3,286 matches
-
străinul prin excelență, evreul este considerat de cei în viață un mort, de către autohtoni un străin, de oameni înstăriți un vagabond, de săraci ca un exploatator milionar, de patrioți ca un apatrid și de către toți ca un concurent care este disprețuit. Singura soluție, în opinia lui Leon Pinsker era ca, evreii să devină o „națiune” normală în urma unei emancipări colective și ca, ei să construiască un stat evreu în care ar fi în siguranță și stăpânii destinului lor. Secolul al XIX
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
dar a oferit speranță multor evrei, atât din Europa occidentală cât și din cea răsăriteană: „Pământul Făgăduit este țara în care vom putea să ne permitem să avem nasul coroiat, barba neagră sau roșcată și picioare strâmbe, fără a fi disprețuiți pentru aceasta. Acolo vom putea, în sfârșit, să trăim liberi și să murim în pace pe un pământ care ne va aparține...”. Ideile lui Theodor Herzl potrivit cărora temeliile unui stat se găsesc esențialmente în voința unui popor de a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cu grădinița. Deja studiasem foarte mult din Spiritul Profetic și înțelesesem care este voia lui Dumnezeu cu privire la înființarea de școli și grădinițe adventiste. Dumnezeu ne dă un avertisment: “Aduceți-vă copiii în casele voastre, țineți-i departe de aceia care disprețuiesc poruncile lui Dumnezeu, care propagă și practică răul. Înființați școli ale comunității. Tuturor tinerilor trebuie să li se permită să aibă binecuvântările și privilegiul educării în școlile noastre, pentru ca ei să poată fi inspirați să devină împreună lucrători cu Dumnezeu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
delicată? Răspunsul este un “DA” răsunător, de o mie de ori: “DA!” Biblia și istoria sunt pline de exemple de păcătoși care, atunci când li s-au descoperit păcatele, și-au schimbat atitudinea. Atât slujitorii Domnului, cât și credinciosul obișnuit care disprețuiește judecata de cercetare, care refuză să renunțe la păcat în mod public și care îi lasă pe alții să se simtă confortabil în păcatele lor, nu face decât să-și acopere propriul păcat secret. Undeva în viața lui, zace un
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
simțul tactil, atingerea copilului pro- voacă un recul dezgustat naratorului. Toate aceste senzații care au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă se amestecă componistic într-o uvertură a exasperării. În orice caz, efectul cocktail-ului sinestezic este deconcertant. Deși prozatorul disprețuia simbolismul, compozițiile sim- boliste în cheie parodică o dovedesc din plin, toată această concentrare perceptivă pusă sub semnul unei hipersensi- bilități care se descarcă în minuția notației se alimentează de la un fond comun al epocii, fond care va servi și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o amintire inedită. Aici am asistat la o scenă hazlie: un om-statuie, aurit tot, reprezentând un roman cu o suliță și stând nemișcat minute în șir, spre deliciul celor care-l priveau, s-a mâniat pe un câine vagabond care, disprețuind valoarea artistică și supliciul la care se supunea „artistul”, a vrut să facă ceea ce câinii fac de când au apărut statuile pe lume: să-și lase urme de recunoaștere, ridicând piciorul și însemnând locul. Deși câinele era nehotărât, fiindu-i necunoscut
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
personajul la început - prima propunere. - Nu îmi vine să țip: 1. la frate „Afară cu tine!” 2. „Omor” - Făceam un personaj fiind mobilată în interior cu sarcina dată de tine la început: conflictul dintre mine și superiorul pe care-l disprețuiesc. (asta este posibil, mulți directori sau șefi sunt priviți cu dispreț și luați în râs de subalterni) - Am înțeles că sunt probleme cu mine la grup. Vreau să știu care! Când ești murdar societatea te marginalizează. În America oamenii se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Înainte ca «forță aerian)» s) amenințe s) v) sf)rame În buc)ți ori s) v) nimiceasc) din cer sau că revoluționarul s) readuc) atmosferă Însp)imânt)toare a Inchiziției sau autodafeul, sunt de comp)timit (și, oricât am protesta, disprețuiți), pentru c) nu au avut niciodat) ocazia s) fie «metafizici» ori s) fi simțit «tensiunea istoriei»”. Aceast) istorie este ca un film pe ecran lat sau o istorie-cineram), iar noi st)m În rândul Întâi, asistând la aceste mișc)ri
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
