3,459 matches
-
subțiată. — Unde ți-e mașina? — Aici, în locul ăsta, ascunsă de stâncă. Am condus-o până la mașină și s-a urcat în ea. I-am spus: „Noapte bună!“. Ea mi-a răspuns: — Ține minte! A aprins farurile din față și am deslușit forma unei mașinuțe joase, roșii, cu două locuri. A dat mașina îndărăt, până ce-a ajuns la drum. Când a întors-o și a pornit în direcția hotelului, dintr-o dată s-a materializat o siluetă, cineva care, evident, mergea pe drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unui cor de îngeri. Dinăuntru se auzeau glasuri înăbușite. Apoi, după o clipă, Hartley a deschis ușa. Am încercat din nou șocul înfățișării ei schimbate - pentru că în imaginația mea aprinsă și tandră redevenise din nou tânără - chiar înainte de a-i desluși pe chip o expresie de spaimă, care s-a spulberat pe dată. Pe urmă n-am mai putut vedea nimic decât ochii ei mari, aproape violeți, oarecum înghețați și voalați, de parcă priveau dincolo de mine. Am simțit că mi se aprind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se retrăgea întruna, lăsându-mă să mă prăbușesc încet prin văzduh. Hartley m-a lăsat în hol și, aproape închizând ușa în urmă-i, a intrat în altă cameră, unde s-a petrecut o consultație în șoaptă. Holul era micuț. Deslușeam acum o masă ca un altar, cu o vază cu trandafiri pe ea, și, deasupra, o gravură cafenie, reprezentând un cavaler medieval. Hartley își făcu din nou apariția, deschise o altă ușă și mă pofti într-o încăpere pustie, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vază mare cu trandafiri, se afla un binoclu puternic, din cele costisitoare. Marea, poleită de lumina clară, strălucea în cameră, ca o oglindă emailată. Lumina bogată mă ațâța și mă deprima, mă orbea în asemenea hal, încât abia de puteam desluși obiectele care mă împrejmuiau. Pe jos se așternea un covor gros, iar încăperea era încinsă, înăbușitoare, excesiv parfumată de trandafiri. Hartley intră urmată de soțul ei. La prima mea privire năucită, înfățișarea lui Fitch mi-a apărut grosolan băiețească. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fericire continuă, dar care sunt satisfăcătoare și, oricum, preferabile alternativelor. Un număr foarte redus de perechi căsătorite vădesc o plăcere crescândă de a se afla unul în tovărășia celuilalt și radiază fericire. Dar la Nibletts, în mod cert, n-am deslușit asemenea radieri; deși, desigur, trebuia să pun la socoteală stânjeneala pricinuită de subita mea apariție. Se crease o stânjeneala a cărei cauză îmi rămânea necunoscută. Și, desigur, dacă ar fi fost foarte fericiți împreună, ar fi dorit, instinctiv, să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe care și eu le detest. Hartley, așa ceva nu înghit. N-ai putea pur și simplu să-mi explici? De astă dată s-a uitat drept la mine. Observasem că azi nu avea buzele rujate, ceea ce mă ajuta s-o deslușesc, să deslușesc înfățișarea ei tânără sub înfățișarea de bătrână. Fața obosită, palidă, ridată, rotundă și moale arăta acum extrem de tristă, o tristețe resemnată, cum nu mai văzusem niciodată la ea, nici chiar atunci când mă părăsise. Dar tristețea ei avea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și eu le detest. Hartley, așa ceva nu înghit. N-ai putea pur și simplu să-mi explici? De astă dată s-a uitat drept la mine. Observasem că azi nu avea buzele rujate, ceea ce mă ajuta s-o deslușesc, să deslușesc înfățișarea ei tânără sub înfățișarea de bătrână. Fața obosită, palidă, ridată, rotundă și moale arăta acum extrem de tristă, o tristețe resemnată, cum nu mai văzusem niciodată la ea, nici chiar atunci când mă părăsise. Dar tristețea ei avea un aer hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din urmă m-am întors, cu gândul să intru în casă, dar când am cotit pe dig, am zărit o licărire curioasă în locuința mea, o lumină care se mișca. M-am oprit și am pândit. O clipă s-a deslușit îndărătul uneia dintre ferestrele din față un licăr clar, care pe dată a scăzut, s-a încețoșat și apoi a pierit. Cineva se plimba prin casă cu o lumânare. Primul meu gând a tresărit, evocând-o pe Hartley. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
