3,820 matches
-
orașelor. "Sectarismul unui Le Corbusier subliniază Bernard Oudin -, escamota una dintre îndatoririle esențiale ale urbanismului: crearea unei legături între trecut și viitor"187. Dacă uneori trece prin nostalgia pentru orașul medieval, cu străzile sale sinuoase, care rezervau plimbăreților surprize, pentru dezordinea construcțiilor care nu limitau monumentele la simplul rol decorativ, indignarea acestor critici privește mai ales nepăsarea moderniștilor față de exigențele antropologice elementare. Aceste critici sunt pregnante în operele lui Henri Lefebvre: strada se preta indispensabilei "aproprieri a orașului" de către locuitorii săi
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fenomene cu efect destabilizator asupra proceselor clasice ale socializării juvenile, mai ales în marile ansambluri. Presa făcea atunci caz de cămășile negre. "Literatura socială din acea perioadă rezumă François Dubet descrie în detaliu peisajul cenușiu și plictiseala cartierelor, neglijența și dezordinea, absența dotărilor sociale și mai ales formarea bandelor, mai mult sau mai puțin agresive, scăpate de sub controlul părinților sau al celor din jur. Această perioadă este cea în care se vedeau produsele "societății de masă" și apăreau tot mai sensibile
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
gust. Căci cănița de lapte a Elenei de doi ani este cu căprițe, cănița de lapte a Chiarei de șase ani este cu Mickey Mouse, ceștile bătrânilor sunt de sticlă și tot așa... Nimeni nu făcea nimic, în schimb la dezordine se pricepeau toți. Peste toate trona părul de pisică, iar Nino (bolnav de Alzheimer) mă chema din cinci în cinci minute. Un haos! Singurul lucru care m-a atras la început a fost biblioteca, și am fost invitată să citesc
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
-și amintea nici binefacerile, nici insultele.“ Model de ineficiență, Regentul a înălțat până la geniu arta de a-și irosi talentele. În cazul lui putem chiar vorbi de un paroxism al frivolității. De aici nu putea să rezulte decât o mare dezordine în treburile statului. Contempo ranii nu s-au mulțumit să-l facă răspunzător de asta, ei au mers până la a-l compara cu Nero; totuși, ar fi trebuit să-i arate mai multă îngăduință și să se considere fericiți că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o scrisoare oficială. Era atât de schimbător în idei, încât cei ce-l slu jeau erau dez nă dăjduiți, luând mereu de la început același lucru. În pri vința aceasta boala lui este de nevindecat, după cum foarte bine se vede prin dezordinea care domnește în expedițiile sale militare, îngrămădirea în diferite locuri, ordinele repe tate și apoi schimbate de zece ori, de douăsprezece ori, de cincisprezece ori în aceeași zi, și toate contradictorii, ordine date trupelor pe care le-a comandat în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Uscăciunea lui batjocoritoare, ironia rece, egoismul sceptic pe care l-a pus și în afecțiunile sale, puținul temei pe care îl puteai pune în relațiile cu el, condescendențele sale pentru niște păreri mai prejos decât spiritul său, în sfârșit o dezordine destul de meschină în viața lui și niște afaceri nereușite provenind din pasiunea pentru joc și din delăsarea lui au dăunat mult reputației sale. Nu era nici iubit, nici stimat, deși nu se putea invoca împotriva lui nimic deosebit de serios, iar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-i din gluga albă, capul pleșuv, înconjurat doar de un cerc de păr negru, figura îngustă, nasul coroiat, ochii apropiați, ficși și strălucitori îi dădeau într adevăr o asemănare izbitoare cu pasărea de pradă de care fusese vorba. În timp ce această dezordine avea loc în sânul ei, Adu narea rămăsese pasivă și imobilă pe bănci, fără să reziste, fără să se clintească, mută și fermă. Câțiva membri montaniarzi fraternizau cu poporul, dar pe furiș și în șoaptă. Raspail ocupase tribuna și se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
degrabă ordinul cluburilor, care ne pune în vedere să ne pronunțăm imediat în favoarea Poloniei. „Grăbiți-vă, răspunsul este așteptat“, se strigă din toate părțile. Adunarea continuă să nu dea nici un semn de viață; de altfel, poporul, în nerăbdarea și în dezordinea lui, face o zarvă asurzitoare, care ne scutește să răspundem. Președintele Buchez, în care unii au vrut să vadă un netrebnic și alții un sfânt, dar care nu încape îndoială că în ziua aceea a fost un mare dobitoc, agită
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la nivelul psihicului uman, și care impun continuarea tratamentului. Pare a fi un recul, un moment de negare, de neacceptare a schimbării la acest nivel. Acesta este și motivul pentru care terapeuții consideră schimbarea un moment de dereglare a unei dezordini stabile, dar care pentru pacienți a reprezentat unica ordine pe care au cunoscut-o. Acest exemplu reprezintă un posibil suport pentru înțelegerea contrastelor ce marchează contextul de evoluție a organizației școlare. În acest sens, considerăm necesară trecerea în revistă a
