5,763 matches
-
ce-i cu iarba? SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Cu Silvestri, înainte Zvonit a fi fost lansat la ultima ediție a Festivalului „Enescu“, anunțat apoi ca apariție a lunii noiembrie, setul de discuri Electrecord, intitulat pompos George Enescu în tălmăcirea dirijorului Constantin Silvestri, a fost, în sfârșit, distribuit în magazinele bucureștene la acest început de martie. De mult, probabil din anii ultimi ai socialismului biruitor, nu am văzut un asemenea disc urât sub aspect grafic. Un model pentru ceea ce discarii occidentali
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
asemenea disc urât sub aspect grafic. Un model pentru ceea ce discarii occidentali, după ce comandă setul, găsindu-l interesant, îl aruncă imediat în coșul cu solduri, înmormântându-l pe vecie. O fotografie a cărei claritate este axată evident pe violoncelistul din spatele dirijorului (când există atâtea zeci de fotografii atrăgătoare ale lui Silvestri!), apare meschin pe o copertă neatrăgătoare, pentru a nu-i spune direct căcănie; grafic, la ani lumină de ce se face în alte foste țări comuniste, care își prețuiesc și, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Rațiu, Ștefan Niculescu și Elena Zottoviceanu, amatorismul își spune cuvântul în prezentarea sumară a carierei occidentale începută în 1957 (cea internațională, începuse mai devreme) a lui Silvestri și în lipsa de explicații a deciziei lui de a-și părăsi țara. Fiindcă dirijorul nu a plecat dintr-un capriciu, lăsând în urmă cea mai bună dintre lumi... Setul de discuri al Electrecord-ului nu reprezintă o noutate în sine. Electrecordul însuși a început republicarea pe discul compact a interpretărilor lui Silvestri în 1991-’92
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
finalul întâlnirii de la Iași, o întâlnire binevenită și un bun prilej de dialog pentru școlile de jurnalism din România. „Spiritul Europei“ a cântat la Sibiu Veronica D. Niculescu Surpriză muzicală la Sibiu. Orchestra de Cameră „Spirit of Europe“, sub conducerea dirijorului Martin Sieghart, a cântat pentru două seri consecutive la Sala Thalia, pe 16 și 17 noiembrie. Marea surpriză a concertului a fost o lucrare de Michael Rădulescu, interpretată în premieră. „Spirit of Europe“ este un ansamblu format din treizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
pentru voce și orchestră Soliloquia, de Michael Rădulescu, cu participarea invitatei speciale, soprana Pirjo Kalinowska, din Polonia. Lucrarea a fost aplaudată intens, mulți dintre spectatori apreciind-o ca pe una dintre cele mai interesante prezentate în acest an la Sibiu. Dirijorul Martin Seighart a condus timp de câțiva ani Orchestra Simfonică de Cameră din Viena, apoi a devenit dirijor-șef al Orchestrei de Cameră din Stuttgart. Colaborarea sa cu orchestra a fost transpusă pe mai multe CD-uri, în albume cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
a fost aplaudată intens, mulți dintre spectatori apreciind-o ca pe una dintre cele mai interesante prezentate în acest an la Sibiu. Dirijorul Martin Seighart a condus timp de câțiva ani Orchestra Simfonică de Cameră din Viena, apoi a devenit dirijor-șef al Orchestrei de Cameră din Stuttgart. Colaborarea sa cu orchestra a fost transpusă pe mai multe CD-uri, în albume cu lucrări de Bach, Pergolesi, Haydn, Mozart și mai ales înregistrări ale operelor lui Igor Stravinski, ce se bucură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
apărute între 1 iunie anul precedent și 31 mai 2007, la 15 categorii muzicale. Se face și se ascultă în continuare muzică de calitate, numărul interpreților celor mai populari rămânând constant, așa cum o sugerează nominalizările pentru artistul anului. Între ele, dirijorii Claudio Abbado, Daniel Barenboim și Valery Gergiev, violoniștii Vadim Repin și Julia Fischer, soliștii scenei lirice Rolando Villazon, Bryn Terfel, Joyce DiDonato și Natalie Dessay, violoncelistul Steven Isserlis. În bună tradiție, comentatorii observă numărul mare de violoniști, cel puțin zece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
ar putea fi cea a mileniului; ea ar fi în orice caz cea de referință a generației sale, așa cum au fost în trecut, în opinia selectivă a celor de la „Grammophone“, cele făcute de Rudolf Serkin și Leon Fleischer, ambii cu dirijorul George Szell, Emil Gilels cu Eugen Jochum sau Stephen Kovacevich cu Wolfgang Sawallisch. Un alt disc, așadar, de ascultat, cum recomandat este și cel al tânărului pianist rus Evgeny Sudbin, ce a concurat și el pentru înregistrarea anului. Sudbin, intrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
