139,817 matches
-
devenit, de dragul fiicei protopopului din Râciul de Cîmpie, cetățean român", a avut probabil în genă dragostea pentru literatura copilăriei. Tot ce imagina ea s-a întemeiat tocmai pe această "joacă serioasă", pe bucuria de a pătrunde dincolo de oglindă. Ar fi dovadă de narcisism să spun că Dana mi-a ilustrat cărțile; de fapt a fost un dialog pe picior de egalitate, ca în sonatele pentru vioară și pian. După câteva cărți și premii obținute împreună ne-am încumetat să scoatem și
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
Cernat: Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă. Desigur, prezentul volum e o mostră esențială și o extensie relevantă a unuia din capitolele amplului studiu - în curs de apariție la editura Cartea Românească - dedicat primului val avangardist de la noi. Adică o dovadă neîndoielnică a unui anume lux intelectual pe care Paul Cernat și-l permite: impunerea în doi pași, nu neapărat independenți. După câteva volume - semnate în colaborare cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir - de "explorări" sau de "istorie personală
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
făcea semn către ce se afla în mijlocul lor, și pricepu că era vorba de sacoșa ei neagră destul de grea care dezechilibra aparatul, nefiind așezată chiar în mijloc, ceea ce o făcu s-o mute spre centrul aparatului, care se echilibră deodată, dovadă cât de fragil era. Era totul de lemn. Concentrându-se, simți chiar că miroase a lemn vechi și a pânză. Vru să-l întrebe ceva, dar prin huruitul care crescuse, plus presiunea aerului, nu se mai putea auzi, decât dacă
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
pe timp de caniculă, la înghesuială, în picioare, călătorie stopată de un șir infinit de vehicule staționate în față. Timpul s-ar scurge ca pe pământ, ca în viață, calendaristic, dar pe vecii. Pentru feloniile de care voi fi dat dovadă, pentru forfanteriile, pedanteriile, indiferența față de semeni, cruzimile sentimentale, pentru prea multe articole binevoitoare, trageri la fit și dare după cireș aș putea fi condamnat ca, într-o altă existență să devin analist politic la televiziune, chestionat de blonde atotștiutoare sau
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
ca lumea o poezie la care mă chinuisem mult: Moartea adolescentului. Fapt este că m-am speriat... După ce am întrerupt vreo doi ani Medicina, poezia mi se părea letală! Nu mai aveam curajul să o reiau, bănuiam că aduce moartea... Dovada? Moartea adolescentului! De abia după ce am terminat facultatea... D.P.: Tot Medicina, nu? N-ați renunțat la ea. E.B.: Da, Medicina. De fapt, prima dată cînd am fost la Dolhasca eram student, cred că în anul V, prin 1962; am făcut
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
planetei. Și ceea ce trebuia să se producă se produse. Neavând nimic de ascuns, Chiril părea că ascunde totul. O agitație lăuntrică, rea și stupidă, pusese stăpânire pe el. Această panică putea să fie o probă a culpabilității. Ceva, în fine... dovada unei crime comise măcar în gând..." (p. 446-447). Această imaginație morală, pe care prozatorul i-o construiește personajului cu foarte multă ingeniozitate psihologică, constituie secretul eșecului său. Dar această vulnerabilitate se alcătuiește din îmbinarea slăbiciunii congenitale, acea "dorință de autodistrugere
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
soartă: sfîrșitul. În al optulea rînd, cele șapte taine ale bisericii creștine îi dau musulmanului senzația că se află parcă în fața unei religii a misterelor grecești, presărată cu enigme gratuite și cu necunoscute inutile. Pentru musulman, taina creștină (sacramentul) e dovada cea mai clară că religia lui Hristos este o religie irațională și ininteligibilă, căreia nici un om călăuzit de rațiune nu îi poate da crezare. În al nouălea rînd, Biblia e o încercare ratată de redare a cuvîntului divin. E varianta
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
galopant ce roade pe dinăuntru lumea credincioșilor creștini, așadar faptul că oameni care se declară creștini pot pune sub semnul întrebării dogmele propriei religii. Această slăbire a credinței care macină neîncetat biserica lui Hristos este pentru un musulman nu numai dovada vulnerabilității creștinismului, ci semnul prevestitor al colapsului iminent. Resursele de credință ale creștinilor s-au epuizat, puterea lor de jertfă s-a stins, iar martirajul e o noțiune pe care teologii nu o pot folosi decît cu referire la trecut
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
