6,786 matches
-
griji pentru Sam, zise Lou. Tu răspunde-mi la Întrebare. El se foi pe bancă, Întreaga sa degajare pierind fără urmă. Lou Îl transformase Într-un puști de școală generală, pe care maică-sa tocmai l-a prins fumând În dormitor. Își vârî mâinile În buzunare și Își plecă ochii. O pală de vânt mătură strada, făcându-mi părul să fluture și așezându-l la loc cu o grabă prea puțin măgulitoare. OK, am Înțeles, trebuie să-l spăl. — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la un bar și m-ai Îmbătat bine, m-ai dus acasă cu mașina, ai intrat neinvitat la mine În casă, În scopul de a mă anunța că nu intenționezi să mă mai săruți vreodată, iar, acum, ești practic În dormitorul meu. Sinceră să fiu, orice juriu din lume m-ar achita pe loc. — De ce acuzație? a cerut el lămuriri, cu severitate. — Uite ce e, am zis, scoțându-mi pantofii. O să ne jucăm un joc. Încă nu știu cum se cheamă, dar regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
narghilelei, acest comerț era dintre cele mai profitabile. Înainte ca vestea acestei ultime cedări să fie anunțată la Teheran, erau distribuite În secret pamflete care-l povățuiau pe șah să revină asupra hotărârii sale. Un exemplar fu lăsat chiar În dormitorul monarhului, care-l bănui pe Djamaledin că este autorul pamfletului. Îngrijorat, reformatorul se decise să intre În stare de răzvrătire pasivă. E un obicei pesan: când o personalitate se teme pentru libertatea sau pentru viața sa, se retrage Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pom de Crăciun, pretutindeni ferestrele stăteau larg deschise, o adiere de vânt pătrundea prin perdele. Dorin și-a aprins o țigară. „Ia uită-te la apartamentul al patrulea din stânga, etajul șapte. O femeie pe cinste. Tocmai a pornit-o spre dormitor. Ar putea deveni pasionant.” „Și mai bine e la etajul șase, scara B. Studenta. Chiar acum își trage bluza în sus. Ooooh...” „Aaah...” „Stai, că s-a răzgândit”, am exclamat eu, adăugând dintr-o răsuflare: „De când am avut ghinionul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ai auzit vreodată răcnind? Eu da.” „Pui pariu că el are să-i tragă ei o palmă?” „Pui pariu că nu?” Locotenentul și nevastă-sa țipau unul la altul pe muțește. Ea fugi din bucătărie în camera de zi, apoi în dormitor, apoi se întoarse în camera de zi. El alergă în urma ei, o prinse de braț și o lovi cu pumnul în burtă. Ea se prăbuși pe pat. Noi amuțiserăm. Nu prea știam ce să spun. Câștigase Dorin pariul? Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mișunau totdeauna o mulțime de muște. Ele singure păreau să se simtă bine aici. „Numai muștele, nebunele astea de muște nu au de gând să emigreze”, comenta mama. Pe măsuța îngustă dintre bibliotecă și holul care ducea la baie și dormitor, stătea încă teancul de manuscrise ale bunicului. „Eu am fost ochii lui. Eu am fost ochii lui”, spunea câteodată bunica. „Am dactilografiat totul pentru el. Totul. M-am chinuit cu mașina de scris, asta veche.” Pe urmă, totdeauna apăsa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un lucru deosebit. Curiozitatea ne îmboldea cu atât mai tare și ne-am sfătuit cum am putea ocoli interdicția. Majoritatea s-au lăsat păgubași, fiindcă nu vedeau nici o soluție. Eu însă aveam o șansă mai bună: ușa cu geam dinspre dormitor. Seara, tata s-a prefăcut plictisit și m-a trimis mai devreme în pat: „Nu-i nimic interesant la televizor. Un film italian vechi”, a stăruit el și părea chiar să creadă ce spune. Apoi a adăugat că, acum câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că asta o liniștește. Lângă tocul ușii atârna o fotografie de la nunta lui signor Giovanni cu signora Maria. Împrejur zugrăveala se cojea pe perete. Asemenea fotografii mai văzusem, existau și la noi, în sertar la mătușa și unchiul și în dormitoare la părinții prietenilor mei. Când se căsătoresc, adulții arată plini de mulțumire și fericire, pretutindeni în lume. Femeia îl ține de braț pe bărbat și uită amândoi de problema cu mijloacele de producție. O priveam pe signora Maria fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mărunt clic-clic. La despărțire, funcționarii mă băteau ușurel pe obraz. Era ca la comandantul Miliției: o mângâiere în fugă. Precis că pentru tata eu nu însemnam o povară. Sufrageria era o încăpere rotundă, fără ferestre spre stradă. Ferestre aveau numai dormitoarele. De aceea, lumina ardea încontinuu. Ședeam împrejurul mesei care era bună la toate, și pentru un taifas după-amiaza, și pentru prânzul familiei. Sacul adus de tata fusese împins într-un colț. Paolo, băiatul mai mic al signorei Maria, se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
