4,214 matches
-
faptul că nu reușesc să recitesc cărțile lui Buzura dar am recitit, de pildă, și Lumea în două zile de Bălăiță și rezistă, adică am rezistat relecturii! poate avea și semnificația că mi-e teamă, cumva obscur, subconștient, de o dezamăgire. Tocmai pentru că au existat momente în care mi-au plăcut, dar știu că nu în primul rând din motive literare... Dorin Popa: Da, cred că adevărul nu te ocolește. Am recitit acum câțiva ani romanul de debut al lui Nicolae
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a ta: când însă ai aflat originea dezastrului nostru, se spune că te-ai văitat din cauza rătăcirilor mele (erratis meis)" (v. 61-66). Din câte se pare, Ovidiu se aștepta la aplauze din partea prietenului și rudei sale, Paulus. Și nu la dezamăgire. Paulus se arată a fi la fel de înfuriat pe Ovidiu ca și Augustus însuși. După ce a auzit "originea distrugerii sale", Paulus a început să se vaite din cauză că poetul a înțeles greșit adevărata sa atitudine față de Augustus (erratis meis). Ni se pare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
așa cum constatăm zilnic fiecare dintre noi, deosebit de mare. Ochii se vor mișca în moduri diferite, înregistrând fluctuații specifice în dilatarea/strângerea pupilelor, modificându-și totodată formă în funcție de ceea ce exprimă starea noastră interioară: teamă, mânie, ura, dragoste, plăcere, bucurie, nerăbdare, tristețe, dezamăgire etc. Durată contactului vizual este reglata de reguli bine definite, specifice unor zone culturale largi. Lipsa contactului vizual îi creează omului sentimentul lipsei de interactiune, al comunicării insuficiente. Orientarea și focalizarea privirii dau informații despre gradul de apropiere resimțit de
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
texte de profil anatomic, pentru a descoperi unitățile minimale de acțiune. Așteptările erau îndreptate către găsirea, în materialele respective, a unor categorii largi de mușchi, care să poată fi "acționați" de așa natură, încât să genereze schimbări în apariția facială. Dezamăgirea a venit prin constatarea că majoritatea anatomiștilor erau rareori preocupați de apariția facială, ca textele de specialitate, în cea mai mare parte a lor descriau doar locul unui mușchi sau al altuia. Prin urmare, acțiunile separate sau mișcările vizibile prezente
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
că soluția pașnică ar putea veni odată cu Congresul PCR din 24-27 noiembrie 1989: acesta ar fi putut să fie prilejul unei debarcări, mai mult sau mai puțin deghizate, a lui Ceaușescu și al desemnării unei conduceri reformiste, "cu față umană". Dezamăgirea cumplită la vederea marelui spectacol de fidelitate necondiționată față de Cârmaciul reales la al 14-lea Congres, cu corolarul marelui miting popular care încheia această dezesperantă butaforie într-o capitală sufocată de măsurile polițienești fără precedent până și în acest oraș
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
urce în timp până în perioada interbelică), dar nu se grăbea să susțină lustrația, fiindcă se constituise de la bun început ca uniune a tuturor maghiarilor, și deci avea lustrabilii săi. Cumulate, iluziile care prezidaseă victoria CDR în alegeri au provocat o dezamăgire pe măsură în clipa în care Convenția a ajuns la putere. Visul unei victorii zdrobitoare nu voia să ia în considerare faptul că, în Parlament, CDR în întregul său nu controla decît ceva mai multe voturi decât PDSR, noul nume
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
radicale, instantanee și spectaculoase, dar din principiu neîncrezător față de statul cu care se înfruntaseră atâta vreme refuză să creadă că mai e ceva de negociat cu partidele aflate acum în opoziție, sau chiar cu partenerii de coaliție, și își clamează dezamăgirea cu tot atâta vehemență cu câtă se opusese FSN până atunci. În clipa chiar în care a constatat că exercițiul puterii nu era o asceză morală, că eroii săi erau cât se poate de umani, de fapt, și că, oricum
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a provocat o deziluzie generală, compensată doar superficial de vizita triumfală a președintelul Clinton la București și de lansarea Parteneriatului Strategic cu SUA, a cărui semnificație nu a fost clar sezisată de presă, și, în consecință, nici de opinia publică. Dezamăgirea în fața a ceea ce era perceput ca un eșec, mai ales în contrast cu nivelul de așteptare excesiv care precedase decizia din iulie 1997, se instalează subrepticios pentru a exploda în 1999. Atunci, declarația președintelui Constantinescu cu privire la caracterul "necesar și legitim" al intervenției
