6,346 matches
-
că-i în plin avânt, îi râd ochii, îi sclipește părul bărbii. Lângă piciorul mesei, o geantă de voiaj, burdușită cu dosare și o sticlă cu apă minerală plată. Ne întâlnim, câteodată, pe culoare. Nedumerit, pufnește: „Ce-i mai trebuie, dom’le, Bibliotecă ăluia. Și încă scrie, tot scrie!“. Tolbaru le consacrase o oră de emisiune acum câteva săptămâni criticului Pompă și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
duceați. Mi-a spus și tov. Arghir că nu se admite femei decât cu funcții. Soțiile acasă. Doar de la un anumit nivel în sus. Am ridicat din umeri. Puțin îmi păsa de nevestele altora. — Toa’... oftă Paul îngândurat. Cum e, dom’le... asta, cum îi zice... că v-a dat, cred... Anșoua îi zice? Cum se mănâncă? — Ce-i cu asta? l-am întrebat nedumerit. Nu pricep. — Păi, nu v-a dat anșoua? Trebuie să vă fi dat, că am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multe altele. Încercam să-l aduc pe terenul care mă interesa pe mine, al textului pe care îl construiau ei, la cenzură. Al realității rescrise. Nu înțelegea ce vreau să aflu. Nu pricepea ce-i acela text. Îmi repeta doar: „Dom’le, nu noi scriam. Textele, cum le zici, articolele le scriau alții. Noi doar le cenzuram. Aveam o listă cu indicații, creionul roșu și ștampila verde. Mergea articolul, bine. Nu mergea, îi puneam ștampila și gata. Sau îl mai țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum agita steagul acela. „Or să tragă, dom’le!“, aproape că mi-a strigat. „A ieșit mișcarea întoarsă! S-a ascuns aci, la mine-n casă. Două plotoane, cu aruncătoare, de-alea de le ții pă umăr și tragi de găurești tancu’. Fugi, iese cu tragedie mare!“ Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la fix! Și nici pe listă de certificat de recunoaștere nu vor să mă treacă. Și doar m-ai văzut, am fost la revoluție. Eram cu steagu’ și le țineam de șase. Nimeni nu mă mai recunoaște acu’. Ce țară, dom’le... M-au bătut comuniștii, m-au pisat să mă omoare și ăia cu revoluția de libertate. Și-acu’...“ Mă aștept să vin dinspre „Gambrinus“, să trec pe lângă mine, uitat în coborâre. Scriu, așteptând. Aș fi vrut, cândva, să alcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le scoteau la plimbare pe Cale. Traseul era de la Telefoane la Prefectura de Poliție. De câte ori treceau prin dreptul lui, vardistul lua poziția de drepți și îi saluta cu toată pompa: „Să trăiți, coane Jorj, cum vă merge afacerea?“. Sau: „Să trăiți, dom’ deputat, cum merge la deputăție? Da’ tare mai dați, coane, la opoziție!“. Era plătit de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dați, coane, la opoziție!“. Era plătit de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei chipiu’ cu plecăciune. Doi poli escelența, suta pentru dom’ deputat și zece poli pentru dom’ ministru. Era și de-ăștia care se vrea miniștri. Da’ era periculos, la miniștri și generali, nu prea mă băgam, că, dacă se prindea careva din asistență că le fasonez, putea să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei chipiu’ cu plecăciune. Doi poli escelența, suta pentru dom’ deputat și zece poli pentru dom’ ministru. Era și de-ăștia care se vrea miniștri. Da’ era periculos, la miniștri și generali, nu prea mă băgam, că, dacă se prindea careva din asistență că le fasonez, putea să se lase cu reclamațiune și... Doamne ferește! Da’ mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu ajungi pe mâna lor niciodată“, mă avertiza Wanda. „Sunt păguboase, calice și te-alegi cu noduli sau scurgeri. Dacă ai mare nevoie, pui un sutar bine și te duci sus, la florăria de la biserica lu’ Krețulescu, și vorbești cu dom’ Riciard. Spui că vii din partea mea și el te rezolvă cu tot tacâmul.“ Florăria cu fetițe fusese, într-adevăr, prin fostul pasaj de pe locul actualului magazin „Muzica“. Nu mai exista când am venit eu în București. Richard își deschisese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dumneata nu vrei nimic, Daniel? Am clătinat din cap că nu. CÎnd ospătarul s-a Întors cu două tăvi ticsite cu mezel, sandvișuri și diferite feluri de bere, Fermín Îi plasă un dublon sănătos și Îi zise să păstreze restul. — Dom’ șef, Îl vezi dumneata pe individul acela pe la masa de lîngă fereastră, acela Îmbrăcat ca Pepe Grillo, cu capul vîrÎt În ziar ca Într-un cornet? Ospătarul Încuviință cu un aer complice. — Ai să-mi faci hatîrul să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