demne de a figura printre bunurile cuiva (care, pe vremuri, mă ispiteau să le vâr în buzunar), și talgere și boluri chinezești de acea divină culoare cenușiu-verzuie ca marea, în care, după ce le-ai șters bine de praf cu batista, deslușești pe sub smalțul gros lotuși și crizanteme tăinuite. Pe mici altare lăcuite, cel puțin așa presupun eu că ar fi, sunt statui ale unui Buddha, alte obiecte pe care le socotesc a fi roți de închinăciune, niște pagode în miniatură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley aparținea trecutului meu îndepărtat. Hartley era „bătrână“ (adică exact de vârsta mea), Hartley era neatrăgătoare și lipsită de distincție, și (un punct nelipsit de importanță), total căsătorită. Rosina receptase rapid aceste date și le asamblase, și aproape că puteam desluși computerul în funcție, îndărătul ochilor ei sașii, scăpărători. Rosina îmi cântărise șansele și nu le considerase prea promițătoare. Ca și James, gândea că totul va sfârși jalnic; iar narațiunea mea sinceră îi încuraja, subtil, această părere. În scurt timp s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rezemat de zid, cu ochii holbați și gura căscată, zărind brusc marea vastă, argintată de lună, care se așternea sub mine, și așteptând cu groază să aud un: „Cine-i acolo?“. Dar glasurile continuau să discute, și acum le puteam desluși foarte dar. Cât e de ușor să spionezi niște oameni lipsiți de orice bănuială! Experiența care a urmat a fost atât de sinistră și atât de literalmente înnebunitoare pentru mine, încât nu voi face încercarea de a reda ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
doară. În cele din urmă, domnul a ieșit în grădină. Temperatura corpului mi s-a urcat brusc și inima a început să-mi bată violent. M-am bucurat când am văzut că ținea în mână o greblă de grădină, îi deslușeam umbra lunguiață lunecând peste pajiște. Mă furnica o certă plăcere să-l urmăresc în obiectivul lentilelor mele pe Ben, care n-avea cea mai vagă bănuială, așa cum mă urmărise și el. Niciodată n-am mânuit vreo pușcă adevărată, dar mânuisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să mă opresc, ca să ridic lumânările căzute. Pe urmă, lăsându-le strâmbe în farfurioarele de ceai, am alergat afară, în întunecimea albăstrie, în pustietatea încremenită a falezei stâncoase. La început, cu ochii plini încă de flăcările lumânărilor, nu am putut desluși nimic, și mi-a trecut deodată prin minte gândul ciudat că, în timp ce stătusem de vorbă cu Hartley, uitasem cu totul de mare, uitasem că se află acolo, și acum mă simțeam buimac și neajutorat, pomenindu-mă, pe jumătate orbit, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
partea satului, nici înspre turn. Opacitatea albastră care înfășură întinderea de uscat nu cuprindea decât stânci zbârcite, ghemuite una în cârca alteia, mlaștini vâscoase și râpe abrupte, adânci. Am stat locului, ascultând, sperând să o aud chemându-mă sau să deslușesc zgomotul târâtului ei. Ceea ce păruse tăcere compactă se dovedea acum a fi o întrețesere de zgomote vagi, deși nici unul dintre ele nu-mi putea indica direcția în care o luase Hartley. Se auzea leorcăitul ușor și apoi sunetul supt al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vagi, deși nici unul dintre ele nu-mi putea indica direcția în care o luase Hartley. Se auzea leorcăitul ușor și apoi sunetul supt al valurilor care atingeau talpa stâncii, trăgându-se pe urmă îndărăt, ca să se repeadă iar. Se mai deslușea sforăitul îndepărtat al unui automobil pe drumul de lângă hotelul Raven. Și în capul meu, o bâzâială abia perceptibilă, rezultat, probabil, al vinului pe care-l băusem. Și un zgomot ritmic, șuierat, urmat de ecoul unor bufniri surde, produs de năvala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
petice de licheni, și brăzdate de crăpături negre. Pe urmă, pe la mijlocul turnului, un picior de om, încălțat într-un papuc de gimnastică rebegit. La vederea acestui picior, am scăpat binoclul, și privind uluit pe sub mâna dusă streașină la ochi, am deslușit clar o siluetă care se lăsa în jos, săltând ca o broască pe pietre, încleștându-se cu mâinile, bâjbâind cu picioarele după o muche de sprijin, în orice caz, coborând. De fapt, pentru o persoană agilă, coborârea turnului nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că inoculez rațiune în mintea ei. Hartley se așeză. Se uita de la mine la Titus cu o privire de animal hăituit. M-am așezat și eu lângă ea. Tremura toată, dar în ochii ei terorizați mi s-a părut că deslușesc o mijire de înțelegere. Se crease brusc o atmosferă de criză. — Vrea să se întoarcă, spuse Titus. Și eu mă întorc cu ea. Așa am hotărât. Am replicat, încercând din răsputeri să câștig timp: — Nu, nu, amândoi veți rămâne aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca niște lampioane palide peste valurile care se repezeau către uscat. Fluxul se înălța. — Lizzie, vino la noi, vrem să ne cânți „Voi che sapete“. Într-o clipă se îndepărtă de mine, întinzându-și o gambă lungă, goală. Acum îl deslușeam pe Gilbert, întinzându-i o mână de sus, de pe creastă. Eu am rămas pe loc. Ce bizar și înșelător simulacru de fericire a fost seara aceea, ca o mască pusă peste spiritul melancoliei! Voi fi oare în stare să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu prea eram sigur ce anume, despre mătușa Estelle. Ea strălucise asupra copilăriei mele. Într-adevăr, „Che cosa è amor?