18,730 matches
-
să-l cuprindă deodată pe acest om de afaceri atât de șters - poate chiar spre propria lui ruină și spre nenorocirea celor care depindeau de el. Și totuși poate că nu era un lucru mai ciudat decât felul în care duhul lui Dumnezeu i-a cuprins pe atâția oameni puternici și bogați urmărindu-i cu o vigilență încăpățânată până când în cele din urmă, cuceriți, ei au abandonat bucuriile lumii și dragostea femeilor pentru austeritatea anevoioasă a mănăstirii. Convertirea poate să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că te-a părăsit curajul. Slăbiciunea trupului tău s-a transmis și sufletului. Nu știu ce dorință nemărginită pune stăpânire pe tine și te împinge în căutarea periculoasă și singuratică a unui țel în care te aștepți să găsești eliberarea definitivă de duhul care te chinuie. Te văd ca un pelerin etern către un altar care poate că nici nu există de fapt. Nu știu către ce Nirvana de neatins țintești. Te cunoști pe tine însuți? Poate că ești în căutarea Adevărului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adevăr să fie notate. Strickland nu era amator de dialog și nu avea nici un fel de dar pentru a formula ceea ce avea de spus în expresia izbitoare pe care să și-o amintească ascultătorul. N-avea apetență pentru vorbe de duh. Umorul lui - așa cum se va vedea, dacă am izbutit cât de cât să reproduc conversația lui - era sardonic. Replicile îi erau aspre. Uneori te făcea să râzi pentru că spunea adevărul, dar aceasta este o formă de umor care își câștigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se va da curs Înrolării sub stindardul Fecioarei! exclamă Brandan. Pregătiți-vă inimile pentru un drum lung, până pe pământurile necredincioșilor. Dar aveți Încredere, Dumnezeu e cu noi! Pe drum, la Roma, asupra capului nostru se va pogorî binecuvântarea papală, așa cum Duhul s-a pogorât peste apostoli În zorii faptelor lor. Încrede-te În Fecioară, popor al Florenței, fiu mult iubit al Bisericii biruitoare! Lângă el, fata părea să Încuviințeze printr-o lentă oscilație a capului, În timp ce ochii nu Încetau a parcurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asta, pentru că se cununase acolo Mihai Viteazul (istoria vrea să ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că dedesubt e un mormânt, cine și-o fi îngropat acolo fericirile și nefericirile, și bunătățile, și cruzimile?, ce duh neliniștit se ridică noaptea, după douăsprezece, de aici, cine colindă văile și cine se ridică pe munți? Apusul roșu - în față, departe - Muntele Kogaion, îi vede pădurile pierdute în ceață, vârful e ascuns astăzi, întors spre ceruri, Sfânt e Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
patru la frumusețea aurie a orei cinci. După aceea Amory a mers prin durerea surdă a soarelui scăpătat, când până și norii parcă sângerau, și În amurg a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare, de un albastru acvatic, flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai buni operatori din țară, iar eu trag nădejde în sufletul meu că nu numai din țară. Radu Beligan, o siluetă prelungă, osoasă, cu gândurile undeva departe, cu ochi iscoditori, neliniștit, mereu gata să te năucească spunând o vorbă de duh colosală, cu o poftă nebună de teatru. Este teatrul însuși, în forma lui cea mai pură. Un El Zorab al teatrului românesc. PAGINĂ NOUĂ ACTORII MINORI Au fost nenumărați și nu înseamnă că erau slabi, ci doar că nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