oricărei activități literare, și chiar de alt soi, este intenția imediată a publicității... Dorința ca lumea să știe cum simți și ce gîndești. Reportînd: vanitatea, orgoliul preced opera de artă și în acest sens orgoliul e creator... Cred că o dovadă a mediocrității mele e că pînă acum n-am avut curajul să înfrunt ridicolul imens de a fi un geniu... De a mă comporta ca atare, fără să mă sinchisesc de surîsurile enervate și indignate. Cînd Mircea Eliade afirmă că
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
Giurescu și Florin Constantiniu, la Miodrag Milin și Adrian Cioroianu, oameni de calitate au fost invitați să joace roluri mai mult sau mai puțin decorative în sinistra operație de ștergere a urmelor, preconizată de mintea înspăimântată a lui Ion Iliescu. Dovada peremptorie că lucrurile stăteau așa se află în revoltătoarea poveste a ceea ce ar fi trebuit să fie primul număr pe 2006 al revistei Institutului, "Clio 1989". Coordonată de istoricul Bogdan Murgescu, revista a avut de întâmpinat barajele în serie puse
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
Nume care de care mai proeminente, veți spune. Și probabil veți fi șocați să aflați că faimosul Onișoru a găsit prilejul de a lovi din nou, după dezastrul lăsat la CNSAS și după indescriptibilul duplicitarism moral de care a dat dovadă. Ajuns, în fine, într-un context unde experiența sa își găsește un perfect debușeu, Onișoru ilustrează din nou talentul unic de-a răspândi ceață, de-a face din noapte zi și din zi noapte. În aceste condiții, cred că o
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
să-mi spună adevărul - mi-au explicat că motivul segregării mele este faptul că nu împlinisem încă 9 ani. Întâmplarea, care reprezintă pentru mine primul moment în care am înțeles că mă deosebesc de cei din jurul meu, am descris-o - dovadă că mă marcase - mulți ani mai târziu într-un poem care se numea Candoarea și care avea să deschidă volumul meu de debut. E adevărat că lucrurile s-au complicat, poemul a fost considerat demobilizator și respins, iar redactoarea de
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
În trecerea sa de la cronică din periodice la critica literară densă, Patraș găsește de cuviință să apeleze la primul algoritm care-i iese în cale. Formula cu numărul unu, a vitezei extreme aplicate pe spații oricât de mari. Iată o dovadă limpede a acestor forme de diluare: Când iluzia piere, când pleacă Adela, bărbatul se desparte definitiv de munții cu izvoare limpezi și flori înmiresmate, așa cum Don Quijote, învins, părăsește miraculoasa lume a cavalerilor rătăcitori și a grațioaselor domnițe. Fără să răspundă
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
Chiril Merișor, un întreg proces de conștiință a scrisului. Căci Chiril Merișor nu scrie un jurnal oarecare, el este sau ar vrea să fie un scriitor, fără să o spună vreodată direct. E perfect conștient de importanța însemnărilor sale, ca dovadă că le-ar fi dorit trecute în străinătate printr-un italian și publicate. Chiar securistul le aduce multiplicate, în 1967, în epilogul romanului, sugerând reabilitarea autorului lor (a acelor "reflecții" considerate anterior dubioase), chiar dacă mult prea târziu, după moartea lui
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
XII-XIV, cf. dr. Mihai Ionescu) are o istorie în multe privințe spectaculoasă. Iată câteva dintre datele care îi fac originalitatea, selectate de autorii înșiși ai monografiei: Este cel mai vechi oraș din România. Zona a fost locuită încă din preistorie, dovada constituind-o vestigiile culturii materiale neolitice, Gumelnița. Orașul este singura colonie dorică de pe țărmul Pontului Euxin. Aici s-a găsit singurul papirus din Europa, în afară de cele descoperite la Pompei. Unii cetățeni al Callatisului au fost mercenari regali în Egipt. Sub
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
voci feminine. A trebuit să lupte cu timiditatea, dar mai ales cu prejudecățile femeilor, pentru care a cînta pe stradă alături de bărbați era de neconceput. înaintea lui, Ștefan Gheorghiu le învățase să strige lozinci, și în această privință dădeau chiar dovadă de umor și imaginație proprie, dar să cînte pe stradă li se părea că nu șade frumos. Participarea femeilor la cor a fost o mică breșă revoluționară în mentalitatea lor retrogradă. Descoperise printre tineri tenori și soprane și la un
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
dilema prizonierului . În varianta sa clasică, dilema prizonierului poate fi descrisă astfel: doi indivizi (Ana și Andrei) sunt arestați pentru comiterea unui jaf. Ei sunt plasați în celule diferite, fiindu-le imposibil să comunice între ei. Procurorii nu au suficiente dovezi astfel încât să obțină o condamnare pentru jaf, dar în absența unei mărturii ar putea obține o condamnare pentru alte infracțiuni minore comise de cei doi. Ambii sunt interogați separat (dar simultan) și fiecăruia îi este prezentată următoarea ofertă: dacă mărturisește
