3,359 matches
-
nedumeriri, de bâlbâiala confuză a refuzurilor de tot felul. Împunși de o arșiță nerușinată, ne-am adunat într-o capelă cocoțată discret pe culmea verde a unui deal: rude, prieteni, foarte puțini colegi, cunoștințe... Deși ascunsă, conform dorinței sale, în eleganța sumbră a unui sicriu translucid, ADA ne zâmbea luminos dintr-un portret care estompa cumva stânjeneala încâlcită prin sufletele noastre. L-am revăzut pe Liviu: cuibărit în cotloanele unei modeste înțelepciuni, umblând cu o derutată măsură prin spațiile dinlăuntrul său
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
deschisese orizonturi noi, așa că cei cinci ani de facultate n-au fost pentru mine o corvoada, ci o călătorie printr-o lume ce-mi devenise atât de familiară din cărți. N-am fost ceea ce se cheamă un tocilar, plutind cu eleganță peste cursuri, seminarii și examene, fiind luat la ochi de dascăli, chiar din primele luni, ca un element "de viitor" și permițându-mi din când în când remarci nu tocmai "cușer" la ore. Pentru unele am fost apreciat, pentru altele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a revenit, mi-a spus că "neapărat trebuie să ne vedem la o bere" și am acceptat pentru după-amiaza aceleiași zile. M-a mai întrebat dacă nu vrem să ne mutăm la Ambasadă, ofertă pe care am declinat-o cu eleganță pe motiv că "nu vrem să deranjăm". A apărut la ora convenită însoțit de un confrate, probabil cel însărcinat cu redactarea notei informative. Am fost la o terasă, am detailat informațiile, subliniind că am aprobarea conducerii ministerului și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trust de presă din America de Sud, "O Globo", cel care făcea și desfăcea guverne și care bucură și azi milioane de spectatori de telenovele. Roberto Marinho, era un "Domn", la propriu și la figurat își purta foarte bine, cu noblețe și eleganță cei 80 de ani, semănând cu actorul meu preferat, Jean Gabin. Am discutat despre relațiile bilaterale, ne-a felicitat pentru succesele artiștilor noștri la Bienală, precizând că "O Globo" a difuzat multe cronici elogioase... Pe măsuța la care ni s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Până azi tot nu cred În minunea asta, să las să meargă totul de la sine. Poate că eu sunt prin temperament un regizor intervenționist și de aceea nu l-am Înțeles pe Moni, care avea o mână extrem de ușoară, culmea eleganței pentru el fiind ca prezența regizorului nici să nu se simtă. El era cel mai fin dintre regizori. De Loghin, decanul școlii, ne era frică. Trecea pe coridor cu un aer grav, impozant. Câteodată Îl vedeam În compania maestrului Costache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
America după mulți ani de carieră londoneză. Raul Julia, cunoscut actor de film și televiziune, a acceptat să-l joace pe Lopahin. George Voskovec, marele actor ceh, exilat de mulți ani din Praga, unde continua să fie o legendă, cu eleganța și cu umorul lui inteligent și cald, era făcut să-l joace pe Gaev. Pentru Trofimov l-am ales pe Michael Cristopher. Era actor, dar tocmai scrisese o piesă de succes pentru care avea să obțină În acel an premiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și de joc realist al cântăreților-actori speram să putem evita atmosfera de sirop și melodramă lacrimogenă, loc prea comun al situației tipice de musical, În care un băiat Întâlnește o fată. Dar melodiile sensibile ale lui Legrand erau interpretate cu eleganță și discreție, astfel că emoția trecea rampa direct, direct și simplu, pe Înțelesul omului de rând, fără mesaje prea sofisticate, sau așa ne imaginaserăm noi că se va Întâmpla, când ne propuseserăm să tratăm un astfel de material fragile. Până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a trădat și m-a batjocorit. În bătaia care a urmat, s-a prăvălit cu spatele pe o bancă, prinzându-și piciorul Într-o Îmbucătură a ei și fracturându-și glezna. A zăcut la pat o lună, dar a avut eleganța de a nu dezvălui față de familia lui și de profesorii noștri contribuția mea la această tărășenie. Mustrările de conștiință care m-au cuprins văzând cum este coborât pe scară s-au pierdut În supărarea mea generală. Dintr-un motiv sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
remarcabilă, cu un orizont larg, deloc activ În orele de clasă și având o constituție firavă sau poate chiar un pic de tuberculoză pulmonară, excelează, ca niște adevărate fenomene, la fotbal și șah, Învățând cu cea mai mare ușurință și eleganță orice fel de sport, joc sau meserie (Boria Sik, Kostea Buketov, celebrii frați Sarabanov - unde sunt acum coechipierii și rivalii mei?). Patinam bine pe gheață și treceam la patinele cu rotile cu ușurința cu care orice bărbat trece de la brici