“. M-am urcat pe „muntele“ meu și am privit valurile care-l ciocăneau. Se auzea un vag bubuit de tunet. Deslușeam pe mare crestele de o albeață sclipitoare ale valurilor. Glasul de bariton horcăit al lui Gilbert se porni de undeva de aproape. „Rămâi frumoasă nimfă și vorbește, vrei să ne jucăm orbește, tra la la la la!“ Mai târziu, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă simțeam bine, detașat de ele. Eram relaxat de parcă mă deșteptasem dintr-un somn de aur și poate că acum aveam să adorm din nou. Mi-am închis ochii. Respiram. Amestecate cu vuietul, apoi separate de el, auzeam alte sunete, deslușeam glasuri, și știam unde mă aflu. Zăceam întins pe stânca plată care ducea la pod. Și de asemenea eram conștient, dar într-un mod cu totul detașat, de ceea ce mi se întâmplase. Am auzit pe cineva gemând, poate că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de braț. Se uită la mine de parc-ar fi fost gata să izbucnească în lacrimi, dar ochii îi rămaseră uscați. Se trase îndărăt și i-am eliberat brațul. — Hartley, vorbește-mi...! Vorbi, dar de-abia de i-am putut desluși cuvintele. — Tu n-ai înțeles... — Hartley, iubito, vino cu mine! Te aștept. Te voi aștepta două ore în biserică. Sau te aștept mâine. Nu plec nicăieri, voi fi tot timpul acasă. Tu mă iubești, ai fugit la mine în noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
accelerate, ale castanietelor de lemn folosite în teatrul japonez. M-am simțit dintr-o dată năpădit de îngrijorare și am hotărât să încui ușa care dădea spre pajiște. Când m-am îndreptat spre ușă, având lumânarea în spate, nu am putut desluși decât foarte estompat decorul de afară. M-am oprit locului, cu inima străpunsă de junghiul spaimei, văzând o siluetă neagră în apropierea ușii, între casă și stânci. O clipă mai târziu, mi-am dat seama că era James. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stabilită prin decizia ministrului justiției. Capitolul 3 Funcționarea Notariatului de Stat Articolul 10 Notarul principal, notarul sau substitutul de notar redactează, la cererea părților, înscrisurile pe care urmează să le autentifice. În vederea îndeplinirii sarcinii sale, notarul se va strădui să deslușească raporturile reale între părți spre a stabili drepturile și interesele lor, dându-se explicațiunile și îndrumările necesare asupra consecințelor juridice ce vor decurge din act. El va da înscrisul, cuprinsul corespunzător intenției și intereselor ambelor părți și o redactare potrivită
DECRET nr. 79 din 30 martie 1950 pentru organizarea Notariatului de Stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128874_a_130203]
-
seu nu, daca inse nu s'a oranduitu în compromesulu prigonitoreloru părți. - Candu jndecatorii cei aleși nu se unescu la numirea supra alesului, atunci ilu oranduesce tribunalulu. Articolul 60 În hotărîrea judecatoriloru celor aleși trebe se se arate curatu și deslușitu cuvintele pe carii este întemeiatu;-hotărîrea se depune la cancelaria tribunalului: - hotărîrea se pune în lucrare fără nici o prefacere și schimbare, inse după cuprinderea articolului 313 din Regulamentulu organicu; se trece la condica după o poronca a Presidentulni tribunalului, care
CODUL COMERCIAL din 1 ianuarie 1840. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135812_a_137141]
-
putere și dă drepturi la acelesi cereri de asigurare că și notiatia celoru-l-alte înscrisuri de comerciu. Articolul 471 Asigurarea pentru plata nu se poate aplica și la folosulu de mare, afară numai de se va fi tocmitu împotriva cu chipu deslușitu. Articolul 472 Împrumutările ala-grosa se potu face - pe sema trupului corabiei, pe sema sculeloru și a unelteleru, - pe sema inarmarei și a provisiei, - pe sema poverei, - pe sema tuturoru acestora împreună sau numai a unei părți hotărîte de fie-care dintr
CODUL COMERCIAL din 1 ianuarie 1840. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135812_a_137141]