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ne întrebăm dacă nu cumva este vorba de apariția unei violențe ce nu ar reprezenta decît expresia unei filosofii politice, pusă în practică de elemente care nu au între ele decît legături ideologice; se vorbește adesea în această privință despre dezamăgirea tineretului. Totuși, aceasta nu are însemnătate. A asimila terorismul contemporan, în diferitele sale manifestări, cu subversiunea, care este singurul trunchi comun al filosofiilor, reprezintă un exercițiu școlar. Fără îndoială, îl putem cita pe Marcuse sau Școala de la Frankfurt, așa cum au
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
-l mai citești (iar calitatea de cititor este suspectă) sau poți să te întrebi de ce nu-l mai citești (iar despărțirea se complică, devine „despărțiri”). Evident sunt n-răspunsuri la de ce-uri: datorită excesului, maturizării, specializării, noilor interese teoretice, dezamăgirii ș.a. Paradoxal, trebuie să-l recitești (lucid și precaut) pe Cioran pentru a te îndepărta de spectrele textelor sale. Este nevoie, cum preciza Fernando Savater, de „exerciții de defascinație”, de o lectură dehagiografică pentru o astfel de întreprindere. Ego-scrierea cioraniană
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
cel mai adănc pesimism, elogiul muzicii cu pulverizarea divinității ș.a., fapt ce l a făcut pe exegetul Stéphane Barsacq să afirme că „dacă Cioran a fost un scriitor atăt de dezamăgit, a ajuns așa doar pentru că el însuși este sursa dezamăgirii”. Decompozitorul romăn cunoștea „pharmakon-ul scrierii”, știa că „scrierea este contrară vieții” (J.D.), dar în același timp îl frămănta absurditatea existenței și fatalitatea conștiinței... așadar: terapie de sine prin scriere (leac), suportabilitate a exteriorului - ca scriitură (J.D.) - (otravă). Scriitura personală, are
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
creadă că părerile altora nu contează, că suntem atât de puternici încât nu mai trebuie să acordăm "respectul cuvenit opiniei lumii", așa cum ne îndemna cândva Declarația noastră de Independență. Afișarea unei asemenea aroganțe ar fi o greșeală fatală și o dezamăgire pentru adevărații prieteni ai Americii din întreaga lume. Atitudinea Statelor Unite va fi crucială în orice moment din istorie, dar este vitală mai ales acum, când căutăm o metodă de a câștiga două războaie simultan. Această căutare începe cu conștientizarea faptului
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
în dezordine: așa se prezintă acest târgușor pe care dicționare impertinente îl califică drept oraș fortificat și port activ. Singura noastră dorință era să ne îndepărtăm de aici cât mai repede cu putință. Ni se mărturisi existența unei diligențe; altă dezamăgire! Era o caroserie veche, scoasă din uz la Viena, cocoțată pe o punte fără resorturi, supusă tuturor capriciilor vântului. Dar nu voiam căruța cu niciun chip; două experiențe recente ne dăduseră lecții prea aspre. Poșta reprezenta ultima noastră soluție; existau
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din 19 august fură înfrânate de legea electorală. Această lege, cu restricțiile sale, a aruncat un măr al discordiei în țară120. Luptele interne care au izbucnit încă din prima zi, eforturile depuse în numele ambițiilor personale la momentul alegerilor din 1858, dezamăgirea candidaților care au văzut ieșind din urna din Moldova un nume nou; adoptarea acestui nume de către Valahia pentru a pune capăt unor balotaje interminabile, totul amenința să transforme viitoarele adunări într-o arenă în care pasiunile se vor agita, în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și lumea înconjurătoare, unde fiecare dintre actori trebuie să se protejeze singur. Orașul și mediul rural sînt puse în opoziție în multe romane realiste și romantice. Idealizarea orașului de către Emma Bovary, proiectată asupra Parisului, devine măsura implicării și apoi a dezamăgirii cauzate de amantul provincial din Rouen, singurul oraș în care aceasta are acces. Opoziția dintre oraș și sat poate căpăta diverse semnificații un spațiu al ticăloșiei în contrast cu inocența idilică sau o posibilitate de îmbogățire ca prin minune în contrast cu munca grea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Poate ar fi fugit de la început (și atunci n-ar mai fi fost înșelată) dar poate s-ar fi prins de ea prin acest joc pe care unele fete îl au din naștere, sau îl învață de nevoie, după prima dezamăgire, și ar fi iubit-o toată viața. Nu știam însă pe atunci că asta e, la o fată, o armă fără greș, mai puternică decât sinceritatea totală și încrederea. Încât am tăcut mai departe stingherit. Ea reluă încăpățînată: - Zici că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