i se învârte capul unui bețiv”, a spus el când ea i-a aruncat cuvântul bețiv, rostit cu jumătate de glas. Mama a împărțit tuturor ciocolată americană cu lapte, arahide și așa mai departe. Eu m-am făcut nevăzut în dormitor, împreună cu verii mei. Le șoptisem: „Vreți să vedeți ceva cu adevărat nemaipomenit?” și mă bucuram că le pot arăta verilor mei mai mari niște lucruri ce aveau să-i dea gata. Ei încuviințaseră din cap și se luaseră după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
oricând. Ea și-a retras piciorul înapoi, chicotind. S-a ridicat și a spus din nou „Ei, frățioare”, a fugit de lângă mine și eu am fugit după ea. Așa am făcut cunoștință rând pe rând cu bucătăria, culoarul, sufrageria și dormitorul. Am trecut în goană pe lângă fotografiile părinților și bunicilor, iar la vitrina cu bibelouri de porțelan am apucat-o de șolduri și ne-am prăbușit amândoi în fotoliu. Eu am alunecat încet la pământ, ea a rămas în fotoliu; mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
graba mare. Umblam așa cum îmi închipuiam eu că le-ar plăcea unor fetișcane. Trăgeam burta înăuntru și-mi scoteam pieptul în afară. Firește că îmi îmbunătățeam mersul în permanență și eram oricând bucuros să primesc sugestii de la camarazi, seara, în dormitor.” „Cred că arătai caraghios. Asta face totdeauna impresie femeilor, când îți sugi burta și îți scoți pieptul în afară?” am întrebat eu. „Bineînțeles. E ca atunci când păunul își înfoaie penele colorate din coadă. Văd că râzi și așa și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fie sete, dar nu reuși. N-ar fi reușit nici când a trebuit să omoare oameni prin Însetare În deșert, dar atunci nici nu Încercase. Animalul se Întorcea deja, dând din coadă. Hai să dormim, spuse bărbatul. Se Întoarseră În dormitor, câinele se Învârti de două ori În jurul lui Însuși și se culcă Încovrigat. Bărbatul se acoperi până la gât, tuși de două ori și În scurt timp se cufundă În somn. Așezată În colțul ei, moartea privea. Mult mai târziu, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
putut să ajungi la el decât când era prea târziu, ai văzut câinele Încovrigat pe covor, și nici măcar pe acest animal nu ți-ar fi permis să-l atingi pentru că tu nu ești moartea lui, și, În penumbra molatică a dormitorului, acele două ființe vii care Încredințate somnului te ignorau n-au făcut decât să sporească În conștiința ta apăsarea eșecului. Tu, care te obișnuiseși să poți ceea ce nimeni altcineva nu mai poate, te vedeai acolo neputincioasă, legată de mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vedeai acolo neputincioasă, legată de mâini și de picioare, cu licența ta de a ucide zero zero șapte fără valabilitate În acea casă, niciodată, de când ești moarte, recunoaște-o, n-ai fost Într-atât de umilită. Atunci ai plecat din dormitor spre sala de muzică, atunci ai Îngenuncheat În fața suitei numărul șase pentru violoncel de johann sebastian bach și ai făcut acele mișcări rapide cu umerii care la ființele umane obișnuiesc să Însoțească plânsul convulsiv, atunci, cu genunchii tăi duri proptiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
umane obișnuiesc să Însoțească plânsul convulsiv, atunci, cu genunchii tăi duri proptiți pe podeaua dură, exasperarea ta s-a risipit brusc, ca ceața imponderabilă În care te transformi uneori când nu vrei să fii absolut invizibilă. Te-ai Întors În dormitor, l-ai urmărit pe violoncelist când s-a dus la bucătărie să bea apă și să deschidă ușa câinelui, mai Întâi Îl văzuseși culcat și dormind, acum Îl vedeai treaz și În picioare, poate, datorită unei iluzii optice cauzată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Împrejurare, de exemplu, clarul de lună fascinant pe care muzicianul și-l amintește din copilăria sa ar fi trecut inutil dacă el ar fi dormit, da, Împrejurarea, pentru că tu erai din nou o mică moarte când te-ai Întors În dormitor și te-ai așezat pe fotoliu, și Încă și mai mică te-ai făcut când s-a ridicat câinele de pe covor și a urcat În poala ta care părea a unei fetițe, și atunci ai avut un gând dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