față de condiția mea de mire, Îmi cedase locul din față, stătea pe bancheta din spate cu Rociíto, căreia Îi cîntărea farmecele cu o deosebită plăcere. — Că bună mai ești, Rociíto. Curul ăsta muntenesc al tău e apocalipsa după Botticelli. — Vai, dom’ Fermín, de cînd ți-ai tras iubită m-ai uitat și m-ai lăsat baltă, pungașule. Rociíto, tu ești cît mai multe femei laolaltă, iar eu sînt cu monogamia. — Puah, de asta te vindecă Rociíto cu cîteva frecții bune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ținut neapărat să-și doneze onorariul măicuței Emilia, ca să li se dea cîte o gustare de ciocolată cu gogoși, fiindcă ei asta Îi alunga Întotdeauna suferințele vieții, această ticăloasă peste ticăloase. — Io tare mi-s simțitoare. Uită-te și ’mneata, dom’ Fermín, la sărăcuțul ăsta... Nu vrea decît să-l Îmbrățișezi și să-l mîngîi. Ți se rupe ini... Am urcat-o pe Rociíto Într-un taxi cu un bacșiș bun, iar noi am luat-o pe strada Princesa, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
banii pe care-i câștig aici, s-o văd o dată e lună. Dar despre rapiditatea comunicării În acest secol În care obiectele arată altfel, sunt În schimbare de rol, voce și funcție, vom mai vorbi noi, nu-i așa? Sănătate, dom’ profesor, o să vă mai scriu eu! Zare (ALTE DRUMURI) Zare, my nr. 1, cred că ceva la mijloc. Dacă am priceput bine ce se Întâmplă - de fapt te rog lasă-mă - adică fă cumva să știu și eu ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și Gelu va continua să povestească. „Când am ajuns noi se Încărcau răniții pe un fel de camion deschis, lipsit de oblonul din spate. Un băiat, de care am aflat pe urmă că era din Breaz, plângea și striga: — Mor, dom’ sergent, mor, nu mai scap! Sergentul Îl ținea de mâini și Încerca să-l Încurajeze: — Nu mori, mă, vezi-ți de treabă, cum o să mori? — Ba da, ba da! Și sergentu’ iar: Nu mori, mă, Gheorghiță, nici nu ești rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
clipele următoare când mi-a spus că dacă se sfârșește războiul și dacă Dumnezeu Îi ajută lui să trăiască până atunci, el jură să vină să trăiască aici, În satul ăsta cu mănăstirea sau În cel de dincolo de cota 505. „Dom’le sublocotenent, mi-a zis, dumneavoastră nu știți, da’ ce urăsc io cel mai mult pe lumea asta nici nu e războiul, e balta. Balta Împuțită În timpul verii și bătută de viscol iarna, locul În care nu poți decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
moș Gheorghe Buldulea, dar cei tineri nu prea. apoi am cârpit cămașa, era aproape distrusă și strigam cu grai tare: unde ești nevastă să mă vezi ce fac io acuma! când să ne ducem la masă ne trezim că ia dom’ Căpitan Soroagă comanda companiei și ne „culcă“ de câteva ori. drepți, culcat, drepți, culcat! - mă, ce l-o fi apucat p-ăsta? când colo, ce să vezi, era din cauza la doi grăjdari că i-a prins că jucau rișca. Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dom’ Căpitan Soroagă comanda companiei și ne „culcă“ de câteva ori. drepți, culcat, drepți, culcat! - mă, ce l-o fi apucat p-ăsta? când colo, ce să vezi, era din cauza la doi grăjdari că i-a prins că jucau rișca. Dom’ căpitan i-a prins. Carnet de regie: Spandau - penitenciar din Berlin cu o capacitate de 600 de locuri plasat În responsabilitatea Aliaților. Zid Înconjurător de mai mulți kilometri, cinci turnuri de control, gard electric cuplat la tensiunea de 4000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