plutește în derivă ca o arcă, de douăzeci și doi de ani a strâns numai minciuni. Astăzi pântecul ei a explodat nemaiputând ține greutatea lichelelor ce s-au îngrășat din furat. Poporul meu ce-a îndurat de-alungul acestor ani umilințe, dezamăgiri, minciuni, deșertăciuni, atât de răbdator și iertător nu a mai putut sta în travaliu, a ieșit azi pe străzi cu pieptul gol, să-și apere onoarea. Chiar de nu este băgat în seama de cei de la putere, el este unicul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
n-are minte, nu-și exercită dreptul la vot. Și pe urmă zice cu halba-n față - privirea lui Sandu poposește pe fața lui Gore - că situația e albastră și prezintă umflături. Că bate vânt de disperare și plouă cu dezamăgiri. Gore Îi dă un ghiont lui Gicu, dar nu zice nimic. Ba, mai mult, parcă pentru a-i demonstra lui Sandu că toată perorația Îl lasă rece, gustă frumușel din bere și face aaaaaaaaa, În semn că nu există plăcere
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mă, m-a durut al dracului de tare absenteismul. L-am simțit cum Îmi curge prin vene, rece ca gheața. Pe voi mă bazam, dragii mei tovarăși de pahar și de beție, da’ acu’ m-am convins... Și mă arde dezamăgirea. Ca să o stingă, Sandu dă paharul pe gât. Chiar atunci Îi sună mobilul. Alo? Alooo? Vorbește, domnule, de ce nu vorbești dacă m-ai interpelat? Aaaa, tu ești, Costică? Uite, ce să fac, cu Gore și cu Gicu la ședință. Care
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vrei să le depășești. Zănatecul Don Quijote se află pe drumul dintre iluzie și luciditatea amăruie. Nu să-ți scrii biografia e greu, ci să descifrezi câte ceva din ea. Dacă nu ajunge la marile esențe, setea de absolut se metamorfozează în dezamăgiri. Suntem niște tunele paralele. Nu știm, cu adevărat, de unde venim. Și nici dacă vrem să ajungem undeva. Și totuși care e scopul vieții? Adică pentru ca să ce? Nu știm dacă oamenii de geniu sunt soli ai viitorului, ori relicve ale trecutului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
necesară după zburdălniciile juvenile. S-a îndrăgostit de gropițele ei din obraji. Dar a luat în căsătorie toată fata. Îndrăgostiții se consideră scăpați de sub cenzura timpului. Iubirea toarnă elixir și în clipele cândva banale. Într-o idilă, fiecare vine cu dezamăgirile sentimentale anterioare. Ecologia iubirii a fost întotdeauna mai mult o nostalgie. Ca și iubirea, arta trebuie trăită, nu povestită. Incalificabil! Practicăm iubirea fără să-i cunoaștem definiția. Absența iubirii garantează cenușiul vieții. Cel mai exact diagnostic în iubire îl dă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unui concubinaj între sexualitate și spirit. Fără cenzura valorii, arta rămâne împărăția veleitarilor și a impostorilor. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Obediența este condamnabilă oriunde. În artă însă, miroase a sconcs. Nonvalorile știu să iasă rapid din anonimat. Dezamăgirile repetate duc spre mizantropie. Umilința pactizează foarte repede cu adversarul. Pe unii oameni numai agresivitatea îi ține treji. În exces, vinul dublează cărarea, nu puterea. Tinerele pot fi cucerite cu lira. Mai ales când e sterlină. Bărbații vârstnici pot fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
va reuși să fie fulger, dacă nu va reuși să fie scară, să fie măcar o treaptă, pe care, de-a lungul vieții tot a urcat spre vârful pomului și s-a ferit să pună în coș gânduri negre, tristeți, dezamăgiri, care l-ar fi coborât din imaginarul tren, mai ales că în lucrările sale propunea copiilor cărticele de învățătură precum: Vine moșul pe cărare, Pentru un pui de sturz, Cocorul singuratic, Văluță descoperă lumea, Trandafiri de lumină, Un strigăt în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
Vede viața dintr-un unghi luminos, în care ea va deveni cineva: „Semnez pe un fir de curcubeu,/ (...) Eu, poeta, scriitoarea”, vede fericirea ca pe un vis suprem, pe care nu reușește să-l atingă, dar tinde spre el, în ciuda dezamăgirilor cauzate de „prințul” ei, care dacă ar mai reveni, l-ar privi ca pe un străin. În momentele de cumpănă, îi cere mereu iubitului să o ia de mână, simțind că așa este mai protejată; se simte puternică să o
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de armată. E cumplit să faci laba în frig. Am înțeles și ce înseamnă un hotel de pasaj. Până la ora 5 nu s-au potolit. După care la 7 mi-a sunat ceasul. Am colindat toate centrele de Travaille Temporaire. Dezamăgirea creștea o dată cu apropierea nopții, dar nu neapărat din cauza refuzurilor, a mai mult din cauza perspectivei petrecerii încă unei nopți în camera de hotel cu tranzit sexual ridicat. Speram ca din cauza oboselii acumulate să nu mai aud nimic și să dorm în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]