11,935 matches
-
proiect de lege în acest sens, fără a se ajunge însă la o chestiune concretă. Propunerea avea în vedere lărgirea reprezentării populației în camera legislativă provincială, menită se rezolve trei mari probleme dominante în viața politică a monarhiei și anume: disputa pe chestiunea națională, apoi cea de ordin economic, dintre agricultură și industrie, și, în fine, cea socială, legată de tendința clasei burgheze de stopare a pătrunderii tot mai pronunțate a proletariatului în viața politică 23. În ședința Dietei din 20
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și colaboratorii săi din Partidul Național Liberal (cu excepția lui C. Stere) se pronunțau pentru alianța cu Antanta, dar numai în condițiile obținerii garanțiilor necesare îndeplinirii unor promisiuni formulate la început în termeni vagi. Partidul Conservator a fost confruntat cu numeroase dispute, ajungându-se în mai 1915 la ruptura între gruparea condusă de Al. Marghiloman și gruparea condusă mai întâi de I. Lahovari și, după decesul acestuia, de N. Filipescu. Acesta din urmă se pronunța tot mai energic, în strânsă colaborare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ibidem, p. 217). Pe 10 septembrie 1944: „Nopți de groază și de teroare. Armată [sovietică] în fiecare curte. Ordonanțele colonelului Udroiu stau în preajma femeilor“ (Ibidem, p. 218). Însă în primii ani postbelici, Oltenia, la fel ca întreaga Românie, a cunoscut disputele politice aprinse între partidele istorice și formațiunile care gravitau în jurul comuniștilor. Și aici au fost puse în practică schimbările de prefecți, primari, epurări în rândurile funcționarilor publici, ale militarilor activi, persecuții împotriva opozanților politici sau pur și simplu răzbunări care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Garnsey and R. Saller, op. cit.; J.-M. Carrié, op. cit., p. 175-176; J. Andreau, Patrimoines...; idem, Banking and business in the Roman World, translated by J. Lloyd, Cambridge University Press, 1999; O. Bounegru, „Modernism“ și „primitivism“ în cercetarea economiei greco-romane: între dispută științifică și „dezbatere“ ideologică, în Istoria - o meditație asupra trecutului. Profesorului Vasile Cristian la a 65-a aniversare, Iași, 2001, p. 81-102. • LIPRANDI - ISTORIC AL PRINCIPATELOR ROMÂNE ȘI AL BASARABIEI. NOI CONSIDERAȚII PE MARGINEA UNOR LUCRĂRI ISTORICE RUSE INEDITE Igor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe la anii 448-449), trăitor o vreme și la Constantinopol, se știe că scria în limba latină (din păcate, din opera sa s-au păstrat doar câteva fragmente, identificate în textul lui Marius Mercator) și că era un participant frecvent la disputele teologice din epocă, ca polemist înzestrat, ce s-a exersat combătând ereziile lui Nestorie și Eutihie. Împotriva acelorași concepții monofizite redactează o epistolă în latinește alt episcop al Tomisului, Teotim al II-lea (aflat în rang în anul 458), răspunzând
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
și un Theofil „al Goției”; Gherontius al Tomisului s-a aflat la Constantinopol în anul 381, la al doilea sinod ecumenic etc.). Tot printr-o epistolă s-a manifestat literar și episcopul tomitan Valentinian (sec. VI), participant astfel la o dispută teologică de faimă în veacul său (controversa „celor trei capitole”). Scrisoarea lui Valentinian, redactată în latină, nu s-a conservat, dar din răspunsul pe care i l-a adresat papa Vigilius (dilectissimo fratri Valentiniano episcopo de Tomis provinciae Scythiae), și
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
în veacul său (controversa „celor trei capitole”). Scrisoarea lui Valentinian, redactată în latină, nu s-a conservat, dar din răspunsul pe care i l-a adresat papa Vigilius (dilectissimo fratri Valentiniano episcopo de Tomis provinciae Scythiae), și el amestecat în dispută, cercetătorii au dedus un Valentinian consecvent în apărarea deciziilor sinoadelor ecumenice, partizan al unei stabilități ecleziastice prielnice. Impunătoare a fost și statura scriitoricească a lui Dionisie Exiguul (exiguus înseamnă „umil”, „smerit”, „plecat”), alt „dobrogean” (căci se năștea în Scythia Minor
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
pascal începe de la Întruparea Domnului. Ar trebui adăugate, în fine, și textele (epistole cel mai adesea) călugărilor sciți (adică din Scythia Minor) cu cel puțin doi autori faimoși - Ioan Maxențiu și Leonțiu, zis și din Bizanț -, ecouri, toate, ale unor dispute hristologice și trinitariene din secolul al VI-lea, consecvente în a proteja hotărârile sinodului din Calcedon. Literatura română veche va cunoaște, desigur, unele dintre compunerile acestor scriitori străromâni, dar aceasta se va întâmpla mult mai târziu, scrierile lor venind pe
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
