3,571 matches
-
din exterior. Comunitatea evreiască, care se ridica la aproximativ 7.200 de oameni în ajunul celui de al Doilea Război Mondial, a fost aproape în întregime distrusă în timpul războiului: doar Holocaustului. După eliberare și sfârșitul războiului, majoritatea au ales să emigreze în Israel. Astăzi, comunitatea evreiască din țară numără aproximativ 200 de persoane, aproape toate locuind în Skopje. Majoritatea evreilor macedoneni sunt sefarzi - descendenți ai refugiaților din secolul al XV-lea care au fugit de inchiziția spaniolă și de . Conform recensământului
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
sa versiune în 1877 de către poetul evreu pribeag, originar din Galiția, Naftali Hertz Imber (1856-1909), în timpul șederii acestuia la Iași ca oaspete al unui cărturar localnic. N.H. Imber a continuat să-și cizeleze poezia și în Palestina otomană, după ce a emigrat acolo în 1882. Mai multe așezări agricole ale evreilor din Palestina ca Petah Tikva, Rișon Lețion și Rehovot, s-au mândrit că poezia a fost creată în perimetrul lor. Poezia caracterizată de un conținut patriotic romantic, avea nouă strofe și
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
Deși nu se numără printre cele mai numeroase grupuri de emigranți, un număr destul de mare de ruși au ales să trăiască în Canada, Australia și Statele Unite ale Americii. De asemenea, un mare număr de ruși din fostele republici sovietice au emigrat în Rusia după prăbușirea Uniunii Sovietice. Mulți dintre ei sunt refugiați din țările din Asia Centrală și Caucaz, fiind nevoiți să fugă datorită instabilității politice cât și datorită sentimentelor antirusești ale populațiilor băștinașe. Deși acceptă nevoia de reparare a nedreptăților din
Ruși () [Corola-website/Science/297424_a_298753]
-
scăzute, economia fiind încă polarizată către domenii de joasă calificare. Din 1993, resursele umane în domeniul științei și tehnologiei au scăzut drastic. Diferite studii arată că înanii 1991-2005 circa 50% dintre profesorii și cercetătorii din universități și institute științifice au emigrat. În 2009, guvernul a aprobat „Strategia Națională pentru Știință, Tehnologie și Inovație în Albania” care acoperă perioada 2009-2015. Ea are ca scop triplarea investițiilor de la bugetul de stat în cercetare și dezvoltare, până la 0,6% din PIB și de a
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
regimului comunist în 1990 a fost însoțită de emigrație masivă. Migrația externă era interzisă în Albania comunistă, iar cea internă era puternic limitată, astfel că fenomenul a fost o noutate. Între 1991 și 2004, circa 900.000 de oameni au emigrat din Albania, circa 600.000 stabilindu-se în Grecia. Emigrația a afectat puternic distribuția demografică internă a Albaniei. Problema etniei este una delicată și pe larg dezbătută. Statisticile oficiale consideră Albania o țară puternic omogenă din punct de vedere etnic
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Italia, Irlanda, Suedia și state din fosta Iugoslavie. În ultimele decenii ale sec. al XIX-lea, mulți ucraineni au fost forțați de Imperiul Țarist să se mute în regiunile asiatice ale Rusiei, în timp ce mulți alții aflați sub dominația Austro-Ungariei au emigrat în Lumea Nouă, fiind în căutare de locuri de muncă și oportunități economice mai bune. Astăzi, o mare minorităte etnică ucraineană își găsește reședința în Rusia, Canada, Statele Unite, Brazilia, Kazahstan, Italia și Argentina. Potrivit unor surse, aproximativ 20 de milioane
Ucraineni () [Corola-website/Science/297430_a_298759]
-
la recensământul din 5-12 octombrie 2004, a fost de 127561 locuitori, inclusiv 122669 locuitori în mediul urban și 4829 locuitori în mediul rural. La sfârșitul secolului al XX-lea numărul locuitorilor urbei a scăzut din cauza înrăutățirii situației social-economic, multe persoane emigrând. În comparație cu anul 1989, la recensământul din 2004 populația municipiului Bălți s-a redus cu 33 914 persoane, sau cu aproximativ 21%. Din totalul populației urbei Bălți, de 122 669 loc., 56 031 reprezintă populația masculină și 66 638 cea feminină
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
Odată deveniți cetățeni ai acestor state, majoritatea Vlahilor au rămas pe poziția lui C. Belimace afirmându-și loialitatea politică față de țările lor, dar pastrându-și în condiții nu totdeauna ușoare specificitatea culturală. Condițiile vitregindu-se în perioada interbelică, unii Vlahi au emigrat în Cadrilaterul dobrogean, alții precum Alcibiade Diamandi au început să promoveze regruparea Vlahilor într-un teritoriu compact și independența acestuia, proiectul respectiv, susținut de dictatorul italian Benito Mussolini dar ne-concretizat, luând denumirea pompoasă de „Principatul de Pind și Meglen
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
de națiuni. În 1963 participă la "Turul Angliei", ocupând locul 4 în clasamentul general și primul loc pe echipe. Își încheie activitatea de performanță în 1968, câștigând din nou "Turul României" cu un avans de numai 3 secunde. În 1971 emigrează în Germania, unde a absolvit Facultatea de Educație Fizică din Köln. Timp de 28 de ani a fost profesor de educație fizică la un gimnaziu din Köln, unde trăiește și acum ca pensionar. este și un apreciat pescar sportiv.