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de trudă și de sublimă bucurie. Putea fi o nouă metodă de a Îmbina o schemă strategică neobișnuită cu o linie de apărare neobișnuită; putea fi Întrezărirea unei configurații concrete a pieselor care ar lămuri În sfârșit cu umor și eleganță o temă dificilă pe care mă chinuisem s-o exprim până atunci; sau putea fi un simplu gest făcut În minte de diferitele grupe de forță reprezentate de piesele mele de șah - un fel de spectacol mut, rapid, ce sugera
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
chiar sora Domnului, și, alături, jupânese și jupânițele din suita Doamnei. La picioarele tronului, pe o treaptă, stă boier Ioan Paleologul, unchiul Doamnei Maria, pe moldovenește botezat Țamblac -, un bătrân grec, frumos, verde încă, cu barba tăiată scurt, plin de eleganță și spirit, ce răzbate din ochii săi jucăuși, adumbriți de niște sprâncene stufoase, din zâmbetul fin, ironic, blajin totuși, dar, mai ales, din vorbele lui de duh și din inima lui mare, deschisă. Veni, vidi, vici, spune Țamblac hohotind. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puterea să dispun, genul în care scriu se numește eseu, termen care mi-a devenit nesuferit, pentru că de la o vreme încoace cunoaște o inflație absolut devalorizantă. Una-două, „eseu”, „eseistic”. A ajuns să însemne incompetență (și să o absolve) și pseudo eleganță. De fapt, eseul pretinde o competență totală în cel mai ignorat domeniu, cel al umanului (în care antropologia e rareori competentă, și atunci destul de puțin). Cuvântul „eseu”, impus, cum se știe, de Montaigne, exprimă o prudentă (ironică) modestie, înțeleasă, cum
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de la început că e „gutunărit”, scuzându-se pentru timbrul alterat al glasului, pe care și-l dregea tușind din când în când, în timp ce ̀ și ducea la gură batista albă din buzunarul de la piept ; ca de obicei, era de o eleganță vestimentară perfectă și plină de naturalețe. În schimb, Eliade, îmbrăcat nu fără căutare dar nu cu gust, într-un costum bătând în vânăt, cu jiletcă la două rânduri sub vestonul răscroit, cravata și cămașa nefiind prea nimerit asortate, vorbea în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dezarmante. Lena Ceptureanu era bogată și, desigur, elegantă, după cum impunea stilul epocii (deși, judecând după fotografia Cabinet Mandy, conta mai mult pe podoabele ei naturale) ; Eliza Băicoianu, după primul război, era săracă, iar Matei îi reproșează în jurnal lipsa de eleganță. Era totdeauna foarte simplu îmbrăcată, modest chiar, dar nu fără gust ; nu era la ea lipsă de eleganță, ci indiferență și naturalețe, fiind liberă de orice pretenții (în afară, poate, de domeniul muzicii). Așa cum foarte frumos scrie Barbu Cioculescu în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
conta mai mult pe podoabele ei naturale) ; Eliza Băicoianu, după primul război, era săracă, iar Matei îi reproșează în jurnal lipsa de eleganță. Era totdeauna foarte simplu îmbrăcată, modest chiar, dar nu fără gust ; nu era la ea lipsă de eleganță, ci indiferență și naturalețe, fiind liberă de orice pretenții (în afară, poate, de domeniul muzicii). Așa cum foarte frumos scrie Barbu Cioculescu în comentariul documentelor scriitorului : „Îndrăgostit, Matei a asistat la toate, sau aproape toate concertele ei și, cu toate strategiile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de creație: culorile sunt lumini, ele luminează peste tot și în mod special în tablouri. „Vorbind” cu soarele în fiecare dimineață, el îmi arată culorile ca pe niște lumini aparte, în niște litere semănând cu cele ale alfabetului ebraic, cu eleganța ghearelor de păsări, cârlige subtile folosite și pentru fixarea pânzelor nautice. Am impresia că mi se spune ceva concret din care nu înțeleg nimic, dar simt totul. E ceva dincolo de comunicare, un mesaj pentru toate ființele, animate și inanimate. Este
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
economicoase, măiestrit lucrate. Ca grad de dificultate, întreaga partitură a operei nu este chiar din cele mai ușoare și cu atât mai mult dirijorul merită calificativul maxim pentru siguranța sa! Este o plăcere să-l urmărești din sală și pentru eleganța gesticulației reținute, obținând în felul acesta efect emoțional, împreună cu dozarea nuanțelor, bine urmărite. Din distribuție au făcut parte câțiva tineri foarte bine școliți, atât de dirijor, cât și de profesorii de specialitate în canto. Aș putea să remarc, în ordinea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