chiar o criză, se corectează imediat. E doar... vorba de faptul că s-a Întîmplat un lucru care nu ne pică prea bine. O să se rezolve. E doar un mic accident de parcurs. — Ce s-a Întîmplat? — Doar... o mică dispută internă. N-are rost să intru În amănunte. Dar Îmi pare sincer rău că nu pot veni azi. Țineam foarte tare să vin. Pare realment afectat. N-are nici un rost să mă cert cu el. — E ok, zic, camuflîndu-mi un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pentru care aș recomanda această neutralitate de principiu: În primul rând, pentru că discuția despre oricare nou concept care Își revendică identitate postmodernă rămâne, indiferent de bunăvoința participanților la dezbatere, În zona destul de sterilă a diferențierii modern/postmodern, a deja obositoarei dispute Între paradigme și episteme, o dispută fără sfârșit sau cu sfârșit convențional, pentru că totul depinde până la urmă de decupajul bibliografic cu care operezi, ce tabără Îți alegi, argumentele distribuindu-se destul de egal și În una, și În cealaltă. Se vede
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de principiu: În primul rând, pentru că discuția despre oricare nou concept care Își revendică identitate postmodernă rămâne, indiferent de bunăvoința participanților la dezbatere, În zona destul de sterilă a diferențierii modern/postmodern, a deja obositoarei dispute Între paradigme și episteme, o dispută fără sfârșit sau cu sfârșit convențional, pentru că totul depinde până la urmă de decupajul bibliografic cu care operezi, ce tabără Îți alegi, argumentele distribuindu-se destul de egal și În una, și În cealaltă. Se vede, de altfel, și din masa noastră
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Mâță! e vizată chiar puterea de Întemeiere a limbajului, puterea de a trangresa categoriile, de a transforma genurile sau sexele. Confuzia Între cățel și pisică nu e o confuzie naivă, ci una plină de sens - ea poate fi corelată cu disputele din societatea postmodernă privind redefinirea identității de gen și chiar de sex, deci nu doar a rolurilor sociale jucate de bărbat și femeie, ci și a identității sexuale, prin operații chirurgicale. Cornel ridică, la nivelul limbajului, aceeași problemă a identității
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
percepută, așa cum britanitatea, americanitatea, germanitatea, evreitatea, ungaritatea, fie-mi iertați acești termeni care sună atât de prețios, au fost percepute după anii ’50. Nicolae Turcan: Și atunci unde ați situa cărțile lui Constantin Noica? Marius Jucan: În curentul major al disputelor din societatea românească dintre cele două războaie mondiale. Mă refer la textele filosofului care propun o viziune asupra modelului cultural românesc. Dar eu Încercam să fac trimitere la ceea ce a urmat abordării etnopsihologice, nu neapărat Într-o linie de continuitate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a literaturii române postbelice; prima generație care a refuzat să trăiască predeterminată de trecut, pentru a-și defini „aventura” printr-o relație eroică, responsabilă, stabilită cu prezentul. Într-un mod de-a dreptul bizar Însă, dintre toate generațiile aflate În dispută În momentul revoluției din decembrie 1989, optzeciștii au fost cei care au „forțat” cel mai mult, În perioada postrevoluționară, racordarea noastră la trecut. E o ciudată reconversie aici, care elimină teza unui optzecism monolitic, „Încremenit În proiect”, care a acționat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și suferințele oamenilor. Literatura trebuie să exprime modul de a gândi și de a simți al unui popor și al unei epoci. Importanța acordată forței educative și moralizatoare a literaturii explică și interesul pentru studiul influenței operei literare asupra cititorului. Disputa dintre D.-G. și Titu Maiorescu (începută în „Contemporanul”, cu articolul Către d-nul Maiorescu; în volum: Personalitatea și morala în artă), fără a prezenta o importanță deosebită în sine, în ciuda ecoului copleșitor din publicistica vremii, s-a iscat din
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
indicau, la sfârșitul lunii iulie, o concentrare de proporții a diviziilor de elită ale armatei irakiene la granița kuweitiană, opinia generală era că aceasta reprezenta o încercare a lui Saddam Hussein de a-i intimida pe liderii kuweitieni, în contextul disputelor privind producția și prețul petrolului, precum și rambursarea datoriilor Irakului către Kuweit. Această apreciere pornea de la premisa că, în urma războiului abia încheiat cu Iranul (1980-1988), Irakul era prea slăbit pentru a întreprinde o operațiune militară amplă și invadarea unui stat arab
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
F. Kennedy sau pe fratele acestuia, procurorul general Robert F. Kennedy (care a jucat un rol important în elaborarea strategiei politice față de Cuba), să nege în mod plauzibil orice implicare sau cunoștință despre tentativele de asasinat 3. Astfel, în ciuda unei dispute a priori privind dificultatea exercitării controlului asupra agențiilor de informații, raportul Comisiei Church nu arată concret că același lucru s-a aplicat și în privința tentativelor de a-l asasina pe Castro. Mai degrabă demonstrează cum ar funcționa doctrina negării plauzibile