seară exact cum trebuia pentru a-i da dreptate lui Grotowski: se întâlnise cu noi, spectatorii săi, și poate din această cauză nu am mai simțit nevoia să intru în cabină, să cer un autograf, să smulg o vorbă de duh. Mă întâlnisem cu Barrault, acel Barrault din cartea citită, din filmele văzute, acel Barrault care însemna teatru, dragoste, zâmbet, liniște, bucuria de a arde și de a fi un om obișnuit. Îmi place să cred că în acea seară, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu gura până la urechi, bomboanele se sfarmă în dinți, oamenii cântă cu sfioșenie și credință, mai ales credință, când mama spune cu glasul ei cel dulce cum s-a născut Iisus în fân în ieslea-i săracă... peste toți plutește duhul sfânt și îngerii cântau în cor... Seara trece într-o căldură care vine dinăuntrul fiecăruia dintre noi; când totul se termină, o mie și ceva de oameni pleacă în tăcere, privind cu o lacrimă în ochi globurile care strălucesc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mare rugare... Afară, chiar acolo, lumea începea să se schimbe, oamenii începeau să poată să se bucure unii de alții, își dădeau mâna, începeau să se iubească, un pic și nu pentru multă vreme, dar începeau. În amfiteatru pogorâse tocmai duhul de care tot pomenesc cocoșații ăștia ca la un prohod și nimeni nu a scris despre asta, că nu ești jurnalist dacă scrii despre minuni adevărate. Iisus s-a născut în sara de Crăciun, șoptesc oamenii, confundându-și glasurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
gustare la pachet. Care miroase a brânză și‑ți face sete. Nu se poposește nicăieri, fiindcă asta costă bani; un copil poate să bea și apă, care oricum nu‑i de găsit. În curând, sandvișul cu brânză o să‑și dea duhul în dinții de metal ieftin ai mamei și apoi o să‑i duhnească din stomac pentru că nu l‑a mestecat bine. Mestecatul prea îndelung nu face decât să răspândească gustul cel rău peste tot. Blestemata asta de retragere la depou din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
folosesc incredibil de multe cuvinte, pe care nu‑ți vine să crezi că un singur om le poate cunoaște. Dar ei le cunosc pe toate. Rusaliile, spune elevul care e deja student, Rusaliile ne amintesc de tărie și de Sfântul Duh - sau ar mai fi și altceva la mijloc? Hans ciulește urechile, fiindcă e sigur că mai e și altceva la mijloc. Să fie iubirea pentru o fată? Forța iradiantă a acestui eveniment exclude pesemne orice altceva! După micul dejun se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
epocă În valoare probabil de câteva sute de milioane. Era o căldură sufocantă, cum nu mai pomenisem până În acea zi, cu toate că În vara aia În fiecare zi era caniculă. Puneam pariu cu colegii mei câți bătrâni aveau să-și dea duhul. Pe la orele amiezii, când căldura era În toi, compozitorul m-a chemat În camera lui. Bineînțeles, nu mă chemase pe mine personal, ci doar chemase un băiat de serviciu să vină În cameră și s-a Întâmplat să fiu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fost numit Preafericitul. Desigur, el se bucură de sine ca electron liber ce este îceea ce, evident, procură o reală plăcere), însă probele activității lui hedoniste lipsesc. Supranumele presupune aparent redactarea unui tratat asupra subiectului, niște afirmații sau vorbe de duh în acest sens ori măcar niște replici schimbate pe acest subiect cu niște comparși, însă nimic nu e sigur. O anecdotă lasă totuși să se întrevadă schița unui răspuns și ne permite să presupunem că acest om, care transformă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de socratici minori. Ca și Socrate, și în aceeași măsură ca el, cei doi concentrează o putere de foc considerabilă dacă sunt luați așa cum sunt. Este inutil să fie asociați altei cauze decât a lor: faptul divers provocator, vorba de duh, poanta nu trebuie să ascundă neapărat o adâncime filosofică autentică. Socrate suferă de un exces de texte pline de erori care îi canibalizează adevărata identitate; Diogene și Aristip suferă de excesul invers: lipsa de documente în măsură să le restaureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
întoarce spatele lui Aristip filosoful pe motivul acestui gen de istorioară luată ca atare, fără o distanțare care să permită judecarea obiectivă. în schimb, dacă decodăm sensul, semnificația, mesajul transmis de filosof prin acest fapt echivalând cu o vorbă de duh, cu un aforism, atunci obținem o teorie, ajungem la un discurs coerent, rațional și demn de comentarii critice. Anecdota antică este echivalentă cu aforismul în ordinea ideilor. Teatralizarea filosofiei exprimă un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
