7,291 matches
-
stare de șoc, incapabilă să se miște. Tata o târăște pe jos, o lovește și o calcă în picoare, de parcă ar vrea să o aplatizeze, să o transforme într-o coală de hârtie. Simt cum groaza îmi întoarce stomacul pe dos. Sar de la locul meu. Mă bag între ei. Nu mai ești tatăl meu, îi declar, cu tot corpul tremurând. Nu o să te iert niciodată! Într-una din zile o să te trezești mort pentru că îți voi fi pus eu otravă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e mai adânc. Sunt opopsiți de soartă. Există trădare. Și atunci vine dezamăgirea ei. Se aștepta ca Junli să o distribuie. Credea că el e cel cel mai bun prieten al lui Tang Nah. Numai că el face taman pe dos. O distribuie pe rivala ei, Bai Yang, o actriță cu fața ca o clătită, în filmul Râul Primăverii curge spre est și o transformă într-o supervedetă. Ce proastă a fost. Cum ar putea ea să-i fie pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a ceea ce sunt eu. Mă tratează ca pe egalul lui Mao. Cu aceeași considerație, el luptă pentru ideile și gândurile mele și îmi mărește puterea. Lumea zice că nu zâmbește niciodată. Însă atunci când mă zărește, înflorește ca un trandafir. În dosul ochelarilor cu lentile groase, ochii lui seamănă cu niște mormoloci. Pupilele nu sunt niciodată nemișcate. Îmi zice că i-am dăruit o nouă viață. Cred că vrea să spună o scară spre raiul politic. Îmi zice că aștepta un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nu așteaptă ca această propunere să treacă prin filiera birocrației. Se duce la Trezoreria națională și cere fonduri. Apelează la o abordare politică: Asta va testa loialitatea vostră față de Mao. I se îndeplinește dorința. Trebuie să ai curaj ca să atingi dosul unui tigru, că altfel n-o să ai niciodată ocazia să mergi călare pe el. Haideți să promovăm cu toții operele revoluționare! Credeam că, având declarația lui Mao, aș putea să obțin ușor să mi se facă filmele. Însă nu e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o cuprinde mânia. Cu cât își demonstrează mai mult Wang Guang-mei voința de a suferi pentru Liu, cu atât mai adânc o taie asta pe dinăuntru pe Doamna Mao - acum este disperată să o vadă distrusă pe Wang Guang-mei. În dosul scenei, Wang Guang-mei se luptă cu Gărzile Roșii. A fost târâtă acolo. Ea arată înspre hainele pe care le poartă, un compleu maro, și zice: Acesta este deja un costum. L-am purtat ca să mă întâlnesc cu oaspeții străini. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
căci securea cade! Mă duc la Shanghai. Vă rog, tovarășă Jiang Ching, de dragul siguranței și sănătății dumneavoastră, lăsați această chestiune în mâinile noastre. Nu am încredere în voi! țipă ea. Perspectiva voastră pesimistă mă îngrijorează! Spectacolul trebuie jucat exact pe dos, iar personajele ar trebui inversate! Noi suntem cei care ținem securea! Ordinele de înaintare au fost deja date. trebuie să ne punem credința în Buddha. Trebuie să ne încredem în... popor. Vocea lui Chun-qiao își pierde brusc energia. Ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ar exista pe lume și astfel de lucruri, din fericire, el va ieși curând la pensie și nu va trebui sè-și mai batè capul cu ele, îl deruteazè cumplit, Aveți calculator! indic vag înspre calculatorul cèruia nu-i vèd decât dosul, o unitate, dupè toate aparențele, veche, si un monitor din care spânzurè, ca niște mate rupte, cablurile, Aha, face el, scèrpinându-se dupè ureche, calculatorul ziceți! Nu merge, domnule! Nu știu ce are, a fost cineva sè vadè de el, dar nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aibè în fațè pe cel care a scris o astfel de declarație pe care dumnealui o ține acum în mânè fluturând-o deasupra biroului, Adevèrul este, îmi mèrturisește șeful poliției, cè e dificil sè iei aceastè paginè, o lovește cu dosul palmei ștăngi, drept o declarație obișnuitè! În afara datelor perosnale, care presupun sunt reale, Mai putin numèrul la casè, menționez eu, În fine, în afară acestor date, restul e, nu-și gèsește cuvântul potrivit, Literaturè?! îl ajut eu, Da, exact, literaturè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vrei sè-i spui, e mai adevèratè că lumea noastrè realè și, culmea, mai sunt și indivizi care sè te creadè! În frunte cu șeful poliției! Cum naiba ai reușit sè-l induci în eroare pe tipu’ èsta?! Probabil, raționeazè el din dosul biroului, ți-ai transferat toatè vinovèția, doveditè de organele de poliție care te-au surprins încèlcând legea, într-un alt plan, superior, adicè, folosind limbajul tèu, ai dezbrècat-o de realitate și din acel plan de idei, la care numai spiritele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