lui Medtner. Printre calitățile premiilor „Gramophone“ notabilă este atenția arătată tinerilor artiști pe care îi pune în valoare cu consecvență. Anul acesta criticii atrag atenția asupra unei mari speranțe dirijorale, rusul Vasily Petrenko, în vârstă de 31 de ani, noul dirijor principal al Orchestrei Filarmonice Regale din Liverpool. Lui Petrenko i-a fost acordat titlul de „Tânăr Artist al Anului“, pentru o înregistrare cu opera neterminată a lui Șostakovici, Jucătorii de noroc, cuplată cu o altă operă într-un act, Vioara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
ajung Back Home... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Un omagiu lui Claudio Abbado Victor ESKENASY Puține orchestre simfonice din lume se pot lăuda cu nuanțele și precizia Orchestrei Festivalului din Lucerna, creată de Claudio Abbado în 2003. A fost un vis al dirijorului de a avea o asemenea orchestră, a cărei particularitate, spune el, într-un documentar ce însoțește un set omagial de cinci DVD-uri, este capacitatea muzicienilor de a se asculta între ei și a reacționa în consecință, modelând sunetul ansamblului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
calității excepționale a orchestrei nu este nici un secret. Osatura noii orchestre a celui mai important festival elvețian o formează tinerii muzicieni din Orchestra de cameră Gustav Mahler, un „produs“ exclusiv Abbado. Lor li s-au alăturat prieteni de marcă ai dirijorului, cum sunt violoniștii Kolja Blacher și Renaud Capuçon, altistul Diemut Poppen, violoncelista Natalia Gutman sau membri ai quartetului Alban Berg. Și mai important, șefii de pupitre sunt muzicienii cvartetului Hagen și cei ai Septetului de suflători ai Filarmonicii din Berlin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ai quartetului Alban Berg. Și mai important, șefii de pupitre sunt muzicienii cvartetului Hagen și cei ai Septetului de suflători ai Filarmonicii din Berlin, ansamblul condus de clarinetista Sabine Meyer. O societate muzicală de prieteni, într-o armonie perfectă cu dirijorul și, ceea ce se spune mai puțin, o societate de instrumente de primă mână, dat fiind numeroșii soliști internaționali pe care îi include orchestra. Documentarul despre Festivalul de la Lucerna, ce completează setul, explică și faptul că Abbado nu a mers pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
atâta“), Preludiul la actul al 3-lea din Maeștri cântăreți și Simfonia a 2-a de Beethoven. „Busch sunt maniaci“, adăuga Toscanini, fiindcă vroiau să repete un repertoriu pe care îl știau deja prea bine. Iar la începutul lui august, dirijorul îi scria din nou Adei despre cvartetul Busch: „Asta e o altă familie pe care o invidiez! Trăiesc pentru ei și muzică. Nu au în ei infernul pe care îl trăiesc eu. Dumnezeu să-i țină veșnic în pacea lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
mai puțin preocupat în acel moment de Lucerna, gândurile lui îndreptându-se spre Festivalul de la Salzburg, căzut în mâinile naziștilor. După ce refuzase să conducă în fața lui Hitler, spectacolele lui, noua producție cu Tannhauser, Fidelio și Falstaff, fuseseră preluate de alți dirijori, Knappertsbusch și Vittorio Gui. Reacția lui: „am auzit la radio un act din Tannhauser, transmis de la Salzburg. O oroare! O obscenitate!“. Odată războiul început, Festivalul de la Lucerna avea să continuie fără Toscanini, iar în 1942 Ernest Ansermet forma cu muzicieni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
fără Toscanini, iar în 1942 Ernest Ansermet forma cu muzicieni elvețieni orchestra ce avea să devină a festivalului. O orchestră în primul deceniu de mâna întâi, dar prost plătită, ce avea să decadă în anii 1950-’60, în ciuda unor mari dirijori veniți la pupitrul ei, și care avea să fie ulterior desființată în anii ’90. Claudio Abbado a reaprins flacăra și a înscris un nou capitol glorios în lumea festivalului elvețian. Pentru câtă vreme, dat fiind boala grea de care suferă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
absolut odorizant creierului! Ce pot spune mai mult? Despre lipsa inexplicabilă a coloanei sonore 5.1 pe Exposed, data viitoare. SCRISOARE PENTRU MELOMANI Klaus Tennstedt. La o aniversare. Victor ESKENASY La 11 ianuarie s-au împlinit zece ani de la moartea dirijorului german Klaus Tennstedt. Ocupată cu aniversarea lui von Karajan, presa muzicală a uitat aproape complet de Tennstedt. Figura sa a fost evocată doar la Hamburg unde, după refugierea sa în Occident, a condus Orchestra Radio și, indirect, de melomanii de pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
a uitat aproape complet de Tennstedt. Figura sa a fost evocată doar la Hamburg unde, după refugierea sa în Occident, a condus Orchestra Radio și, indirect, de melomanii de pe forumurile de schimburi muzicale pe Internet. Tennstedt aparține unei generații de dirijori considerată mult timp de mâna a doua și pe care doar scurgerea vremii și reașezarea înceată a valorilor o repun pe un fundament proeminent; o generație ai cărei dirijori au lăsat fiecare în urmă integrale ale marilor simfoniști ce au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