Walter Ziegler () [Corola-website/Science/297471_a_298800]
-
Creierului și ale Măduvei Spinării", iar în 1966 este raportor principal cu tema "Tumorile lobului temporal" la "Congresul Național de Neurologie" ținut la București. Totuși posibilitățile sale de dezvoltare științifică și academică rămân limitate, ceeace îl determină în 1969 să emigreze în Germania, unde este angajat în Clinica de Neurologie a Institutului Max-Plank de Cercetare a Creierului ("Max-Plank-Institut für Hirnforschung") din Köln de sub conducerea lui Klaus-Joachim Zülch, unul din marii corifei ai neurologiei internaționale. În 1973 i se decernează titltul de
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
în Holocaust au fost arestați și judecați și niciunul nu a mai fost executat ulterior lui Antonescu, explicația constând în dorința autorităților de a oculta un trecut jenant, cât și în relațiile tensionate cu evreii supraviețiutori ai Holocaustului, deciși să emigreze în Israel, precum și cu acei lideri ai lor care aveau vederi liberale. Guvernul României, împreună cu Comisia Aliată de Control, conform art. 14 din Pactul de Armistițiu cu România. a anchetat aproximativ 2.700 de acuzați de crime de război. Comisia
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
de alianță pre-război între Bulgaria și Serbia. Dar armata sârbă a intrat în oraș și a refuzat să-l lase în mâna Bulgariei. Din acel moment, orașul a început să piardă din importanță și populația a început rapid să scadă, emigrând în Bulgaria și în Lumea Nouă. În timpul Primului Război Mondial Bitola a fost pe linia frontului Salonic. În 1915 forțele bulgare au luat orașul și forțele sârbe au fost forțate să se predea sau să încerce o evadare periculoasă prin munții albanezi
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
secolului al XX-lea Haim Nahman Bialik și Saul Cernihovski. Renașterea limbii ebraice ca „limbă vie”, folosită unanim și cotidian, a fost inițiată de Eliezer Ben-Yehuda (1858-1922). El s-a alăturat mișcării sioniste de renaștere națională și în 1881 a emigrat în Palestina, pe atunci parte a Imperiului Otoman. Motivat de idealurile de schimbare a modului de viață din diaspora evreiască europeană ("ștetl"), Ben-Yehuda începe să caute căi pentru a transforma o limbă liturgică și livrescă într-una vorbită. Efortul principal
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
2 iunie 1904, în cartierul Freidorf din Timișoara, pe atunci în Ungaria - d. 20 ianuarie 1984, Acapulco, Mexic) a fost un sportiv și actor american de origine germană. Părinții săi, șvabii bănățeni Petrus Weissmüller și Elisabeth Weissmüller născută Kersch, au emigrat în SUA împreună cu fiul lor în vârstă de șapte luni. a susținut ulterior că s-ar fi născut în Windber (Pennsylvania), probabil pentru a fi selectat în lotul național de natație al SUA. Copil bolnăvicios, a fost sfătuit de un
Johnny Weissmüller () [Corola-website/Science/297526_a_298855]
-
al Securității Municipiului București. Conform acesteia, actorul Radu Beligan, artist al Poporului și director al Teatrului Național din București își exprimă nemulțumirea vis-a-vis de piesa de teatru în cauză, pe motivul că Liviu Ciulei a întors spatele țării și a emigrat în străinătate (1980). După părerea lui, tinerimea română nu are ce învăța din piesa lui Ciulei, care se constituie într-o „crimă pentru actul de cultură în sine”. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări
Radu Beligan () [Corola-website/Science/297537_a_298866]
-
anii 1991-1992, mai ales din celelalte foste republici sovietice. În total, între 1991 și 2004, 2,2 milioane de persoane au imigrat în Ucraina (printre aceștia, 2 milioane au venit din alte foste state sovietice), și 2,5 milioane au emigrat din Ucraina (printre acestea, 1,9 milioane s-au mutat în alte foste republici sovietice). În prezent, imigranții constituie aproximativ 14,7% din totalul populației, sau 6,9 milioane de oameni. Confesiunea majoritară în Ucraina este creștinismul ortodox, ai cărui
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
și după destrămarea Dublei Monarhii, Republica Austriacă — în special orașul Viena — a fost văzută în continuare, ca întotdeauna, drept un centru cultural al vorbitorilor de germană din „vechea Austrie” (prin care, după 1918, s-a înțeles Cisleithania). Alte familii au emigrat în alte țări, cum ar fi Statele Unite ale Americii, Canada, Israel sau Australia. Râul Leitha constituia în parte granița dintre jumătatea austriacă și jumătatea ungară a Dublei Monarhii (în zilele noastre corespunde graniței de vest a Burgenland-ului). De la acesta au