viitoarea lor casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci perseverența Christei cu devotamentul și dragostea cu dorința lui de legitimitate În țara de adopție? * —...Plecarea asta te-a Întors pe dos, dormi agitat... Sunt convinsă că ai coșmaruri... Mormăie ceva, nu, da, poate. După ce tușește o vreme, s-a Înecat cu pastila, rămâne nemișcat, cu ochii la autostrada monotonă, tăiată În două de gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Original, ele s-au decis să-și dezlipească fundurile mari de pe canapelele de vinilin albastru pe care Înțepeniseră de trei ore, tot holbându-se la tăblițele alea cu NEW YORK MOSCOVA BERLIN PRAGA care odată fac clipclipclipzurzurzur, se Întorc pe dos și... — Ce vezi tu acum, Daniel? Acum văd BUDAPESTA ISTANBUL LENINGRAD MADRID... Și atunci, prin mințile lor Încleiate de fixativ s-ar putea să fi trecut bănuiala că toate aceste nume ciudate, LONDRA BRUXELLES COPENHAGA ROMA, sunt chiar orașe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ora asta? O agitație cu totul inutilă, orice prognoză arătând din start că funcția de ambasador al tutunului tot mie, cronicarului Daniel, urma să-mi revină, fiind singurul care nu purta uniforma de cameră, șlapi și cămașă ruptă, pusă pe dos, ci, dimpotrivă, ținuta banală de oraș. * — ...Mă duc eu la Lumi, să văd dacă nu au ele țigări... Cred că v-ați dat seama, dragi ascultători, că ne aflăm În mijlocul celei de-a doua reprize și că acela care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
emoționat și pe urmă m-a amuzat, am Început să o simt ca pe o corvoadă. Mă exaspera și când Îi vedeam scormonindu-și buzunarele după o bucățică de hârtie, după un pix cu mina uscată sau Întorcându-și pe dos bietele poșete Îndelung purtate, ca să găsească ceva pe care să noteze numărul de telefon, ca să mi-l dea. Acolo, cărțile de vizită sunt o ciudățenie. Iar la un moment dat, când am estimat lumea rămasă În sală și timpul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mele. Și valetul se înclină exagerat de mult, după care, scurt, îi întoarse spatele, păstrându-și însă înclinarea, ceea ce era nu numai curată sfidare față de poziția consulului, dar și o aluzie clară la cealaltă funcție a lui exercitată... pe din dos, și ieși fără să mai aștepte permisiunea acestuia, așa cum obișnuia. Fața lui Ledoulx se alungi, se umflă, se înroși. Mâna lui întinsă acuzator tremură o clipă prin aer, apoi căzu. Și contele înghiți de mai multe ori în sec. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în capitala țării Românești, tratatul de pace ar fi fost deja semnat, amiralul trebuia să-i înmâneze lui Kutuzov rescriptul prin care Alexandru își exprima mulțumiririle și... toate celelalte politețuri de rigoare. Dacă, însă, ar fi găsit lucrurile exact pe dos, Ciciagov avea împuternicirea să preia imediat conducerea armatei de la Dunăre și negocierile în vederea semnării grabnice a tratatului de pace. În cazul acesta, Kutuzov ar fi primit cel de al doilea rescript, cu „avansarea” sa la demnitatea de simplu membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de sus, deși continua să stea jos. Degeaba ai fost înnobilat prin decret imperial, monsieur! Tot un mitocan de burghez ai rămas. Eu sunt o femeie cu un veritabil sânge nobiliar. Nu pot s-o fac așa, pe maidan, în dosul brutăriei, ca tine. Consulul uitase, bineînțeles, ușa deschisă. Pe culoar, Julien consideră că auzise cam tot. Se răsuci pe călcâie. Venise timpul să se ocupe și de acel animăluț de budoar. Putea să jure că Hermelinul încă nu își revenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în acele ceasuri lungi de tăcere îmbufnată, vedea lucrurile într-o cu totul altă lumină decât atunci când zărise, pentru prima oară, întinderea arămie a stepei. Doar nesfârșire aspră, neprimitoare, presărată cu rare fire uscate de vegetație. Undeva, în față, întrezărise dosul unor cai dispărând la orizont. Atunci râsese cu satisfacție. Patrulele de cazaci se temeau, fugeau mâncând pământul din calea lui. Acum priveliștea aceea revenea ca un semn rău prevestitor. Totul îi mergea așa cum n-ar fi trebuit să meargă. