4,974 matches
-
862, „a orbilor cărare”863, anticipându se latura misionară a destinului eroinei, „cer” 864 - aspirația spre dimensiunea celestă a divinității, „<<Ne-oarba>>, sfânta plină de lumine/ Cu mintea și virtuțile întregi”865 - asocierea cu imaginea luminii, ca simbol al cunoașterii desăvârșite, al purității absolute, „cerul lumilor”866, deoarece exemplul ei va metamorfoza o societate străină de sentimentul iubirii, al virtuții. Chaucer pleacă în creionarea eroinei sale de la celebrele culegeri medievale cu vieți de sfinți, cunoscute și sub denumirea Legenda Aurea, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îngerului, care o păzește și pe care tânăra promite că îl va revela și soțului, dacă acesta va accepta religia creștină, vine să confirme faptul că perfecțiunea morală a Ceciliei o ridicase din planul mundan, oferindu-i ca alternativă pentru desăvârșita urmare a îndemnului creștin, perceperea celestului, a sacrului camuflat în profan. Gestul ei, dar și al soțului care acceptase convertirea, este răsplătit cu încununarea divină, simbolică celor virtuoși, curați. Un înger le rostește solemn: „Cu trup curat și cuget ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rezoluție, așa că Felix tot trebuie să-i spună pe gură ce gândește. Scrisorile, autentice sau false, constituie probe grele. Pentru a scăpa de un boier, adversar regimului său, în Viforul, Ștefăniță Vodă recurge la o scrisoare acuzatoare măsluită. Plastografia e desăvârșită, Arbore își recunoaște scrisul, dar nu conținutul. În Princepele, un boier este trădat de o scrisoare interceptată, autentică însă, în care punea la cale chiar amănuntele încoronării sale după mazilirea șefului statului. E bucluc mare cu comunicarea prin scris, pentru că
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
prezintă personaje pozitive din rândul trupelor de securitate și descriu lupta lor eroică. Nu e prea clar împotriva cui. Mai exact, lucrul acesta e trecut sub tăcere. În ceea ce îi privește pe milițieni, ei luptă cu infractorii și sunt detectivi desăvârșiți. Unii sunt persoaje recurente precum Căpitanul Apostolescu, un fel de Maigret corcit cu Kojak. Exasperat probabil de clișee, Petre Sălcudeanu recurge la un detectiv de modă veche, moștenit de la vechiul regim, Bunicul. Dar evident că el va colabora cu miliția
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
la pian și deține vioară. Vărul său, maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cântă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același roman, epicureul Leonida Pascalopol cântă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvârșită e doamna Alice Deleanu care are pian la Medeleni și primește partituri de Bach din străinătate. Un model al său e însăși mama autorului, fiica lui Gavril Muzicescu, pianistă și profesoară la conservator. Fata ei din roman, Olguța, cântă de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
multor componente care trebuie ,,reparate” prin intervenția unui organism sau subsistem însărcinat cu acest lucru. În contrast cu această concepție, controlul distribuit nu necesită un astfel de organism de control centralizat. De exemplu, în cazul coloniilor de termite, acestea sunt cei mai desăvârșiți constructori de pe Terra. Ele înalță cele mai mari structuri de pe planetă, comparativ cu mărimea unei termite. Dacă omul ar fi capabil să construiască clădiri asemănătoare cu cele ale termitelor, acestea ar trebui să aibă zeci de kilometri înălțime și ar
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
în obișnuința lor să deschidă la jurnalul dintre 17.30-18.00 sau, mai ales, 58 sâmbăta și duminica între 11-13. Ar fi nedrept, însă, să fie neglijată emisiunea lui Cătălin Sîmpetru de la 7 la 8, tânărul acesta devenind un profesionist desăvârșit atât la radio cât și la one-man-show ul de dimineață. Unison Radio rămâne "adevăratul prieten" ! După cum ați văzut și auzit marți, 18 septembrie am transmis direct un spectacol cultural-istoric: am sunat mobilizarea forțelor artistice locale pentru anul școlar care a
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
metri distanță și, în rest, niște platouri ușor sau mai mult înclinate, deci vestitele plaiuri elvețiene cu liniștea lor tulburată numai de muște, că și aici sunt muște și asta pentru că sunt și mici crescătorii de animale. Este o liniște desăvârșită deși destul de multe mașini traversează șoselele asfaltate. Trebuie să știți că până și la cea din urmă căsuță pe care am văzut-o prin localitățile acestea există asfalt. Curat! N-am văzut o hârtie, n-am văzut un muc de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
