, „ipocrizie” numește dînsul? - „ipocrizie” sau „crimă”? Uite, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că ni se demonstrează etapă cu etap ă, că de la întemeiere statul rus s a extins an de an doar prin războaie și cuceriri, prin cruzime și banditism, prin minciună și spoliere, prin supunerea, jefuirea și arderea avuției învinșilor, prin deportarea și înfometarea acestora și aducere a în locul lor a noi coloniști, prin sfâșierea și uciderea de cătr e st ăpâni a propriilor concurenți la domnie. Acestea au fost metodele întrebuințate pentru realizarea statului multinațional rus, vecinul de la răsărit, de care
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
recompensat din belșug - de anexarea Basarabiei, de războiul Crimeii sau pentru Ca ucaz , de războiul ruso-turc de la 1877 1878, de expedițiile pentru cucerirea Asiei, mijloacele au fost aceleași: paloșul, sabia, tunurile, dar și minciuna, cumpărarea conștiințelor, potolirea în sânge a răscoalelor, deportarea opozanților și învinșilor. Niciodată mai marii rușilor nu și-au respectat cuvântul dat cu ocazia înțelegerilor și a tratativelor... Nu au existat regrete sau ezitări nici atunci când a fost vorba despre omorârea propriilor copii, a soț iilo r sau soților
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în toată Basarabia românească. Marele eveniment de la 1848 - 1849 și Unirea de la 1859 fac ca autoritățile țariste nu numai să întrerupă legăturile populației basarabene cu Țara și frații lor d in d reapta Prutului, ci intensificând măsurile de rusificare prin deportări și colonizări, din 1867, folosirea limbii ruse n u nu mai în școli, ci și în biserică se intensifică în persecutare. Toate cărțile vechi bisericești sunt strânse din sate, trimise la Arhiepiscopia din Chișinău, fidelă rusificării și timp de 6-7
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]