KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...138 >

3,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600

puțin În zilele de marți și de joi, cînd Clara avea ore de muzică cu Adrián Neri. Îmi petreceam acolo ceasuri Întregi și, cu timpul, am Învățat pe de rost fiecare sală, fiecare coridor și fiecare plantă din pădurea lui don Gustavo. Umbra vîntului a durat două săptămîni, Însă nu ne-a fost greu să-i găsim succesori cu care să ne umplem orele de lectură. Barceló dispunea de o bibliotecă fabuloasă și, În lipsă de alte titluri ale lui Julián

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Unul dintre subiectele ei favorite era un străin, un individ care, uneori, se apropia de ea cînd era singură pe stradă și Îi vorbea cu o voce hodorogită. Misteriosul individ, care niciodată nu Își pomenea numele, Îi punea Întrebări despre don Gustavo și chiar despre mine. Odată o mîngîiase pe gît. Pe mine, aceste povestiri mă martirizau nemilos. Cu un alt prilej, Clara m-a asigurat că Îl rugase pe presupusul străin să o lase să-i citească chipul cu mîinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Îndestula cu Foaia de Duminică, Îl privi chiondorîș. — Uitați-vă, oi fi eu săracă și neștiutoare, da-s cumsecade. Barceló nu era tocmai George Bernard Shaw, Însă, cu toate că nu izbutise a-și Înzestra pupila cu dicția și cu șarmul lui don Manuel Azaña, strădaniile sale sfîrșiră prin a o rafina pe Bernarda și prin a o deprinde să se poarte și să vorbească În felul unei dudui provinciale. Avea douăzeci și opt de ani, Însă mie mi s-a părut dintotdeauna că are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
pe tata Îl durea faptul că eu Îmi petreceam atîta timp cu familia Barceló. Librarul și nepoata lui trăiau Într-o lume de lux pe care el nu o putea decît amușina. Mă gîndeam că Îl deranja că servitoarea lui don Gustavo se purta cu mine ca și cînd mi-ar fi fost mamă și că Îl jignea faptul că eu acceptam ca altcineva să joace acest rol. Uneori, pe cînd umblam prin magazia din spate făcînd pachete sau pregătind o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
ferchezuit, un filfizon din San Gervasio care, cu toate că Își dădea aere de Mozart, mie, așa cum tot picura briantină, Îmi amintea mai mult de Carlos Gardel. De geniu nu vedeam la el altceva decît că era un Împuțit. Îl peria pe don Gustavo fără nici o demnitate și fără nici o jenă și flirta cu Bernarda În bucătărie, făcînd-o să rîdă cu darurile lui ridicole de punguțe cu migdale zaharisite și cu pișcăturile de fund. În puține cuvinte, Îl detestam de moarte. Antipatia era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
cumva trebuie să pleci să-ți faci lecțiile? Iar dumneavoastră, maestre, nu aveați de terminat o simfonie? În cele din urmă, uniți, mă dovedeau, iar eu mă Îndepărtam, Înfrînt și cu capul plecat, dorindu-mi să fi avut melița lui don Gustavo ca să-l fi pus la punct pe Încrezutul ăla. De ziua mea, tata s-a dus la cuptorul din colț și a cumpărat cea mai bună prăjitură pe care a găsit-o. A așternut masa În tăcere, punînd argintăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
acoperișuri ale orașului infinit. Era trecut de două și jumătate cînd m-am Întors la librărie. CÎnd am intrat, Fermín mi-a aruncat o privire sarcastică din Înaltul unei scărițe, unde dădea lustru unei colecții de Episoade naționale ale ilustrului don Benito. — Ce noroc să te vedem! Deja mi te credeam făcînd Americile, Daniel. M-am luat cu vorba pe drum. Tata? — Cum dumneata nu mai ajungeai, s-a dus el să facă restul predărilor. M-a Însărcinat să-ți spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
chicotitul lui servil și cleios, de coterie și de comeraj. — Dumnezeu știe ce nume o fi Întrebuințînd acuma. Acum doi ani Își spunea Wilfredo Camagüey, as al mambo-ului, și se pretindea expert În voodoo, profesor de dans al lui don Juan de Bourbon și amant al lui Mata Hari. Alteori adoptă nume de ambasadori, artiști de revistă sau toreadori. I-am pierdut socoteala. — Regret că nu vă pot ajuta, Însă nu cunosc pe nimeni cu numele Wilfredo Camagüey. — Sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
fără a mă amesteca În chestiuni care nu mă priveau. Mai confuz ca niciodată, am intrat În ceasornicărie și i-am zîmbit. — Cum Îți merge, Daniel? Ai o față... — O zi proastă, am zis eu. Cum Îți mai merg treburile, don Federico? — Ca pe roate. Ceasurile sînt din ce În ce mai prost făcute și mă satur de-atîta muncă. Dacă lucrurile vor merge tot așa, va trebui să-mi iau un ajutor. Amicul tău, inventatorul, n-ar fi interesat? Sigur are mînă bună pentru așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
inventatorul, n-ar fi interesat? Sigur are mînă bună pentru așa ceva. Nu mi-a venit prea greu să-mi imaginez ce-ar fi gîndit tatăl lui Tomás Aguilar În privința perspectivei ca fiul său să accepte o slujbă În prăvălia lui don Federico, poponarul oficial al cartierului. — Am să-l Întreb. — Firește, Daniel. Am pe-aici deșteptătorul adus de taică-tu acum două săptămîni. Nu știu ce i-a făcut, dar mai bine și-ar cumpăra unul nou decît să-l mai repare. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
spună ce vrea. Eu Îi pot obține un Radiant la un preț foarte bun. Dacă vrei, uite, Îl poți lua cu tine ca să-l Încerce. Dacă-i place, o să mi-l plătească. Dacă nu, mi-l aduci Înapoi. Mulțumesc mult, don Federico. Ceasornicarul se apucă să Împacheteze hîrbul În chestiune. —Înaltă tehnologie, zise el, satisfăcut. Firește, m-a Încîntat cartea pe care mi-a vîndut-o deunăzi Fermín. Una de Graham Greene. Fermín ăsta e-un fișier prima-ntîi. Am Încuviințat. — Da, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
vîndut-o deunăzi Fermín. Una de Graham Greene. Fermín ăsta e-un fișier prima-ntîi. Am Încuviințat. — Da, e tare bun. — Mi-am dat seama că n-are niciodată ceas. Spune-i să treacă pe-aici și aranjăm. Așa voi face. Mulțumesc, don Federico. CÎnd Îmi dădu deșteptătorul, ceasornicarul mă privi lung și Își arcui sprîncenele. — Sigur nu s-a Întîmplat nimic, Daniel? A fost numai o zi proastă? Am dat din nou din cap, zîmbind. — Nu s-a Întîmplat nimic, don Federico

