71,108 matches
-
o iubire nu pe paralela 45, ci într-un dulce anonimat hiperboreic?... "un cer de stele dedesubt/ deasupra: cer de stele"? Să las deoparte romanul deghizat în eseu ori eseul politic deghizat în roman, la care mă nevoiesc și să descriu, pe două sute și ceva de pagini, visul unei nopți de vară. L-aș putea numi Lemn de cer. Pornesc de la un tînăr care re-pictează o biserică, într-un cămeșoi țărănesc, din cînepă cu rîuri. Tot gîndind-răzgîndind un chip de Îngereasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
așa de frustrant să intri ca scriitor socialist la un prim și să discuți cu un coniac Milcov la cot (amar-fiere!) "realizările" pământești? Și cum făceai? Scriai recenzia pentru volumul omagial (băgat pe gît de Leandru) și acasă, pentru jurnal, descriai tabloul sumbru al cozilor? Ciracii prilejuali§§§§§§§§ ai lui Leandru Diță-Lerești însăilau ca la un semn foiletoanele și articolele de fond. Numai proletculții mai dezbăteau așa tema și subiectul: despre contribuția (benevolă) la "estetica stradală", despre venituri ilicite și pedepsiri exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd i se ridică tensiunea sau îi scade glicemia, știe. Îi aduce telefonul, sucul, medicamentul, dacă dă de necaz. Nu spune că asta te depășește, jos! Dictatoareo. Io am claustrofobie în buncăr. De ce nu mă înțelegi? Desfac învelișul. Se poate descrie un tablou? Defel. E ca și cum ai povesti un poem ori o simfonie. Rusalin m-a pictat din spate, cum altfel decît goală, profil perdue? Doar atîta pot spune: că semăn cu o mașină de scris. Cu vechea mea Erika. Înclinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nerușinați, triviali, indecenți, vulgari, porno(grafici); că prozatorii români nu-s destul de destrăbălați, n-au gînduri destul de murdare, nu folosesc destule cuvinte neconvenabile, deșucheate, scîrboase, fără perdea/perdele. Într-un cuvînt, că literatura noastră "n-are treabă cu carnalu'". Flaubert descrie pădurea toamna. Atît. Și cititorii știu că Emma Bovary făcea dragoste cu Rodolphe. Nu-i nevoie să spună, ca un optzecist teribil: Atunci am înțeles ce înseamnă o pizdă adevărată". Eu, una, am repulsie față de erotomani/erotomane. Nu-l plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
proză narativă, scenete și poeme. Prozele, însă, sunt narative doar parțial, ele devin secvențe ale unui ansamblu narativ. Scenetele intră compozițional în genul dramatic, însă, prin sens, dramatismul lor intrinsec disimulat converge cu cel din "povestiri". "Povestirile" narează, dar și descriu, compun priveliști, unele vrednice de pictura impresionistă și expresionistă; ele analizează stări sufletești, proiectează viziuni, disertează. Conțin, astfel, alături de epic (sau chiar, uneori, în absența lui), fantezie, lirism, tensiune dramatică și, mai ales, reflecție. Două dintre textele cuprinse în volum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înalte și stridente cu tonuri răgușite și groase, ca în opera chinezească. Noi nu încurajăm pe cei nedeciși care-și trăiesc viața fără nicio noimă. Noi n-am fi avut niciodată ce vedeți aici... Și face o pauză pentru a descrie cu mâna chitinoasă un cerc, arătând spre somptuoasa sală a tronului. Dacă n-am fi avut cu toatele același gând și dorință ce ne-a unit și legat prin acea forță creatoare și colosală, ce a depășit de mii de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sub poză, este reprodus în limba franceză, în original, răspunsul dat de maimuță autorului norocos al fotografiei, un ziarist sosit de puțină vreme în Tanzania pentru a da glas miracolului maimuței vorbitoare. Textul maimuțesc este urmat de un comentariu ce descrie în amănunțime nivelul lingvistic al animalului, alături de reacțiile lui la întrebările pline de miez ale ziaristului, cum ar fi care este limba maternă a maimuțoiului sau cum se face că vorbește deopotrivă franceză și makonde, două limbi fără nicio legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gândit și la varianta asta și de-atunci nu am mai purtat acele haine, nici nu le-am luat cu mine. Mirosul lor mă înnebunea. Îngerul mă privea perplex. Era poate doar uimit de capacitatea mea intuitivă. M-a întrerupt descriind un cerc larg cu mâna. Totuși, cred că mi-ai luat un nasture de la pijama. E vorba de nasturele de la piept... I-aș fi remarcat absența și nici în coșul de haine nu era. Nasturele are două găuri. Una pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce se zgâlțâie. Faza 6. Vindecarea. Lumina ce survine Străbunicul spunea că numai din acest