omu’ În vedere, cum ar veni. Am venit ieri dimineață cu trenul și era să plătesc și amendă. Era un controlor mai al dracu’ și unu’ mai cumsecade. Încă la urmă ne-am Înțeles, da’ vezi că doamna nevasta lu’ dom director când a văzut capra a zis că nu-i trebuie și că să plec cu ea de unde am venit. Dom’ director că nu, ea că pleacă d’aici! Până la urmă m-am dus la uzină și l-am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai al dracu’ și unu’ mai cumsecade. Încă la urmă ne-am Înțeles, da’ vezi că doamna nevasta lu’ dom director când a văzut capra a zis că nu-i trebuie și că să plec cu ea de unde am venit. Dom’ director că nu, ea că pleacă d’aici! Până la urmă m-am dus la uzină și l-am schimbat pe paznicu’ dă zi și i-am zis că stau eu de serviciu până la patru dimineața și pă urmă să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-l văd. Abia peste o săptămână, Împreună cu Zare Popescu, merg să-l vizitez pe bătrân. E acasă acum și spunea că s-a Însănătoșit, de a doua zi ar vrea să se ducă la muncă. Spune: „Mai credeam eu, dom’le profesor, să ajung să văd cu ochii ziua de azi? Să mă mai salvez atunci cu inundațiile? Să apuc să trăiesc și după un cutremur ca ăla de acum două luni?“ Apoi Îmi povestește că a fost bolnav „dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
IUBIȚII MEI... E-o luptă oarbă-n tot ce-aș vrea să spun, E-o luptă și-n tăcere, și-n cuvinte Și uneori, chiar glasul meu mă minte, Iar alteori, ca domul, grav răsun... Nemulțumit și frământat de gânduri Ca vântul sunt, ca valurile sunt, Urăsc și-mi este drag orice cuvânt Când poartă-n el a zborului avânturi... Și de cuvânt mă tem, când veninos Se-apropie ca lama ucigașă, Mai
IUBI?II MEI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83816_a_85141]
-
6841, GX 1167, QS 3334 și TR 4191. Urgent! Operatorul spuse: — Am înțeles, domnule. Se auzi bâzâitul liniei telefonice. Danny continua să urmărească clădirea agenției Felix Gordean. Secundele treceau greu. Operatorul de la Circulație reveni la celălalt capăt: — Le-am găsit, dom’ detectiv. Danny își sprijini carnețelul de perete. — Dă-i drumul. — DB 6841 e pe numele lui Donald Willis Wachtel, cu domiciliul în Santa Monica, Franklin Street, numărul 1638. GX 1167 e al lui Timothy James Costigan din Van Nuys, Saticoy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
murdar și întreaga lui făptură arăta scobită și roasă. Vocea îi era puternică, iar zâmbetul care o însoțea dovedea că e mândru de asta. — Domnul Meeks? Buzz îi scutură mâna foarte încet, temându-se să nu i-o rupă. — Da, dom’ doctor. — Și ce grad ai? — Nu sunt polițist. — Da? Atunci ce treabă aveai cu marele juriu? Buzz îi înmână recepționerului hârtia de cinci dolari și luă cele două scaune. Băiatul se îndepărtă zâmbind. Lesnick se sprijini de brațul lui Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ridică vocea, ca să acopere o năvală bruscă a valurilor, ce se sparseră la țărm. — Am fost implicat în activitatea marelui juriu și în investigarea asasinatelor! Ceea ce nu știu e trecutul! Zgomotul oceanului se stinse. Lesnick tuși, apoi zise: — Știi toate...? — Dom’ doctor, știu de povestea cu incestul și de cea cu operația estetică. Știu și că fiul încerca să dea vina pe tată. Singurul individ care mai știa toate astea era căpitanul de la Procuratura Districtuală care a fost ucis în clubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
știa toate astea era căpitanul de la Procuratura Districtuală care a fost ucis în clubul de jazz. Și mai cred că vrei să-mi spui tot ce știi tu, altfel n-ai fi recurs la faza aia juvenilă cu Trotski. Logic, dom’ doctor de cap? Lesnick râse, tuși, apoi râse iar. — Înțelegi conceptul de motivație subliminală, domnule Meeks? — Am un creier tare ciudat, șefu’. Vrei s-auzi cum explic eu de ce-ai ascuns dosarele de după vara lui ’49? — Explică-mi, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]