viseze pe celălalt, câinele pe bărbat, bărbatul pe câine, care se scoală noaptea cu pijamaua sa În dungi ca să se ducă la bucătărie să-și potolească setea, bineînțeles că ar fi mai comod să ia un pahar cu apă În dormitor când se culca, dar nu o face, preferă mica sa plimbare nocturnă prin coridor până la bucătărie, În pacea și liniștea nopții, cu câinele care vine mereu după el și uneori cere să se ducă În curte, alteori nu. Acest bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se păru că Își sunt străine. Era mult peste ora unu din noapte când violoncelistul Întrebă, Vreți să chem un taxi ca să vă ducă la hotel, și femeia răspunse, Nu, voi rămâne cu tine, și-i oferi gura. Intrară În dormitor, se dezbrăcară și ceea ce era scris să se Întâmple, se Întâmplă În sfârșit, și din nou, și Încă o dată. El adormi, ea nu. Atunci ea, moartea, se ridică, deschise geanta pe care o lăsase În sala de muzică și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe care o lăsase În sala de muzică și scoase scrisoarea de culoare violetă. Se uită În jur ca și cum ar fi căutat un loc unde ar fi putut s-o lase, pe pian, pusă Între corzile violoncelului, sau chiar În dormitor, sub perna pe care se odihnea capul bărbatului. N-o făcu. Se duse În bucătărie, aprinse un chibrit, un biet chibrit, ea care putea să distrugă hârtia cu o privire, s-o reducă la un praf impalpabil, ea care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care eu nu aud decât sfârșitul, tati, tati, tati. Mă ridic cu greu, mi se pare că ziua a ajuns deja la final, mă simt atât de obosită, însă mai sunt încă destule ore istovitoare până la noapte. Mă întorc în dormitor, mă așez în tăcere lângă pat și examinez trupul lui frumos, dezvelit și împietrit într-un gest plin de candoare, un trup care nu are nimic de ascuns. Îmi amintesc de trupul acesta încă de pe vremea când eram foarte tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cifre adunate și strâmbe al ambulanței, iar eu îl privesc înspăimântată, de când atârnă acolo, cine știa că vom avea nevoie de el? Fără să mă bâlbâi, de parcă aș fi sunat după un taxi, comand o ambulanță, apoi mă întorc în dormitor cu pași sprinteni, aproape provocatori. Stau în fața ochilor lui micșorați, care par închiși chiar și atunci când sunt larg deschiși, și îl informez pe un ton sec, trebuie să te îmbraci, Udi, imediat vin să te ia, iar el se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi șoptesc la ureche, vino, dragul meu, hai să fugim de aici, hai să ne întoarcem acasă. Dintr-odată casa aceea presantă, plină de tensiune, pe care tocmai o părăsiserăm, se transformase într-o împărăție a fericirii și a dărniciei, dormitorul acela întunecat părea seducător și deosebit de atractiv, hai, mișcă-ți picioarele, nu este posibil să nu le poți mișca, este ca și cum planeta Pământ ar înceta într-o dimineață să se mai învârtă, și îi mângâi părul, ridicându-i-l spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deja, desfac o sticlă cu vin, poate cu ajutorul lui ne vom convinge că răul a trecut de-acum, așez totul pe un platou mare, pe care l-am primit la nuntă, și asemenea unei chelnerițe începătoare merg clătinându-mă spre dormitor, amândoi stau culcați în tăcere, amândoi sunt triști, pun platoul pe pat, îi poftesc să mănânce, torn vin. Noroc, spun eu, în cinstea norocului nostru, iar Noga ridică un pahar gol, pentru tati, să fie sănătos, insistă ea, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îndeplinit o grea misiune, să pună cap la cap bucățile sparte ale unei vaze, cu asta se ocupă de opt ani de zile, iar odată cu ea, a crescut și misiunea aceasta a ei, răpindu-i copilăria, subjugându-i viața. Din dormitor se aud sforăituri puternice, lovind asemenea unor reproșuri, mă întorc acolo fără voie, întind o mână spre el, întotdeauna am o ezitare înainte de prima atingere, anticipând tot ceea ce va urma după ea, dorința sau respingerea, două surori gemene energice, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]