loc se poate vedea fereastra, sau cel puțin pentru el acesta era locul. Și când vorbea era atât de încredințat și felul în care o descria era atât de adevărat, încât după șaptezeci și cinci de ani fascinația acestui loc a revenit în același ungher al minții sale: intact, cristalin și penetrant. Iar legăturile lui cu lumea depărtată de unde venea, și unde și-a petrecut nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu ea, nu vezi? comentează el. Și el, și ea par să aibă dreptate. Țestoasa e cea care dă ritmul, nu pentru că e lentă, ci pentru că e cea mai înțeleaptă. Ea integrează ritmul vieții și-l impune cu naturalețe. Creionul descrie cercuri subtile, deplasându-și câte puțin centrul. Cu fiecare rotație se dă peste cap, aterizând, pe cele două vârfuri, pe rând. Floarea-Soarelui își apleacă grațios capul, iar inorogul își înclină cornul și-l înfige în nisip ca pe un compas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acela vorbea despre el. Dar nu toată lumea îl observă, asta e cert. De o vreme, am început să înțeleg că este o mare diferență între ceea ce vezi și ceea ce observi. Am sesizat asta la ora de istorie a artei. Copiii descriau pe rând ce vedeau într-un tablou și fiecare vedea puțin altceva și eu vedeam diferit de ei toți. Era un tablou cu multe detalii și excesiv de cromatic. În fapt, un tablou-manifest, nesofisticat, cu o ușoară tentă fantastică a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îl încarcă cu semnificații noi, iar cunoașterea se întregește, se rotunjește, capătă formă prin reiterare. Dar nu și miracolul! Pentru că el, ca și fericirea, este privilegiul unei legi nescrise, irepetabilă, ireproductibilă. Fericirea trăirii miracolului este sublimă, ea nu poate fi descrisă în cuvinte omenești, într-o limbă omenească. De aceea, relatarea miracolului este aproape întotdeauna incompletă sau falsă și interpretarea care i se dă este de cele mai multe ori greșită. Câte interpretări și controverse n-au suferit miracolele Bibliei? Totuși, actul interpretării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a întrebat ea, oarecum uimită de propria ei memorie și de surprinzătoarea revelație a legăturilor. Vreau să-mi spui numele! a zis el și a început să râdă și colțurile gurii s-au ridicat și mai mult până la baza urechilor, descriind un semicerc perfect în jurul feței lui lătărețe. Să-ți spun numele? De unde aș putea eu să-ți știu numele? Și la ce bun? La ce m-ar interesa numele tău? În fond, ți-am spus deja un nume, Tularecito, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Iată acum în prim-plan fețele informe ale celor trei; cei din părți nu aveau urechi și erau muți, orbi și surzi, iar cel din mijloc avea fața acoperită de un văl și îi atingea pe ceilalți doi cu mâinile, descriind tot felul de curbe și puncte. Mâinile lui se mișcau febril, fără oprire, alergând pe trupurile ce-l străjuiau lateral. Erau trei oameni ce foloseau în comun doi ochi, o limbă și două urechi. Desfășurătorul visului visa cum îi întâlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asistat pe rând de femelă și bărbătuș, în timp ce unul dintre ei se ocupă de procurarea hranei. Bizar, albatrosul clocește oul în afara cuibului. Cu fiecare schimb la straja lui, oul este împins cu ciocul și rostogolit pe pământ în toate direcțiile, descriind un drum neînțeles, ca o inscripție. Acest itinerar obscur al oului este un drum inițiatic, pe care el îl parcurge pentru a-și transcende condiția de la inform la pui. Nici o viețuitoare a lumii nu a înțeles și nu a împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ele nu văd decât cum se erodează pietrele și se mișcă hotarele insulei, nu sesizează decât poziția soarelui pe boltă, stabilind ciclurile zilnice. Și ochiul nostru, arestat în nemișcarea lor, se lasă adesea antrenat de vânt, de valuri, de cercurile descrise de boobies cu labele late și albastre. În timpul acesta, cu mișcări mult prea lente ca ochiul nostru grăbit să le poată sesiza, se îndreaptă leneș spre mare. În locul în care a stat pentru o vreme o iguană, aerul este dislocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