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
reflecte la nivelul educabilului, al atitudinilor, cunoștințelor și competențelor acestuia. Școala nu-și mai permite să se conformeze doar mediului, ci trebuie să-și propună activarea schimbării, anticiparea și planificarea acesteia. Schimbarea are uneori, cel puțin la debut, aparența unei dezordini totale, provocând dezorientare, pentru ca ulterior lucrurile să se clarifice, iar echilibrul să fie redobândit. Deși are și aspecte neplăcute, la nivelul școlii românești ea se impune cu necesitate și este preferabilă cantonării în rutina practicilor perimate. La nivelul școlii schimbarea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
directă și nu ca urmare a aplicării unor instrumente sociologice, standardizate. Organizarea prin haos Apărută din dorința de a marca o detașare față de strategiile tradiționale, avându-și originea în cercetările din domeniul științelor naturii, strategia organizării prin haos accentuează importanța dezordinii, a anarhiei în promovarea schimbării. Ea presupune renunțarea la concepțiile tradiționaliste ce favorizau stabilitatea, predicția, controlul, specifice organizațiilor birocratice, în favoarea promovării haosului ca proprietate a funcționării organizaționale. Acesta ar eficientiza procesul decizional, ar facilita acceptarea inovației. Nu vom insista în
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
cazul lui Joyce și Eliot (alții nu s-au încumetat), el a reprezentat mai mult o încleștare cu tradiția decât o anulare a ei. Fără excepție, moderniștii fac loc în subtextul lor convențiilor pe care le contestă. Cei care lasă dezordinea memoriei să tiranizeze textul cu adevărat, indiferenți la "intrigă", love interest ori cronologie, sunt autorii Desperado. Fie că e metodă de narare (Rămășițele zilei, Kazuo Ishiguro; Waterland, Graham Swift) ori obsesie a prezentului (Lessing, Fowles), memoria e substanța eroului. În
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe de o parte avem tehnica prezentului în așteptare (care stă la baza romanului pre-modernist); pe altă parte, avem tehnica străfulgerărilor din trecut, care prind prezentul din urmă. Lecția modernistă îl învață pe autor să se refugieze în Fluxul conștiinței, (dezordinea ființei). Autorul Desperado născocește o ordine ulterioară: el încearcă să explice trecutul împotriva logicii cronologiei, după tiparul, posterior lui, al prezentului. Romane ca Un artist al lumii plutitoare (Kazuo Ishiguro) modifică trecutul, în vreme ce prezentul e imobil. Lectura, concentrată cum e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
douăzeci de veacuri și mai bine: ceva începe și se încheie, iar noi urmărim ce e între cele două momente. Este exact ceea ce autorul Desperado refuză să facă. Acesta respinge atât convenția ordinii (romanul tradițional) cât și pe cea a dezordinii premeditate (Fluxul conștiinței). Se pot rezuma momentele istoriei romanului numindu-i pe Dickens, Cervantes, Petronius (mergând înapoi în timp). Ordonarea cronologică a intrigii e un lucru de bun simț. Iată însă că încercarea de a o reînvia, în romanul Desperado
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dau un sentiment de însingurare lecturii. Realismul era imaginea socialului, radiografia lui. Odată cu urmărirea gândului până la stadiul preverbal, socialul nu mai contează, el devine o ficțiune. Realul este undeva în mintea eroului, în labirintul lui de cuvinte, care izbucnesc în dezordine la suprafața textului. Devine mai important să verbalizăm odată cu eroul decât să trăim în umbra lui. Ceea ce nu înseamnă că nu trăim alături de el. Bagajul de trăire e mai bogat ca niciodată, nu mai are opreliști, toate ungherele sunt luminate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
normală și că suferă de tot felul de tulburări. Nunțiul a fost foarte nemulțumit, spunând că ar fi avut mare nevoie de o minune. Din păcate, Nunțiul nu a fost prea prudent, în momentul expulzării lui, căci a lăsat în dezordine tot felul de hârtii și documente, în loc să le distrugă. Toate au fost confiscate de Securitate și au nenorocit o mulțime de oameni, printre care și pe doctorul Constantinescu. Am aflat mai târziu că a fost eliberat în 1964, la amnistie
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
izbește adesea puterea regelă: clasele populare, strivite sub impozite și temîndu-se de o nouă presiune fiscală, își găsesc aliați printre notabilii locali, amenințați în privilegiile lor și în puterile lor tradiționale. E adevărat că de îndată ce agitația populară se transformă în dezordine, acești notabili se desolidarizează de aliații lor din ajun și se alătură regelui, garant al ordinii publice. 17. Domnia personală a lui Ludovic al XIV-lea (1661-1715) Ludovic al XIV-lea își exercită puterea personală începînd din 1661. El se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
