8,488 matches
-
inundă podeaua de lut. Clipind, misionarul zâmbi în direcția luminii. În locul gardianului, văzu uitându-se la el doi slujbași în kimonouri negre. Ieși afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți și încruntați mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific japonezilor îi amintea misionarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
este atribuită (transferată) unui personaj cosmic atotputernic, Dumnezeu, care produce tot ce se întâmplă. Până acum, minciuna a ținut și unii oameni iresponsabili, din ignoranță sau cu viclenie, poluează și distrug mediul de viață. Unii oameni manifestă „o evitare continuă, dublată de o respingere totală a unor realități fundamentale, care „deranjează comoditatea vieții cotidiene și plăcerile materiale ale majorității ființelor omenești” (Florin Gheorghiță, 1997, (7)). Oamenii suportă efectul poluării și al distrugerii mediului de viață, prin bolile de care suferă și
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
simt instinctiv cât trebuie să mănânce. Cei din anturajul lor , le denaturează acest simț. Doctorul Henry G. Bieler (1994, (2)) scrie că noul născut (copilul), trebuie alimentat natural, la sân, astfel, încât să-i crească greutatea lent, ajungând să-și dubleze greutatea în 6 luni. Am cunoscut o doctoriță, care după ce-și alimenta copilul la sân, îl obliga să sugă și lapte praf. Copilul ei șia dublat greutatea într-o lună, de la naștere. Dar la vârsta de un an, copilul
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
o zecime din ceea ce eram eu dispusă să-i dau. „Ridicol“, am zis, pregătindu-mă să plec. „Hei, hei, hei!“, a strigat el, eu m-am Întors și am pronunțat o sumă care era o treime din cea inițială. A dublat-o, iar eu i-am replicat că, dacă era așa de amorezat de casa unui mort, nu avea decât s-o păstreze. Am Înjumătățit apoi diferența și i-am zis că voiam monstruozitatea de cutie doar ca să depozitez niște articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trecea, ca și cum o creatură necunoscută, un extraterestru, creștea Înăuntrul lui și acum era gata să iasă afară prin peretele stomacului. —Iubitule? spuse Roxanne. Arăți groaznic. Ți-e rău? Dwight clătină din cap. —O să-mi fie bine. Senzația de greață se dublă ca intensitate. Presiunea continuă se transformă În crampe groaznice. Fața lui căpătă culoarea găinațului de gâscă. Și nu era genul care să se plângă din cauza durerilor. O dată Își rupsese piciorul la schi, iar osul rupt Îi ieșise prin piele. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
numelui meu săpat în piatra funerară, excesiv de scumpă și evident inutilă. Totul se mănâncă, nimic nu se pierde! La ce bun memoria? ̨ nchipuiește-ți o lume în care nimic nu s-ar uita și în care fiecare nouă generație ar dubla cantitatea de informații memorate. O hazna plină de căcat. Un imens balast. O uriașă inerție, mai puternică decât impulsul mișcării, ar sufoca orice urmă de progres și, în cele din urmă, chiar de viață. Memoria este și lanțul care ne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Fără să aibă din punct de vedere social vreo vină, temnicerul împarte închisoarea și privațiunea de libertate cu pușcăriașul, nebeneficiind însă de avantajele statutului privilegiat ale acestuia. în plus, problemele sale existențiale nu numai că nu sunt rezolvate, dar sunt dublate de cele ale pușcăriașului. Gardianul începe prin a-l disprețui și termină prin a-l invidia. Singura lui șansă rămâne să-i înlesnească evadarea doar pentru a-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
eșecului, orgoliu înfrînt. Fiecare dintre personaje este temnicerul celuilalt; captivitatea este asumată ca o fatalitate. Mecanismul dublei lucidități funcționează și aici ireproșabil. Eul care povestește îl judecă pe eul care a trăit și gândit într-un anume fel: eul povestirii dublează așadar eul aventurii. Mai mult, conștiința celor scrise dublează adesea scriitura (naratorul reflectează, aduce corecturi sau aruncă o umbră asupra celor afirmate). Naratorul își multiplică eurile, revelîndu-ni-se din succesiunea și ciocnirea lor. Chinurile provocate și întreținute de gelozia lui Sandu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