duce cu el în moarte decât povestea lui, dacă se va găsi cineva s-o scrie. Puntea bărcii, dimineața. Păsările fregate Toată lumea era adunată pe bord și privea la norul de păsări ce despicau aerul și apa în toate direcțiile. Descriau cercuri largi, apoi schimbau brusc direcția, se opreau pentru o clipă în aer ca în fața unei fotografii, ca apoi să plonjeze ca săgețile în apă. Mai aproape de suprafața mării se întretăiau cercurile de boobies și pelicani. Deasupra lor, măiestre, pirații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urmare a unei revelații, a unei înțelegeri spontane, a unei iluminări a spiritului, energia degajată este atât de puternică încât arde boala, o distruge. În plan fizic, ea dobândește forma miracolului. Joao, întrupat (în momentele lui de inspirație) sau nu, descrie un subtil câmp energetic de aproape treisprezece metri înălțime, de douăzeci de ori mai mult ca al unui om obișnuit. El comunică cu cosmosul cu alte instrumente decât noi, chakrele lui sunt generos deschise. Joao este foarte puternic și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întâmplare ce urmează a avea loc, semnificativ doar pentru lista de inventar ce ne populează viața, cu valoare sentimentală și nicidecum estetică sau, măcar, practică. Inventarierea este punctul forte al autorului. Nimic nu-i scapă. Cu o foame patologică ne descrie toate câte sunt și toate câte suntem. Ciudat, romanul Repetenții își găsește locul ... în romanul Repetenții, de pe la jumătate încolo. Inventarul copilăriei, școlilor, profesorilor, străzilor, destine de teatru, profilul Brăilei și al arhitecturii sale, duhorile, câinii, cărăbușii, morți sau vii, senzațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
A cu C, iar racordul E este închis. e) Avertizoarele acustice sunt aparate similare care în momentul alimentării cu aer comprimat produce un semnal sonor de tonalitate înaltă (ascuțită) sau joasă (gravă). Fiecare dintre ele este comandat de către un robinet descris mai sus. Avertizorul are montat în interiorul unei carcase o membrană metalică elastică, este în momentul alimentării cu aer comprimat, intră într-o mișcare vibratorie amplificată apoi de o trompetă (pâlnie) înșurubată în corpul carcasei. f) Electrovalva EV4-DN3 este un distributor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gândul nebun al unui schimb de identitate. Și dacă cineva complotase pentru ca eu să zămislesc acest plan? Apelul telefonic al pivnicerului făcea oare parte din acest scenariu? Nu era imposibil: mă făcuse să par foarte străin de acest Baptiste Bordave descriind comportamente de care nu îmi aminteam. Evocase chiar vinul de Meursault. Din partea unui vânzător de vinuri din Bourgogne, nu era ceva neverosimil. Și totuși, nu aveam de ce să mă înfior pentru că alesese numele personajului din Străinul? Nu făcusem o afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
aer fără a aștepta ordine de la mine, sau pe Super-Parvo-Color. Toate astea între timp au ajuns piese de muzeu. Foarte rău, i se pare lui Santinelă care e gata să verse o lacrimă în colțul ochiului, în timp ce Regizorașul începe să descrie traseul peliculei prin bobina debitoare, tamburul de acțiune, canalul filmului, tamburul de reținere, bobina receptoare. Totul e bine pus la punct, încearcă să fie și mai convingător, deși i se pare că Santinelă nu înțelege mare lucru, ca să nu mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu grupul care venea dinspre Romană, pentru o fracțiune de secundă mi s-a părut că văd scăfîrlia lui Tîrnăcop în dosul unui cordon compact de manifestanți care înjurau de mama focului, își amintește Gulie. Inadvertențe voite; aceeași scenă este descrisă și într-un capitol precedent, cu scopul de a sublinia diversitatea de variante mai mult sau mai puțin reale, legate de unele evenimente care au avut loc în decembrie ’89 (n.a.). — E culmea, dom’ Roja, dar să știți că la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
n-am suferit eu cît pentru zece vieți? zicea, nu-mi dă asta dreptul la răzbunare? Ce le administrez eu ăstora e o nimica toată, mai mult mă joc cu ei ca pisica cu șoarecele, și a început să-ți descrie cu lux de amănunte perioadele acelea crunte, cu înflorituri și scorneli, ca să te cîștige de partea lui, să-l privești ca pe un idol. Doi ani și șase luni condamnat în ’36 și deținut la Brașov și Doftana, după aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tezaurul național sau să lihnească de foame populația. Acum ar fi fost momentul să deschidă ochii lumii și să îi scuipe pe toți în față, să le spună că Războioul de Independență nu a arătat nici pe departe așa cum este descris în tablourile și schițele făcute la fața locului de pictorul Nicolae Grigorescu, nici cum reiese din cuvîntările pompoase ale regelui, că de fapt Parlamentul n-a făcut altceva cînd a trimis armata la luptă în sudul Dunării decît să asigure
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]