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la orizont. Atunci râsese cu satisfacție. Patrulele de cazaci se temeau, fugeau mâncând pământul din calea lui. Acum priveliștea aceea revenea ca un semn rău prevestitor. Totul îi mergea așa cum n-ar fi trebuit să meargă. Totul îi ieșea pe dos. Cam la aceeași concluzie ajunsese și Dimitrie Moruzi, marele dragoman al Sublimei Porți. Și el ducea pe cap o coroană grea de melancolie, chiar dacă nu era nici ciudată, nici imperială. Dinspre Istanbul curgeau valuri de învinuiri. Plenipotențiarii turci erau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cucerire a... noului botezat! - Serios? Chiar așa? - Cum Îți spun. Spre deosebire de alți cuceritori, năvălitori, ocupanți, Înghițitori de pământuri și de oameni, Rusul are suflet mare! Cât roata carului! Dar rusul nu-i rus, dacă, Înainte de a-ți băga cuțitul În dos, nu te pupă pe față și nu-ți explică, În cinci volume, de ce-i el, bietul, silit să poarte, când război, când pace; să fie blenduit, când la crimă, când la pedeapsă - asta i-i viața, ăsta i-i destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
jumătate, să zicem, cum se mai zice: stăpânind-o bine de...» - Așa au făcut, ceara lor de... urși! Ce conta că adevărul istoric zicea că, la 1812, Turcul-Lup abia-și ținea bășinile, nu mai avea dinți În gură, cu-un dos de mână-l puneai jos? Ce conta că Lupul-Turc nu Înhățase oaia-moldovoaia - Ursul a Înghițit jumătatea dinspre el, cea care, pasămite, behăia după ajutor... - Însă În ’39, Lupul-Neamț chiar hăpăise mai bine de jumătate din oaia poloneză, când i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vie, doar pentru că am trăit istoria pe pielea mea și-am mai citit oleacă? Ia, un biet Învățător de țară, cititor de cărți de bibliotecă școlară... Dar faptele, domnule? Oricât le-ar ascunde activiștii lor, oricât le-ar Întoarce pe dos istoricii de partid, oricum le-ar suci - adevărul rămâne, chiar dacă azi nu ne e Îngăduit să-l rostim, să-l scriem. Faptele rămân, de s-ar da Rusul cu curul de pământ, de s-ar apuca să behăie ca oaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Făcuse spumă la colțurile gurii, spuma se făcuse caș - dacă mi-ar mai fi fost elev, i-aș fi atras atenția să-și șteargă zăbalele. Dar el nu-mi mai era elev - nici eu om normal: să-i ard un dos de mână peste gura cu care măcinase atâtea prostovănii, atâtea, de-a dreptul, nebunii? Însămă uitam la pistolul lui, Naganul... Îmi tremurau genunchii, În primul rând, fiindcă simțeam: mă putea Împușca acolo, pe loc - cine să-l tragă la răspundere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de ce. Stă pe scaun, le Întinde spre mine. Picioarele ei cu cizmele ei roșii. Le iau pe sub călcâie, mă uit la ele, clatin din cap, dau să le despart - Bălana și le ia Înapoi, se ridică de pe scaun, Își apasă dosurile palmelor pe obraji: - Da ci tu faci? Nu se face, ești mititel, tu... - Știu eu mai bine decât tine, zic. Uite cum facem: tu le descalți și mi le dai - ciuboțelele. Dacă tu nu șezi cu mine, eu nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
foarte albi. Moș Iacob Îi spune nevesti-si ceva În șoaptă, apoi scoate tabacherea-cu-țigări, cea din argint - le-o Întinde, pe rând: - Tabaciok! Tabaciok! Curite, curite! Rușii râd și mai alb și mai larg. Își șterg bine mâinile de izmene, pe dos și pe față (după ce și-au băgat pâinea-n sân), Înainte de a lua țigări. Moș Iacob le dă foc. Apoi intră iar În casă. I-am văzut - de-aici, din calidor. I-am văzut pe Rușii rămași singuri. Unul parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În gură, căutând - și negăsind unde să pună pachetele... - Da du-te, măi fimèi’-odată!, strigă la nevastă-sa Moș Iacob. Mătușa Domnica iese din casă, trece pârleazul la noi - dar nu intră prin față: se duce la ușa din dos - acum o aud vorbind cu mama, În bucătărie, nu aud ce-și spun. După un timp, iese de la noi prin față, pe lângă mine, trece dincolo, cu niște haine pe braț. Acum necunoscuții nu sunt cu totul necunoscuți: unul poartă pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]