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Mulțumesc, don Federico. CÎnd Îmi dădu deșteptătorul, ceasornicarul mă privi lung și Își arcui sprîncenele. — Sigur nu s-a Întîmplat nimic, Daniel? A fost numai o zi proastă? Am dat din nou din cap, zîmbind. — Nu s-a Întîmplat nimic, don Federico. Aveți grijă de dumneavoastră. — Și tu la fel, Daniel. CÎnd am ajuns acasă, l-am găsit pe tata adormit pe sofa, cu ziarul pe piept. Am lăsat deșteptătorul pe masă, cu un bilet pe care scria „din partea lui don

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
don Federico. Aveți grijă de dumneavoastră. — Și tu la fel, Daniel. CÎnd am ajuns acasă, l-am găsit pe tata adormit pe sofa, cu ziarul pe piept. Am lăsat deșteptătorul pe masă, cu un bilet pe care scria „din partea lui don Federico: aruncă-l pe cel vechi“, și m-am prelins pe furiș spre camera mea. M-am Întins pe pat În semiîntuneric și am adormit gîndindu-mă la inspector, la Fermín și la ceasornicar. CÎnd m-am deșteptat, era ora două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
zarvă. Am rămas cu toții În tăcere, așteptînd. În stradă răsunau glasuri indignate și se dezlănțuia un vacarm de murmure. Merceditas ieși În ușă, prudentă. Am văzut trecînd mai mulți negustori agitați, Îngăimînd proteste. Nu trecu mult și Își făcu apariția don Anacleto Olmo, vecin din imobil și purtător de cuvînt oficial al Academiei Regale a Limbii pe scară. Don Anacleto era profesor de institut, licențiat În literatură spaniolă și mai diverse studii umanistice și Împărțea el segundo primera cu șapte pisici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
clipele libere pe care i le Îngăduia profesoratul, făcea dublet ca redactor de texte pentru contracoperte la o editură de prestigiu și, se zvonea, compunea versuri de erotică crepusculară, pe care le publica sub pseudonimul Rodolfo Pitón. În raporturile personale, don Anacleto era un bărbat afabil și Încîntător, Însă În public se simțea obligat să Întruchipeze rolul de rapsod și afecta un mod de a vorbi care Îi atrăsese porecla „Gongorinul“. În dimineața cu pricina, profesorul avea fața purpurie de tulburare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
lui maiestuozitate. — Prieteni, viața e o dramă, și pînă și cele mai nobile făpturi ale Domnului gustă din fierea unui destin capricios și obstinat. Ieri noapte, spre zori, pe cînd orașul Își dormea somnul atît de meritat de popoarele harnice, don Federico Flaviá i Pujades, vecinul stimat care a contribuit atît de mult la Îmbogățirea și recreerea acestui cartier, În rolul său de ceasornicar din stabilimentul situat nu mai departe de trei uși de-aici, de la librăria dumneavoastră, a fost arestat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
pregăti se continue. — Pe cît se pare, și În temeiul relatării demne de Încredere ce mi-a fost dezvăluită de surse apropiate de Direcția Generală a Poliției, doi membri decorați ai Brigăzii Criminale, acționînd În incognito, l-au surprins pe don Federico ieri, la puțin timp după miezul nopții, gătit ca o femeie și intonînd cuplete picante pe scena unei spelunci pe pe strada Escudillers, spre marele cîștig al unei audiențe alcătuite, se presupune, din debili mintali. Aceste biete făpturi uitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Înainte de Închiderea ediției de azi, unde, e de prisos s-o mai spunem, spectacolul petrecut În local este calificat, cu o mitocănie bombastică, drept dantesc și cutremurător, În titulare de corp douăzeci și patru. Nu-i cu putință, zise tata. Dar parcă don Federico se Îndreptase. Don