șura) Bărgăuanu. A murit prin '86 la Brăila unde era refugiat cu familia din Basarabia. Tatăl său fusese general țarist iar șura se născuse tocmai la Voronej. Bun și constant prieten peste trecerea timpului mi-a fost Mihail Driga, asul eleganței pe atunci. Nu știa prea bine românește dar a prins s-o folosească ceva mai bine târziu, când a ajuns în București. Tot elegant era și Petrică Tănase, fiul notarului din Enichioi. După terminarea școlii normale a ajuns învățător la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ne comandăm, "în vest", elegantele ținute. Ce puteam să le spunem, la "Casa Ardeleanu" sau "Casa Secăleanu" din selectul cartier Titan? Răspundeam cu un surâs discret și enigmatic, precizând că dorim să ne păstrăm "exclusivitatea"! (În lumea diplomatică "adevărată", pe lângă eleganța de idei, cea vestimentară este o componentă esențială. Faptul că am ținut cont de acest aspect avea să permită colaboratorilor mei cu "ochi albaștri" de la Santiago vii comentarii către "Centrală", ținuta mea și a soției distonând net de ținutele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a revenit, mi-a spus că "neapărat trebuie să ne vedem la o bere" și am acceptat pentru după-amiaza aceleiași zile. M-a mai întrebat dacă nu vrem să ne mutăm la ambasadă, ofertă pe care am declinat-o cu eleganță pe motiv că "nu vrem să deranjăm". A apărut la ora convenită însoțit de un confrate, probabil cel însărcinat cu redactarea notei informative. Am fost la o terasă, am detailat informațiile, subliniind că am aprobarea conducerii ministerului și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
întreb. Îmi răspunde că nu se poate face nimic altceva decât s-o scoatem afară, în frig (mă gândisem și eu... formele nebuniei nu-s chiar atât de originale), "să o așezăm pe măsuța asta care nu-i lipsită de eleganță, să ascultăm romanțele și, spre ziuă, să ne împușcăm. Numai prin împușcare se potrivește să-i redăm viața pe care o ascunde, latentă, împietrită, în trecerea ei. Două împușcături, precizează; ordinea o tragem la sorți sau procedăm pe criterii alfabetice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atât de fin încât liniile care alcătuiesc figurile și insignele trebuiesc analizate cu lupa. Chenarul care înrămează hârtia (chenar de o lățime de cinci centimetri) este chiar frumos, grațios, grafica are un farmec sobru, ciudat, cum se creează câteodată o eleganță supremă din asocierea celor două culori, alb și negru. Textul... Textul este o nebunie. Îl reproduc să nu-l pierd, îl copiez. De altfel, este un exemplar original, este unicat. Iată-l: "Excelența Voastră, Senioria Voastră este prevenită că Persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o stradă cu multă lume, o minune, de poezie. * Mai departe... iarăși străzi cu nume de altădată: Ciuboțica cucului, Strada Florilor, Strada Degetarului, Strada Degețelului, Strada Ciurului... Trecem acum pe Strada Eșarfei... Cine și ce, vreo cucoană, vreun domn dedat eleganței, vreun erou cu brațul bandajat în eșarfă, o eșarfă ca simbol al unui eveniment? Ce ascunde această denumire ciudată? Am ajuns pe Strada Copilului. Doamne, o fi de bine, un copil odată prea mult așteptat? O fi fost, dimpotrivă, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vorbeai în șoaptă. (Numai soldații sovietici, după 23 august, aveau o purtare puțin cuviincioasă în farmacii, dar nici ei nu-și permiteau să-ți dea toată măsura.) Cu un cuvânt, farmacia era un loc solemn. Farmacia era totdeauna de o eleganță rafinată, sobră, cu dulapuri de lemn scump, sculptat în stil baroc; în dulapurile acestea, care închideau în ele o semiobscuritate misterioasă, erau flacoane, mici borcane de porțelan scump, ornamentat cu decorații albastre și însemnate cu denumiri complicate, fantastice, imposibil de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sesizez cu bucurie romantismul probabil al timpurilor care vin, însă acest avântat romantism viitorologic mi se pare plasat după o cortină insuficient de penetrabilă pentru puterea înțelegerii mele și oarecum străină sufletului meu, care mă îndeamnă către poezia trecutului, către eleganța obiectelor demodate, vetuste, cărora le caut și, binevoitor, părtinitor, le găsesc un rafinament special; poate că acest rafinament estetic se conjugă cu senzația tristă care se potrivește timpului judecat la trecut. Nu mă extaziez totuși în fața obiectelor închise în anticariate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]