forumurile de schimburi muzicale pe Internet. Tennstedt aparține unei generații de dirijori considerată mult timp de mâna a doua și pe care doar scurgerea vremii și reașezarea înceată a valorilor o repun pe un fundament proeminent; o generație ai cărei dirijori au lăsat fiecare în urmă integrale ale marilor simfoniști ce au fost Bruckner și Mahler. Într-o discuție cu Elena Matheopoulos, pentru cartea acesteia de portrete dirijorale, Tennstedt povestea că s-a apropiat târziu de Mahler, la vârsta de 43
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
au fost Bruckner și Mahler. Într-o discuție cu Elena Matheopoulos, pentru cartea acesteia de portrete dirijorale, Tennstedt povestea că s-a apropiat târziu de Mahler, la vârsta de 43 de ani. Dincolo de „misterul“ ce înconjoară momentul în care un dirijor se simte gata să interpreteze un compozitor de talia lui Mahler, spune el, există ceva, „evident, în relație cu experiențele proprii și procesul de maturizare, atât ca artist, cât și ca om“. Cu același prilej, Tennstedt adăuga că pregătirea interioară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
de sănătate la o mână l-a obligat ulterior să devină corepetitor, o poziție din care s-a familiarizat profund cu repertoriul liric și din care la un moment dat i s-a propus să dirijeze o operă de Wagner-Régeny, dirijorul titular fiind indisponibil. Cariera avea să i se modifice fundamental din acel moment și recunoașterea calităților sale o primea în 1958 când a devenit asociat al Operei de Stat din Dresda. În 1962 era numit director muzical la Schwerin de unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
al melomanilor, Operashare). În 1983, a dirijat Fidelio la Metropolitan Opera la New York, dar aparițiile sale ulteriore în repertoriul liric s-au redus la câteva titluri. În 1977 și-a făcut debutul cu Orchestra Simfonică din Londra, numit, din 1980, dirijor invitat principal. Din 1982, la încheierea contractului său la Hamburg și al lui Georg Solti la Londra, avea să preia conducerea Orchestrei Filarmonice londoneze. Instrumentiștii orchestrei declarau despre el că în anii mandatului său a îmbinat vitalitatea lui Solti cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
sa, Klaus Tennstedt continuă să surprindă grație mai ales multor înregistrări de concerte live, publicate de diverse mici companii semilegale japoneze. O listă a acestei discografii o găsiți la adresa: http:// www2u.biglobe.ne.jp/Îoma-q/images/hobidx/tane0.htm. Un dirijor ce merită descoperit sau redescoperit... VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Poezie prozaică BOBO Iubita mea, să devenim copii ca să scăpăm de griji și de nevoi. Să aruncăm în noi cu jucării și să cădem cu sania
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
și dinamica sufocantă îmi reglează metabolismul. Poate, cine știe, sunt și eu un zombie... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Centenarul Herbert von Karajan Victor ESKENASY Aș fi vrut să nu scriu această scrisoare. Fiindcă nu sunt printre cei care îl admiră pe dirijorul Herbert von Karajan, al cărui centenar de la naștere a început să fie serbat sâmbătă, la Salzburg, în orașul său natal. Sunt mai aproape de cei care, asemenea lui John Culshaw, un producător de renume la vremea sa al casei Decca, văd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ea pe melomanii noștri cu imaginile unui Karajan cu alură mistică, dirijând cel mai adesea cu ochii larg închiși simfoniile beethoveniene. Și mulți au jurat atunci numai pe el. Cu excepția lui Leonard Bernstein, pentru Karajan nomine odiosa, imaginile altor mari dirijori ai secolului au rămas atunci practic necunoscute. Sau erau cunoscute doar pentru cei puțini care aveau șansa să primească de la rude din Occident sau via persoane ce studiaseră în Uniunea Sovietică, discurile LP ale unui Wilhelm Furtwängler, el, probabil, adevăratul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
secolului au rămas atunci practic necunoscute. Sau erau cunoscute doar pentru cei puțini care aveau șansa să primească de la rude din Occident sau via persoane ce studiaseră în Uniunea Sovietică, discurile LP ale unui Wilhelm Furtwängler, el, probabil, adevăratul mare dirijor al secolului XX. Mai mult ca sigur, nu am fost singurii intoxicați cu Karajan. În Cehia de după revoluția de catifea, timp de vreo zece ani, în magazine nu găseai decât discurile lui Karajan. Era „singurul“ dirijor vandabil, în termenii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]