subiective și relative - încă o piatră aruncată în grădina lui Platon... -4Ludic, agonic și comic. Atâta vreme cât anecdotei i se va refuza aceeași forță teoretică și aceeași încărcătură intelectuală ca și dialogului, tratatului și demonstrației, atâta vreme cât jocului de cuvinte, vorbei de duh, provocării, gesturilor li se va contesta puterea de a învăța ceva pe cineva, vom fi condamnați să nu înțelegem gândirea cinicilor ori a cirenaicilor. Pentru că aceștia, numeroși totuși, descind în aceeași măsură din filosofia presocratică ca și sofiștii sau materialismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unei călătorii în Cirenaica, Platon s-a întâlnit neîndoielnic cu Aristip sau cu ai săi. Oricum, la curtea lui Denis din Siracuza - unde autorul Republicii imaginează un rege-filosof după gustul lui -, filosoful hedonist și fostul sportiv schimbă destule vorbe de duh și înțepături! Se știe prea bine că se cunosc... Cum pot atunci oamenii să se dispenseze de teze într-o configurație ca aceasta? Un dialog consacrat exclusiv plăcerii, și niciun cuvințel, nicio referință, niciun citat, nicio trimitere care să permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Epicur nu s-a mulțumit să scrie sau să suscite niște texte - de altfel, pierdute în cea mai mare parte -, el a și trăit! De asemenea, Aristip a făcut și altceva decât să traverseze istoria filosofiei între două vorbe de duh, deghizat în femeie și parfumat în agora, el a propus un relativism etic, un subiectivism metodologic, un nihilism epistemologic, o patetică senzualistă, o înțelepciune existențială, o politică critică, tot atâtea mici surprize, dacă a te bucura de clipă e de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg ce transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc și-ar bate joc de Milostenia rațională... în detaliul biografic, după maniera forte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
apoi văzură uimiți cum perna fotoliului de lângă ușă se lasă în jos, ca și cum s-ar fi așezat cineva acolo. Unde sunteți, tovarășe inspector? zise cam speriat Felix S 23. Aici, răspunse vocea dinspre fotoliu. Nu vă speriați, exist, nu sunt duh, sunt om. Atâta doar că nu mă văd. Puteți să mă pipăiți, dacă vreți. Nu este cazul, tovarășe, răspunse ușor jignit comandantul Felix. — Dar cum s-a-ntâmplat, dacă nu vă supărați? întrebă robotul TESA Stejeran 1. — E o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
senin, O rază de sus croiește cărarea. Ridică-te iarași chiar dacă-ai căzut, Nu pierde nădejdea la margini de drum, Lumina-i în tine, sărman chip de lut, Azi poți sa renaști din durere și scrum. În inimă zdrențe, cu duhul zdrobit, De vrei să învingi alege Viața, Căci Cel Ce te știe și-atăt te-a iubit, Dă aripi la zbor, să urce speranța.
Speran?a by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83354_a_84679]
-
Elena Marin Alexe Rămân adeseori purtată de gând, prin nebănuite unghere, până ce timpul acceptă întoarcerea în eternitate, iar temerile momentului se apleacă tacit, învinse sub pașii umbrelor de liniște aparentă. Duhul meu trist, atins de tăișul durerii, se va vindeca sub razele Iubirii sacre. Degetul Lui va îmbina accente pe veșnicia din mine, acoperind țipătul. Clipe suave, desprinse din senin, dau satisfacție sufletului să atingă cele mai înalte trepte spre alte
Adeseori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83375_a_84700]
-
abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele roșesc, Dar soarele pe muchii curs - de doliu. Aproape. Ochii împietresc cruciș Din fila vibrătoare ca o tobă, Coroana
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
i-a fript-o, De a rămas să rătăcească Cu altă față, mai crăiască: Cu Laurul-Balaurul, Să toarne-n lume aurul, Să-l toace, gol la drum să iasă, Cu măsălarița-mireasă, Să-i ție de împărăteasă. OUL DOGMATIC Dogma: Și Duhul Sfânt se purta deasupra apelor. E dat acestui trist norod Și oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare! Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]