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
va aloca fondurile necesare pentru monitorizarea acțiunilor păstorilor, (3) statul e capabil să monitorizeze perfect acțiunile păstorilor, (4) statul e capabil să sancționeze perfect defectările și nu va sancționa niciodată acțiunile cooperative, asumpții ce nu par a fi consistente cu dovezile empirice ce arată că mecanismele centrale de guvernare fac adeseori erori în administrarea bunurilor. Să presupunem, urmând-o pe Ostrom (1990, pp. 10-12), că doar una din asumpțiile de mai sus este falsă, spre exemplu, (4). Astfel, statul nu va
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
Guvernele au concentrat deciziile (chiar și cele mai neînsemnate) în mâinile lor pentru a mări baza de colectare a șpăgii spre București, pentru a mulțumi clientela politică foarte numeroasă. Este adevărat că autoritățile locale n-au sărăcit, ele au dat dovadă de fantezii incredibile pentru a recupera pierderile cauzate de restricțiile impuse de București. Fenomenul este aproape catastrofal. O mare parte din resursele țării se transformă în bani negri și sunt depuși în bănci străine. Banii se scot din circuit și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
experiența țărilor din Vestul Europei. Guvernele României se dovedeau însă incapabile să priceapă că prin acțiunile lor de concentrare a deciziei încercau, în realitate, nu un comunism cu față umană, ci un capitalism sălbatic care semilegaliza jaful averii publice. Ca dovadă că așa au stat lucrurile este apariția miliardarilor (în euro sau dolari) într-un timp foarte scurt. Poziția primarului de Iași, foarte directă și fără mănuși, a atras atenția multor primari din lume care au dorit să stabilească relații mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
acolo... Copiii s-au bucurat că aveam încă solzii, ceea ce însemna că fusese o călătorie adevărată... însă, mai mult decât atât, însemna că acel tărâm fantastic exista într-adevăr, în mod miraculos, undeva dincolo de realitatea imediată sau chiar odată cu ea... dovada era chiar strălucirea solzilor aurii. Acum ne era de-a dreptul evident că totul nu fusese doar un vis, că avusesem dreptate să credem în existența supranaturală a solzilor... Am hotărât să ne întoarcem la Valea Verde. Am alergat înapoi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
senin care transforma realitatea, că nu exista libertatea aceea a vieții, dincolo de orice, că nu era posibil nimic supranatural, că totul era de fapt opac și limitat și fără mister... ceea ce ar fi fost total neadevărat. Era exact invers. Aveam dovada în solzii aurii... Am lăsat-o însă în atitudinea ei, să treacă neobservată, pentru că voia să fie așa, și n-am mai privit-o deloc, mi-am îndreptat atenția spre încăpere. Toți ne priveau atenți. V-ați întors, au zis
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
-o. Consecvent, proprietatea a urmat noile preferințe, devenind predominant privată. Un mare număr de speculații și explicații poate fi extras pornind de la această idee; argumentul mi se pare corect și pentru că explică foarte multe cazuri. Unul dintre acestea, și o dovadă în același timp, este reacția comunităților și societăților în fața pericolelor comune: organizarea civilă este abandonată în favoarea uneia colectiviste, structurată în jurul leadership-ului : relațiile interindividuale se subordonează scopului comun, iar principiul de coordonare socială devine unul ierarhic sau corporativ. Aceasta este un
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
a resurselor. Privatizarea privește toate resursele comune sau bunurile publice enumerate mai sus ca fiind gestionate sau produse de aranjament. Unele dintre ele, ca apărarea sau sistemul juridic, evoluează în direcția „externalizării” către stat, urmând a fi furnizate de acesta. Dovada este creșterea numărului de recursuri la autorități exterioare con federației (biserica, statul). Perturbațiile cu care s-a confruntat aranjamentul nu sunt în niciun fel restrânse la acest caz, ci, dimpotrivă, sunt parte a două fenomene ample care s-au desfășurat
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
doua este participarea democratică, ce e exersat permanent responsabilitatea individuală. Doar organizările politice, și în special organizările politice democratice, generează niveluri atât de ridicate ale capitalului social. Punctul slab al confederației de obști nu a fost de această natură. Ca dovadă, nu s-au înregistrat conflicte serioase între grupuri de membri, nici existența vreunor facțiuni stabile sau a unor eventuale conflicte între acestea. Principalul punct slab, cel puțin al nivelului confederativ, pare să fi fost insuficienta sa centralizare, care l-a
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]