despre un r)zboi de ap)rare, nu despre o condamnare la moarte.” Israelul trebuie s) aib) Încredere În sine. Punând cap)ț dependenței sale fâț) de Statele Unite, poate deveni din nou un „aliat puternic mai degrab) decât un satelit disprețuit de toți”. Iat) cum st) situația: dac) nu tragem linia, vom fi f)cuți buc)ți. Trebuie s) uit)m de Înțelegerile politice și s) ne bâz)m pe forță noastr). Nu știu cât realism exist) În asta - puțin, b)nuiesc. Ins
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de dragul căreia a vândut brusc moșia Batovo În 1916, tranzacție de pe urma căreia n-a avut nimeni de profitat În acel amurg al istoriei imperiale. Se plângea tuturor rudelor că forțe obscure Îl ademeniseră pe Înzestratul ei fiu, făcându-l să disprețuiască genul de carieră „strălucită“ În slujba țarului, pe care o Îmbrățișaseră strămoșii lui. I se părea În mod special greu de Înțeles cum de putea tata, despre care știa că apreciază pe deplin toate plăcerile oferite de o mare avere
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și nicăieri în altă parte. Și fiindcă cea mai înaltă misiune a omului pe pământ este aceea de a spiritualiza totul, excrementul este, în mod deosebit, elementul care are cel mai mult nevoie de așa ceva. De aceea, am început să disprețuiesc din ce în ce mai mult glumele scatologice și orice formă de frivolitate pe această temă. Dimpotrivă, sunt uimit de lipsa de apetit fiziologic și metafizic pe care a dovedit-o spiritul omenesc asupra acestui subiect capital care este excrementul. Și ce grozăvie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oportunistul ingenuu (căruia i se pare firesc să se „întoarcă” după cum bate vântul) e deasupra omului de marmeladă - oportunistul sofisticat, cu pretenții de complexitate și intelectualitate, de obiectivitate și independență de opinii. Pe fanatic îl detești, pe simplul oportunist îl disprețuiești: de omului de marmeladă ți-e silă! * Ziua de 9 mai 1995, când s-au împlinit 50 de ani de la victoria asupra fascismului, i-a fost fatală lui Dostoievski, în urbea de pe Someș. O stradă îi purta numele. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
găsit și cine să mă informeze, un poet malițios - „bulgarul abisal”. De data aceasta, vrând-nevrând, a fost rândul meu să mă amuz. Eticheta pe care mi-o lipise Paul Georgescu era, trebuie s-o recunosc, spirituală. Dacă pe mine mă disprețuia, pe Dostoievski îl detesta. De pe poziții, nu atât marxiste, cât leniniste (dacă ținem cont de faptul că, într-o scrisoare, particulară ce-i drept, Lenin l-a numit pe autorul Demonilor - „arhiticălosul Dostoievski”). Nimic nu mă obliga să fac caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nici nu era de fapt un libertin, ci un tânăr epicurian, om de spirit înțelept și brav). De altminteri, acea „deșănțare”, cum am numit-o adineauri, era mai mult verbală, era un fel mai cinic și mai sfidător de a disprețui ipocrizia, de a gusta plăcerile vieții și de a plasa vorbele de spirit. Oameni de spirit au existat întotdeauna, dar de regulă nu fac casă prea bună cu austeritatea ; în epoca aceasta însă, ei erau în mod natural regii societății
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a lucrurilor importante și niciodată a celor cu adevărat importante. Cu adevărat importantă e fericirea. Veți spune : ei bravo, mare descoperire ! Toată lumea e de acord cu asta ! (Aproape toată lumea ; sunt unii, feriți-vă de ei, care fac pe grozavii și disprețuiesc fericirea.) De fapt, sunt foarte puțini cei care dau importanță cu adevărat fericirii. Aleargă după niște surogate, unele plăcute, altele plicticoase, la care acced sau nu, dar care în cele din urmă se vădesc insipide. În cele din urmă. Aceste
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e și grafia în pagină) e a unui spirit fantasc și funciarmente bine dispus. Buna dispoziție e la Craig nu numai o trăsătură de caracter, ci și o filozofie. Filozofie mult mai profundă decât își închipuie posacii și pedanții, care disprețuiesc tot ce sunt incapabili să înțeleagă, adică aproape tot ce e uman, deci și dragostea, și durerea, și sacrificiul, și lacrimile, și veselia ; în consecință, și arta, în care nu sunt în stare să vadă decât lecții. Above all, keep
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o imensă iubire. Asta dacă ai destulă cuviință, dacă ai destulă inteligență. Dacă nu, îți poate inspira, desigur, și alte sentimente. Dar nu teamă. Discipolii lui Machiavelli, luându-l ad litteram, fără a-i percepe o totuși ocultată nuanță ironică, disprețuiesc un principe care nu inspiră teamă ; de fapt îl disprețuiesc pe Dumnezeu, care nu le inspiră teamă („Teama de Domnul, aceasta e înțelepciunea”). E drept că de la Renaștere încoace (și chiar înainte, dar rar și nu fără riscuri, civilizația medievală