a sarcinilor cu care este confruntat omul. Gândirea Începe acolo unde apare o situație problemă. Altfel spus, acolo unde nu există o problemă, nu există nici gândire, În sensul cel mai strict al termenului. Situația-problemă conține totdeauna ceva ce trebuie desăvârșit, definit. Probabil tocmai de aceea rezultatul rezolvării ei va fi o cunoștință nouă pentru subiect sau un procedeu de acțiune fie nou, fie modificat. Așadar, cunoașterea științifică a realității și procesul Învățării sunt Într-o oarecare privință asemănătoare. De aceea
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
principiul călăuzitor, lozinca Întregii epoci. În Franța, omul ideal al epocii lui Ludovic al XIV-lea, epocă de disciplină absolută, a Regelui Soare, de ierarhie fixă, de etichetă rituală și de măsură În toate - a fost omul de salon, cunoscător desăvârșit al conveniențelor de tot felul, stăpân pe sine fără efort, prevenitor fără ostentație, galant fără indiscreție, spiritual fără sarcasm, primind orice adversitate cu surâsul pe buze și făcându-și o lege din obiceiul de-a nu se lăsa deconcertat de
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
simbol al românismului decorativ din Republica Moldova. Dar munca acestor „ingineri ai sufletului” nu s-a oprit aici. Mormanul de maculatură sovietică moldovenească numără și destule opuri în care este înfierat „jandarmul ocupant român”, „jugul burghezo-moșieresc român” etc. Spălarea creierilor trebuia desăvârșită... Sentimentul românofobiei de astăzi al basarabenilor (ce-i drept, într-o continuă diminuare în anii din urmă), ura inconștientă față de propria origine și identitate este o consecință directă și a cărților scrise de scriitorii sovietici moldoveni. Acestea sunt lucrurile pe
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și de dezvoltare. Poate că dl Strâmbeanu a vrut - vorba poetului - să facă binele „în aceste vremuri periculoase pentru națiune, când avem nevoie de unitate și coeziune”, însă după prestațiile sale publice de până acum, zgomotoase și de o ineficiență desăvârșită - ce impact a avut numai munca sa în SRL-ul românilor de pretutindeni girat de Victor Crăciun! - nu-1 urmează prea mulți... A apărut la Chișinău „Clubul literar”, care s-a întrunit până acum în două ședințe, remarcabile, după opinia mea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nimeni, se pregătește să se mărite cu Ted, e o contribuție derutantă la sporirea misterelor feminității. O feminitate efervescentă, pe panta căreia se abandonează total și, În cele din urmă, o frenetică Încălcare a convențiilor, În care citim semnele amoralității desăvârșite: Mi s-a Întâmplat ceva extrem de terifiant, ceva care a Început cu două luni În urmă, ceva ce n-ar fi trebuit să se Întâmple, așa cum n-ar fi trebuit să se fi Întâmplat ca tu să-mi scrii că
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o țină În numele propriului său jurnal. Reflectată În amintirea despre sine și În amintirea fratelui, Katherine Mansfield construiește un spațiu al memoriei care Îi protejează imaginea, o imagine prin ricoșeu: ea, autoarea, e doar copia feminină a fratelui adorat, dubletul desăvârșit prin care-și proiectează propriul chip pe fundalul mitizat al unei copilării eterne: Nu era oare nemaipomenită fericirea noastră atât de adâncă... atât de perfectă, de Întreagă. Îmi amintesc cum ne priveam și zâmbeam... - Îți amintești? - când aveam un secret
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să spunem că autoportretul Însuși e un component al acestei strategii fatale. Dacă ar fi să-i găsim un echivalent perfect, el nu e de aflat nici În existența de zi cu zi, nici În paginile de jurnal. Singurul corespondent desăvârșit al autoportretului compus de scriitor În jurnalul său intim este masca mortuară. Și totuși, În ciuda acestor opoziții ce par cu desăvârșire insurmontabile, jurnalul intim rămâne locul privilegiat al autoportretului. Dacă acesta nu e posibil În jurnalul intim, el nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prin care un text, un amorf, inexpresiv conglomerat de semne Începe să prindă viață și să se transforme În obiect literar. Echivalarea dintre autoportret și enciclopedie pare forțată doar la prima vedere. La o a doua privire, omologia e aproape desăvârșită: autoportretul narează istoria unui individ, cu ascunzișurile și cu luminile sale, pe când enciclopedia „povestește”, Într-un mod similar, istoria lumii. Fără Îndoială, diferențele dintre cele două forme sunt substanțiale. Autoportretul nu se va putea debarasa niciodată de originile și fatasmele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
n-ar fi posibilă. La o primă vârstă Începi să-ți dai seama cât ești de singur pe lume ca om sau individ. În realitate nu există nici rude, nici prieteni cu care să poți fi Într-o adevărată și desăvârșită comuniune sufletească. Trebuie să Înțelegi că menirea omului (de altfel cred că și a oricărei ființe vii) este să ducă singur o viață În fond solitară 28. E doar una din iluziile celui care scrie jurnal. Fatalmente, el va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