Anacleto Încuviință cu vehemența unui pastor. — Da, Însă nu uitați de cartea de proverbe, tezaur și glas al simțirii noastre celei mai adînci, care spune: năravul din fire n-are lecuire, și nu numai cu bromură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Fetița cu Bigudiuri, mai fusese reținut În circumstanțe similare În două rînduri, consemnate În analele faptelor criminale ale chezașilor păcii. — Spuneți mai curînd ticăloși patentați, scuipă Fermín. — Eu În politică nu mă bag. Dar vă pot spune că, după ce bietul don Federico a fost dat jos de pe scenă, lovit În cap fiind cu o sticlă bine plasată, cei doi agenți l-au condus la comisariatul de pe Vía Layetana. În altă conjunctură, cu ceva noroc, chestiunea ar fi trecut cel mult ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
sergentului de gardă că o asemenea (și citez vocabula În cea mai descărnată literalitate a sa, În pofida prezenței unei domnișoare, pentru valoarea ei documentară În raport cu Întîmplareaă poponăreală merita o Învățătură de minte și că ceea ce Îi trebuia ceasornicarului, adică lui don Federico Flaviá i Pujades, burbal și de obîrșie din localitatea Ripollet, spre binele său și al sufletului nemuritor al țingăilor mongoloizi a căror prezență era accesorie, dar determinantă În cazul respectiv, era să-și petreacă noaptea În temnița comună din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
elementelor criminale pentru caracterul neospitalier și precar al condițiilor sale sanitare, iar includerea unui cetățean vertical pe lista de oaspeți e Întotdeauna prilej de zarvă prin ludicul și noul pe care le aduce În monotonia vieții de Închisoare. Ajuns aici, don Anacleto se apucă să schițeze o scurtă dar agreabilă descriere a caracterului victimei, altminteri bine cunoscută de toată lumea. — Nu este necesar să vă mai aduc aminte că domnul Flaviá i Pujades a fost binecuvîntat cu o personalitate fragilă și delicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
cu veselie „poponel, poponel, papă caca bombonel“. O tăcere sepulcrală puse stăpînire pe noi. Merceditas sughița de plîns. Fermín voi s-o consoleze cu o Îmbrățișare tandră, Însă ea se eliberă cît ai clipi. 19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de natură să Îmbunătățească expectativele. Dimineața, o furgonetă cenușie de la comisariat Îl lăsase pe don Federico lat În dreptul ușii casei lui. Era Însîngerat, cu rochia zdrențuită, fără perucă și fără colecția lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
cu o Îmbrățișare tandră, Însă ea se eliberă cît ai clipi. 19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de natură să Îmbunătățească expectativele. Dimineața, o furgonetă cenușie de la comisariat Îl lăsase pe don Federico lat În dreptul ușii casei lui. Era Însîngerat, cu rochia zdrențuită, fără perucă și fără colecția lui de fine bijuterii false. Urinaseră pe el și avea fața zdrobită și plină de tăieturi. Fiul brutăresei Îl găsise chircit În fața ușii de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
jivinele din grajd, convins că face bine, că are Întotdeauna dreptate și mîndru să tot fută, iertat să fiu, tot ceea ce i se năzare a fi diferit de el Însuși, În ce privește culoarea, credința, limba, naționalitatea sau, ca În cazul lui don Federico, obișnuințele private. Ceea ce trebuie pe lume sînt mai mulți oameni răi cu adevărat și mai puțini țugurlani limitrofi. Nu mai vorbiți prostii. Ce trebuie e un pic mai multă milostenie creștină și mai puțină ticăloșie, că parcă sîntem Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]