două părți văd în concordat atîtea avantaje încît Pius al VII-lea închide ochii în legătură cu *articolele organice pe care Bonaparte le adaugă unilateral pentru a-i calma pe foștii revoluționari pe care atîtea "capucinade" îi exasperează. Pentru a ieși din dezordinea sistemelor juridice provenite de la monarhie și de la Republică, se face o sinteză care să răspundă mentalității momentului și voinței Primului Consul: Codul civil al francezilor, ale cărui 2281 de articole publicate în 1804 afirmă sfîrșitul privilegiilor, deplina recunoaștere a dreptului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
iunie, eșec al tentativei generalului Weygand (care l-a înlocuit pe Gamelin la 19 mai) pentru a susține frontul de la Somme la Aisne de la 5 la 11 iunie, intrarea la 10 iunie a Italiei în război alături de Germania, retragerea în dezordine în mijlocul exodului populațiilor civile: într-o lună, armata franceză, considerată după 1918 drept prima în Europa, se prăbușește. La 10 iunie, guvernul se mută la Tours, apoi la Bordeaux. Paul Reynaud procedează la remanieri succesive, de la care speră să obțină
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
tisulare. Agregare familială - predispoziție familială. Asociată frecvent cu infecția cu A.actinomycetemcomitans. În formă localizată afectează molarii și incisivii. În formă generalizată afectează M, I și încă cel puțin 3 alți dinți. 3. Parodontita că o manifestare a bolilor sistemice dezordini hematologice genetice 4. Bolile parodontale necrozante, parodontita ulcero-necrotică 5. Abcesele parodontale 6. Parodontita asociată leziunilor endodontice (sindromul endoparodontal) 7. Deformări (anomaliiă de dezvoltare sau dobândite - anomalii muco-gingivale, traumă din ocluzie. Carranza și Newman [54] clasifică afecțiunile parodontale după cum urmează: Gingivite
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
de a asuma chiar în țesătura istoriei și a socialului modelul divin al puterii care se autolimitează. Vechiul Testament proclamă în cîteva rînduri acest model. După potop, curcubeul e semnul hotărîrii lui Dumnezeu de a-și stăpîni mînia, expansiunea distrugătoare în fața dezordinilor umane și cosmice, de a îndura și de a se îndura de condiția duală a creaturii sale. însuși Legămîntul lui Iahve cu poporul său constă într-o progresivă delimitare a sferelor proprii celor doi interlocutori. Iar atunci cînd se stabilește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Dacă există o ordine cosmică, există o putere cosmică ordonatoare. 3. Dacă există o putere cosmică divină, aceea putere este divină. 4. Prin urmare, există o putere cosmică ordonatoare divină 31. În cadrul argumentului teleologic nu este respinsă existența absolută a dezordinii, ci este exprimată prezența ordinii în întreg universul. Această ordine nu este perfectă sau absolută, dar este susținută ideea conform căreia un univers dezordonat ar implica mai multe dificultăți 32. Un alt argument a posteriori care a constituit, la rândul
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
urmare, procesul economic este un proces entropic. Legea entropiei ne atrage atenția că progresul tehnic implică o micșorare a energiei disponibile pentru viață pe planeta noastră, În timp ce ideea comună despre progres creează, dimpotrivă, impresia că el are ca rezultat reducerea dezordinii. Dar, a venit criza ecologică pentru a ne obliga să regândim această situație și pentru a ne atrage atenția că, În conformitate cu legea entropiei, progresul marchează crearea unor insule tot mai mari de ordine, Însă acestea Într-un ocean tot mai
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
venit criza ecologică pentru a ne obliga să regândim această situație și pentru a ne atrage atenția că, În conformitate cu legea entropiei, progresul marchează crearea unor insule tot mai mari de ordine, Însă acestea Într-un ocean tot mai mare de dezordine. De aici constatarea că nu are sens științific formulările „tehnologii nepoluante” sau „dezvoltare durabilă”. Tehnologiile se pot baza pe randamente energetice mai ridicate, Însă asemenea schimbări, unii cercetători au constatat destul de repede legătura ei intimă cu fenomenele caracteristice structurilor vii
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
urmare, procesul economic este un proces entropic. Legea entropiei ne atrage atenția că progresul tehnic implică o micșorare a energiei disponibile pentru viață pe planeta noastră, În timp ce ideea comună despre progres creează, dimpotrivă, impresia că el are ca rezultat reducerea dezordinii. Dar, a venit criza ecologică pentru a ne obliga să regândim această situație și pentru a ne atrage atenția că, În conformitate cu legea entropiei, progresul marchează crearea unor insule tot mai mari de ordine, Însă acestea Într-un ocean tot mai
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]