evidențe. De altfel, această primă variantă a omului biografic nu admite secretul, introvertirea, intimitatea; exercițiul democrației și al agorei nu Îngăduie individului uman nimic doar pentru sine7. Viața celuilalt și viața proprie nu diferă. Imparțialitatea ochiului care le privește e desăvârșită. Relația dintre viață și adevăr, ca transcriere, apare și la Xenofon: aflat, la moartea lui Socrate, În Corint, el compune un șir de note, numite Apomnemoneumata, care vor să redea imaginea evenimentului printr-o descriere exactă. Tot apomnemoneumata Își numeau
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de segmente. Unite pe dedesubt, ochiuri ale aceleiași plase, fragmentele de jurnal formează o țesătură imposibil de izolat, imposibil de redus la un singur sens. Nu e vorba, firește, de o singură țesătură, ci de o rețea, de o suprapunere desăvârșită, câteodată aproape de nepătruns. Dar un text nu e cu adevărat text decât „dacă se ascunde primei vederi”86. Adevăratul text literar nu admite descifrarea instantanee a legilor sale de funcționare și nu-și dezvăluie de la prima ochire regula jocului. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de dușmani „nu numai o singură dată, ci pentru unii chiar și de două ori. De aceea, oricât de zeloși erau paznicii în amenințările lor, fie ele în vorbe, fie în fapte, martirii nu și-au schimbat hotărârea pentru că «iubirea desăvârșită alungă frica» (I In. 4, 18)”<footnote Ibidem, cartea a opta, X, 2-3, p. 324. footnote>. Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească, ne amintește și de fericitul Potin, căruia îi fusese încredințată păstorirea episcopiei de Lyon, fiind atunci în vârstă
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
se pregătesc pentru moarte până în cele mai mici detalii. Arajamentele lor meticuloase reprezintă câteva dintre scrierile ei cele mai pline de viață, ca în ultima parte a Memoriilor lui Hadrian pe care mulți cititori continuă să o considere cea mai desăvârșită parte a cărții, surclasând descrierile despre dragostea pentru Antinous și apoi despre doliul după moartea acestuia. Propria ei moarte a fost mai puțin filosofică, dar nu mai puțin bine pregătită: sătulă de călătorii, epuizată, o octogenară suferindă, ea deja își
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ca o clasicistă: un artist care îi venerează pe antici pentru realizările lor. Ar fi fost în stare să explice de ce nu există alți poeți mai mari decât Eschil și Pindar, dramaturgi mai mari decât Sofocle și Euripide, istorici mai desăvârșiți decât Herodot și Tucidide, chiar dacă îi lipsea o educație universitară. După ce a asimilat cea mai mare parte din această artă și înțelepciune, a luat decizia conștientă ca o parte fundamentală din viața ei să fie dedicată înțelegerii și imitării acestor
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cuvintelor și că scrierea, așa cum romancierul Laurence Stern remarcase zeflemitor în Tristram Shandy, era doar un tip de conversație bine condusă. Taifasul, o bună conversație, constituia tocmai substanța orelor ei libere, budinca zilei. Grace nu a fost numai un ascultător desăvârșit în anii cei buni, ea știa cum s-o facă pe Marguerite să se simtă fericită spunând povești, și știa cât de important era să tacă când le vizitau oaspeții. Ca și Grace, Jerry avea și el acel dar uimitor
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pe Hadrian atât de bine ca ea. A intrat în istorie senină, recreând admirabil personaje în timp ce rămânea departe de ele. Ca și un pictor de natură moartă, a surprins esența subiectelor printr-o singură tușă de penel. Totuși ea însăși desăvârșitul pictor de personaje, scriitorul în carne și oase totdeauna s-a ținut departe de centrul pânzei. Peter Kemp a prezentat în rezumat universul uman din scrierile sale: "Toate personajele lui Yourcenar sunt intens individuale și totuși strâns țesute în matricea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
o nesfârșită libertate, opresivă prin chiar lipsa oricărei determinări; de asemenea, anxietatea legată de starea agonică a lumii se explică la Yourcenar printr-o grijă proprie feminității, singura în stare să înțeleagă de altfel și legătura dintre sterilitate și controlul desăvârșit al expresiei la pederastul Cavafis 14. Preocuparea pentru evoluția umanității și pentru reperele care o pot susține e o constantă urmărită atât în opera literară cât și în eseuri sau în cronica de familie a scriitoarei, acestea alcătuind împreună o
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]