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
este clar. În principiu, nimeni nu ar susține independența unui serviciu de informații față de șeful guvernului. Cu toate acestea, după cum indică și discuțiile de mai sus, se dorește deseori ca informațiile să fie utilizate drept criteriu neutru de arbitraj în cadrul disputelor politice - nu numai dintre oficialii din guvern, ci și dintre oficialii din guvern și criticii lor legislativi și extraguvernamentali. Aceasta implică independența față de toate autoritățile guvernamentale și o responsabilitate directă, corespunzătoare față de alt grup, un corp legislativ (ca reprezentant al
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și Honduras. 8. O controversă referitoare la schimbul de informații secrete și dacă acestea ar trebui considerate activități secrete s-a iscat în momentul în care Robert Gates a fost nominalizat pentru funcția de Director al CIA, în 1991. Această dispută se referea la decizia luată la începutul anului 1980 de către administrația Reagan de a transmite anumite informații secrete Irakului, ca sprijin în războiul împotriva Iranului. Gates a argumentat că acțiunea s-a desfășurat în condițiile unei relații tradiționale bazate pe
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ori preiau discuția asupra unor mituri, instituie paralele (Luceafărul și Legenda ciocârliei de V. Alecsandri, poezia filosofică a lui Eminescu și psalmii arghezieni), sondează diferența specifică din scrierile gazetarului, recenzează critic ediții, resuscită sintagme devenite clișeu („poetul nepereche”), intervin în disputa deschisă de revista „Dilema” în 1998. Unghiul critic se lărgește în Polemici implicite (2003). Prin adjectivul din titlu M. își propune discutarea ideii, nu a emitentului ori a susținătorului ei, altfel spus, o polemică impersonală, cu finalitate exclusiv constructivă. Eminescu
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
Mai târziu, dar tot în timp ce compunea Trinitatea, lui Augustin i-a fost adusă (în 418) o Predică a arienilor (Sermo Arrianorum), un text anonim care circula în Africa (cf. p. ???). Zece ani după aceea, a avut loc la Hippona o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquilea; profitând de această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutațiune a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aprofundare a termenilor doctrinali ai problemei, iar pentru o acțiune concretă s-a adresat și guvernatorului Marcellinus care deja colaborase cu folos la organizarea și încheierea conciliului antidonatist din 411. Așadar, Augustin a fost nevoit să intervină într-o nouă dispută doctrinală și, cu toate că trecuse de șaizeci de ani, a dus-o la bun sfârșit cu aceeași energie și hotărâre cu care îi învinsese pe manihei și pe donatiști, obținând până la urmă condamnarea oficială a pelagianismului. Oricum, această condamnare nu a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după ce se bucurase îndelung de favorurile acestuia. Ar putea fi identificat cu acel Onoratus despre care Prosperus ne spune că ar fi fost martirizat în 437. Și Cerealis, din Castellum Ripense, în Mauritania, care în jurul anului 480 a avut o dispută la Cartagina cu arianul Maximinus. Bibliografie. Ediții: PL 17 (Victor din Cartenna); A. Isola, I cristiani dell’Africa vandalica nei Sermones del tempo (429-534), Jaca Book, Milano 1990. 2. Victor din Vita Victor din Vita este o personalitate mai importantă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Galia: Evagrie, Ghenadie, Iulian Pomerius O operă a lui Evagrie foarte răspândită în Galia este o scriere cu caracter polemic ce nu conține foarte noi ??? (p. ms. 141) (și concluzia este previzibilă: creștinul iese învingător și determină convertirea evreului), intitulată Dispută despre Lege între iudeul Simon și creștinul Teofil (Altercatio legis inter Simonem Iudaeum et Theophilum Christianum). Evagrie a trăit probabil în prima treime a secolului al cincilea; este, poate, acel Evagrie pe care Sulpicius Severus ni-l prezintă ca preot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vorba de o culegere de scolii pe marginea unor pasaje din Evanghelie, alcătuită fără acuratețe formală, prin care se spune în repetate rânduri, fără multă originalitate, că textul sacru are două semnificații, una literală și alta alegorică. Mai importantă este Disputa dintre Arnobiu catolicul și Serapion egipteanul (Conflictus Arnobii catholici cum Serapione Aegyptio), împărțită în două cărți, fiecare dedicată unei zile de discuții la Roma. Opera a fost scrisă în jurul anului 454. Egipteanul Serapion este susținătorul monofizismului, foarte puternic în acea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]