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
destulă inteligență. Dacă nu, îți poate inspira, desigur, și alte sentimente. Dar nu teamă. Discipolii lui Machiavelli, luându-l ad litteram, fără a-i percepe o totuși ocultată nuanță ironică, disprețuiesc un principe care nu inspiră teamă ; de fapt îl disprețuiesc pe Dumnezeu, care nu le inspiră teamă („Teama de Domnul, aceasta e înțelepciunea”). E drept că de la Renaștere încoace (și chiar înainte, dar rar și nu fără riscuri, civilizația medievală fiind una a libertății, contrar a ceea ce cred ignoranții) așa
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline de zeflemea, de o zeflemea care vine din „fondul sănătos și adânc al poporului”. Superficialitatea nu ține de „suprafață”, ci de imperfecta funcționare a inteligenței, iar a disprețui „suprafața” e un simptom de cumplită superficialitate. Nietzsche spune, într-un loc : „Die Griechen waren oberflächlich aus Tiefe”, iar Valéry afirmă că ceea ce are omul mai profund este epiderma. Meditați asupra acestui gând și veți vedea cât de mult adevăr
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
moravurile” nu sunt în sine generatoare de comic, ci numai situația, adică ceea ce rezultă din fenomenul explicat de Bergson : du mécanique plaqué sur du vivant. Adică o cădere în automatism. Comicul de limbaj e tot unul de situație. Geniul nu disprețuiește nimic, nici facilitatea, nici ieftinitatea, nici scabrosul. Din orice face creație monumentală. Eternă. Abisalul Caragiale Întâi, nu știu cum să-ncep, pentru că prezentarea pe care mi-a făcut-o colegul Radu-Nandra este atât de dificil de susținut și poate o consider o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se hipostaziază în aceste întruchipări trufașe. Mult ar fi vrut să-și poată permite asemenea gesturi, dar nu i-au fost prilejuite de nici o ofertă (pe care, de altminteri, de s-ar fi ivit, e limpede că nu ar fi disprețuit-o). Dimpotrivă, el a solicitat mereu, de oriunde, în orice condiții. Afară de șefia de cabinet, obținută, cum cu amărăciune mărturisește, mulțumită ecoului produs de moartea părintelui său, a solicitat și sperat mereu zadarnic : prefectură, deputăție, post diplomatic. Adevărul este că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din Împărăția lui Dumnezeu. Viața fiecărui om este un unicat în veșnicie, deci trebuie trăită cu cea mai mare atenție, cu cea mai serioasă responsabilitate... Dar nu toți oamenii înțeleg rostul vieții în același fel. Unii prețuiesc viața, alții o disprețuiesc. Unii simt că au un fel de îndatoriri, alții altfel de îndatoriri. Unii cred că nu au nici un fel de îndatoriri. Unii socotesc viața un simplu mijloc de a se distra fără a fi obligați cu ceva. Unii se bucură
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Câte suferințe și mai ascunse- n sufletul său, atât de mult chinuit, atât de mult umulit! Prin cultura sa, prin capacitatea sa științifică, prin moralitatea sa, este atât de superior, iar pentru modestia sa este neluat în seamă, ba chiar disprețuit și ironizat de cei ce nu pot vedea decât aparențele. Este atât de modest, atât de îngăduitor, de tolerant, încât se poartă cu mine (și nu numai cu mine) ca un egal. Și nu pot accepta acest gând. Nu pot
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mândresc pentru că sunt bogați, pentru că au o poziție socială înaltă, pentru că dețin poziții sociale de mare cinste, pentru că au trecut prin multe școli și au obținut multe diplome; oameni care nu iau în seamă omul de lângă ei, sau chiar îl disprețuiesc, disprețul, socotind ei că-i ridică și mai sus pe treptele vieții, că-i fac și mai impunători! Omul, așa cum l-a făcut Dumnezeu, poartă în sine dorul de veșnicie, caută desăvârșirea, absolutul, simte că este legat de ceva mai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
este? De ce sunt rău cu soția mea ? De ce nu pot răbda până la capăt ? De ce, dacă între noi nu e potrivire de catacter, de vederi, n-o pot lăsa în pace? De ce n-o pot uita, de ce n—o pot disprețui, de ce n-o pot urî pentru toate jignirile și umilirile la care m-a obligat? O, dacă aș fi cunoscut trupește și alte femei, poate că acestea toate ar fi fost posibile.. . Așa cum este, și nu numai așa, ci cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]