captivitatea este asumată ca o fatalitate. Mecanismul dublei lucidități funcționează și aici ireproșabil. Eul care povestește îl judecă pe eul care a trăit și gândit într-un anume fel: eul povestirii dublează așadar eul aventurii. Mai mult, conștiința celor scrise dublează adesea scriitura (naratorul reflectează, aduce corecturi sau aruncă o umbră asupra celor afirmate). Naratorul își multiplică eurile, revelîndu-ni-se din succesiunea și ciocnirea lor. Chinurile provocate și întreținute de gelozia lui Sandu se consumă nu numai în plan mental, ci și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stins încă. Succesul se datora fără îndoială perspectivei noi și originale propuse de autor. În loc să se aplece asupra ideilor de Dumnezeu și de religie, Rudolf Otto analiza modalitățile experienței religioase. Înzestrat cu o deosebită finețe psihologică, la care se adăuga dubla pregătire - de teolog și de istoric al religiilor -, Otto izbutise să pună în lumină conținutul și trăsăturile caracteristice ale acestei experiențe, trecând peste latura rațională și speculativă a religiei și stăruind asupra laturii sale iraționale. Îl citise pe Luther și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ne vom duce direct înapoi la fermă. - Te-ai înșelat cu ce? Lesley, asta înseamnă viața sau moartea pentru noi. Craig se uită la ea. - Și ce-i cu asta? glumi el. Nu-ți place stresul? Poate că-ți va dubla coeficientul de inteligență. Ea urcă treptele verandei, fără nici un cuvânt. El o auzi prefăcându-și vocea și rostind cuvintele necesare. Când ea termină, Craig strigă: - Da, veniți. Mașina dumneavoastră ne poate urma. Președintele și trei agente o urmară pe Anrella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
numelui meu săpat în piatra funerară, excesiv de scumpă și evident inutilă. Totul se mănâncă, nimic nu se pierde! La ce bun memoria? ̨ nchipuiește-ți o lume în care nimic nu s-ar uita și în care fiecare nouă generație ar dubla cantitatea de informații memorate. O hazna plină de căcat. Un imens balast. O uriașă inerție, mai puternică decât impulsul mișcării, ar sufoca orice urmă de progres și, în cele din urmă, chiar de viață. Memoria este și lanțul care ne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Fără să aibă din punct de vedere social vreo vină, temnicerul împarte închisoarea și privațiunea de libertate cu pușcăriașul, nebeneficiind însă de avantajele statutului privilegiat ale acestuia. în plus, problemele sale existențiale nu numai că nu sunt rezolvate, dar sunt dublate de cele ale pușcăriașului. Gardianul începe prin a-l disprețui și termină prin a-l invidia. Singura lui șansă rămâne să-i înlesnească evadarea doar pentru a-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că se opune privirii, dominată de artificial și mecanic, încercînd să anuleze spațiul despărțitor. Problema este veche, "de când lumea", dovadă atenția particulară pe care i-o acordă diferitele mitologii, înfățișarea ei parabolică: fie că pământul este "mama" tuturor celor vii, dublată de un "tată" ceresc, fie că alții sunt protagoniștii, indiferent deci de identitatea participanților la actul creator, dimorfismul sexual mitologic este foarte frecvent în tratarea "facerii" lumii. Dominanta socială a bărbatului nu rămâne, se vede, fără ecou în distribuirea rolurilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dar bătrâna nu se lăsa. Una-două, Îți trântea câte un termen, de rămâneai trăsnit. „Se știe că și animalele sunt sensibile la muzică, spunea Mașa. Am citit Într-un ziar că, ascultând muzică de orgă, vacile din Olanda și-au dublat producția de lapte.“. „Nu mai spune, replica bătrâna. Auzi, cică a citit Într-un ziar.“ Știa Mașa unde se tipăreau ziarele? Nu știa. Ei bine, ziarele se tipăreau În iad. Tot ce scria acolo era minciună crasă. Totul era contrafăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe planetă, dintre care ceva mai mult de jumătate sunt de esență feminină! Nu e ușor să asculți acest concert de voci ce orăcăie Întruna. Dacă locul bărbaților ar fi umplut de femei, atunci numărul cuvintelor aproape că s-ar dubla. Înmulțește șase miliarde cu douăzeci de mii și vei obține o cifră colosală... Cui i-ar fi de folos atâta vorbărie? La toate acestea, ar trebui să mai adăugăm foșnetul frunzelor, ciripitul păsăretului, toate urletele pe care le scot animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
picior de lemn - care nu era ageamiu În profesie, nu a forțat decisiv victoria la momentul potrivit. Mai mult. Doctorul cu cinismul unui criminal, forță jocul Într’o așa manieră Încât, Gică picior de lemn, deveni nervos, făcea greșeli elementare, dublând miza jocului atunci când avea șansă minimă - pulsând atunci - când devenea ridicol! În această situație derizorie, În zorii zilei Doctorul deveni - Marele câștigător...! Ultima rostogolire a zarurilor, În care gazda Își juca ultima șansă, atinse un dramatism greu de imaginat. Vreme