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
alege (sau de a ocupa o funcție publică). Cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului, o pseudo-reformă susținea dreptul de vot a 13% din populație. Prin aceasta, structura reacționară a statului multinațional maghiar a fost cimentată. Între 1876 și 1910, au emigrat aproximativ 3,5 milioane (după alte cifre până la 4 milioane) de locuitori ai Dublei Monarhii. Erau săraci, fără un loc de muncă și sperau să găsească într-o altă țară condiții de trai mai bune. Circa 1,8 milioane de
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
au plecat din Transleithania. Aproape trei milioane dintre ei au avut ca destinație Statele Unite ale Americii, 358.000 de persoane au ales ca nouă patrie Argentina, 158.000 au plecat în Canada, 64.000 în Brazilia și 4.000 au emigrat în Australia. Restul s-au împărțit între alte țări. Doar în anul 1907 circa o jumătate de milion de oameni și-a părăsit patria. Guvernele Cisleithaniei și Transleithaniei erau îngrijorate de faptul că printre emigranți se găseau mulți băbați tineri
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
care nu aveau mari cheltuieli cu confortul pasagerilor mai puțin avuți, afacerea cu emigranții era extrem de lucrativă și, prin urmare, foarte concurențială. Cei mai mulți emigranți erau din Galiția (din estul Poloniei și din vestul Ucrainei de astăzi). Din 1907 până în 1912 emigraseră 350.000 de oameni din Galiția, după cum reiese dintr-o interpelare a reprezentaților polonezi ai Consiliului Imperial adresată diverselor minstere ale Cisleithaniei în 12 martie 1912. În comparație cu Germania și cu statele vest-europene, jumătatea austriacă a Dublei Monarhii era înapoiată, însă
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
totale să ajungă la 1,6-1,8 în 2030. De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în anii 1960, Italia a fost o mare sursă de emigrație. Între 1898 și 1914, anii de vârf ai , circa 750.000 italieni au emigrat în fiecare an. Diaspora cuprindea peste 25 de milioane de italieni și este considerată a fi cea mai mare migrație în masă din vremurile contemporane. Ca urmare, astăzi peste 4,1 milioane de cetățeni italieni trăiesc în străinătate, iar cel
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
situri în patrimoniul mondial UNESCO (51) decât orice altă țară din lume, și are bogate colecții de artă, cultură și literatură din multe perioade diferite. Țara a avut o influență culturală foarte largă pe plan mondial, și datorită numeroșilor italieni emigrați în alte țări. Mai mult, în toată țara se află circa 100.000 de monumente de orice fel (muzee, palate, clădiri, statui, biserici, galerii de artă, vile, fântâni arteziene, case istorice și situri arheologice). Italia are un stil arhitectonic foarte
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Mediu cel mai sudic și al treilea ca dimensiune oraș suedez. În acea perioadă orașul era centru de export al fierului, acesta fiind comercializat de negustori germani. În secolul 19 Småland se caracteriza prin sărăcie, un număr important dintre locuitori emigrând în Statele Unite ale Americii. Cei mai mulți dintre emigranți s-au stabilit în Minnesota, datorită asemănării mari cu geografia Suediei, combinând terenuri arabile cu lacuri și păduri. Celebra companie IKEA a fost fondată în orașul Älmhult din Småland. Orașe localizate în Småland
Småland () [Corola-website/Science/296694_a_298023]
-
În secolele IV-XII sudul Olteniei a fost un important culoar de trecere a diveselor popoare migratoare. Vestigii slave au fost descoperite la Ostrovu Mare, Plenița, Vârtop, Coșovenii de Jos, Nedeia, Orlea, Sucidava, dar și la Râureni în nord-est. Aceștia au emigrat la sud de Dunăre sau au fost asimilați de populația romanică majoritară, dar au lăsat numeroase toponimii de origine slavonă: râul "Bistrița" (în nord-estul Olteniei), "Craiova, Hinova, Bistreț, Bucovăț, Dumbrava" etc. În secolul al XIII-lea apar cnezatele lui Litovoi
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
care servesc ca și centre administrative ale provinciei sunt: Vigo, Pontevedra (în Pontevedra), Santiago de Compostela, A Coruña, Ferrol (în A Coruña), Lugo (în Lugo) și Ourense (în Ourense). Se estimează un număr de trei milioane de galicieni care au emigrat în alte regiuni din Spania precum și din Argentina. Există de asemenea un număr mare de galicieni în Uruguay, Venezuela, Cuba, Brazilia, Mexic și câteva țări europene (Elveția, Germania, Franța). Țările de Jos și Marea Britanie au fost destinații importante ale emigrării
Galicia () [Corola-website/Science/296746_a_298075]