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dar - ușor, pe nesimțite - o dulce și plăcută toropeală Îl Învălui, adormind cu zâmbetul pe buze... VI O VICTORIE NESPERATĂ În interval relativ scurt, Tony Pavone Își extinse activitatea profesională În aproape toate zonele industriale ale capitalei. Numărul muncitorilor se dublase, iar aprovizionarea la timp cu materiale precum și asistența tehnică, necesita un deosebit efort. Muncea foarte mult, dar muncea cu plăcere, nesimțind oboseala, mai ales În ultimul timp, reușise să-și rotunjească binișor contul la bancă. În planul de perspectivă avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ultimul cuvânt! Cu două ziele În urmă un anteprenor din Îndepărtata Australie Îi făcuse o propunere destul de avantajoasă. Dacă contractul pe doi ani va fi perfectat - era vorba de construirea unui complex industrial În orașul Sydney - În afară de salariul care se dubla, compania Îi oferea gratis biletul de avion pentru Europa ori de câte ori dorea să călătorească. Atena se entuziasmă. „Fantastic...! Australia e o țară În care bănuiesc, vom avea ce vedea. Ce te Împiedecă dragul meu? Dacă vrei, merg cu tine...!” „Ei bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rezultat din baltă și crescătorii, urmează să fie prelucrat, mai bine zis, conservat În aceste barăci metalice. Dacă reușim, se va reduce În mod substanțial cheltuielile de manipulare, nu mai punem la socoteală transportul, În acest fel, beneficiul se va dubla dacă nu chiar mai mult...!” Tony Pavone Înălță din umeri; avea suficiente lucrări iar aceste barăci metalice nu-l interesau câtuși de puțin. Refuză. „Efectiv, problema mă depășește. Parțial am permis unor muncitori să plece În concediu de odihnă iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el În pușcărie, nu fusese Încă judecat deci, se afla În acest penetenciar. E drept, era Liber nu Însă suficient ca să poată inspecta toate camerele cu arestați preventiv: penetenciarul avea capacitate de primire de zece mii locuri iar În prezent se dublase fiind exagerat de aglomerat. Unde să-l găsești pe Buga Nicolae...? Va trebui să procedeze cu mare atenție! Extrem de subtil, Tony Pavone se Împrieteni repede cu o parte din gardieni reușind astfel să ajungă chiar la Șeful lor, care fiind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
construcții al Închisorii unde se lucra șase zile pe săptămână timp de zece ore pe zi, de fapt calvarul Începea la ora cinci dimineața cu numărătoarea deținuților, cu Îmbarcarea În dubele fără ferestre ale Închisorii ca la sfârșitul lucrului se dubla timpul deținuții fiind riguros controlați pentru a nu aduce În Închisoare băuturi alcolice ori alte obiecte nepermise. Dacă mai punem la socoteală timpul inutil cu distribuirea mesei de seara pregătită cu alimente stricate ce nu erau comestibile iar arestații o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu poate să existe fundamental nici adeziune, nici compromis. - Bine, dar eu și toți alții... - Știu ce vrei să spui, dar asta e altceva: e relația formală, de suprafață a înecaților, oxigenul necesar supraviețuirii. Trecu în dreptul oglinzii, imaginea i se dublă, dar la câteva secunde făcu doi pași spre fereastră, întinse mâna dreaptă și mă pofti să privesc afară. - Vezi femeia aceea care trece cu copilul de mână? Nici nu știe cât de nenorocită este. Vine de la policlinica din colț, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care o poate aduce în siguranță, la țărm diplomația. Componenta obligatorie fără alternativă, a acestei politici independente, naționale și demne pe care o națiune și-o dorește și de care poate fi mândră, o constituie în mod imperativ, conducătorii ei, dublată fiind de acel corp de specialiști serviciul diplomatic; acest corp de elită din societate, cel al diplomaților, este indispensabil și de neînlocuit, deoarece profesioniștii sunt cei care acționează efectiv și ei se văd, activitatea lor constituind diplomația propriu-zisă, iar de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și 1969 pentru promovarea vânzărilor de mașini și echipamente A. În anul 1967, s-a semnat Protocolul adițional româno-israelian privind schimburile de mărfuri pe perioada 1968-1970. Pe baza acestui protocol, urma ca schimburile comerciale între România și Israel să se dubleze în 1968. Partea română punea un accent deosebit pe introducerea de mașini și utilaje pe piața din Israel. În cadrul măsurilor luate pe această linie, a fost și trimiterea consilierului Gheorghe Rusu în Israel pentru promovarea vânzării acestor produse și prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]