3,004 matches
-
nici măcar iubirea dintre ele nu ne domolește groaza. Anii trec, clonele mor la treizeci de ani, după ce li se prelevează și ultimul organ vital (pentru a ne ține pe noi, pe alții ca noi în viață...), și suntem fericiți când eroina decide să nu ne spună tot și romanul se încheie fără să se fi terminat, în felul următor: "Am așteptat o clipă, m-am întors la mașină și m-am dus unde trebuia să ajung". De ce suntem fericiți? Fiindcă nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se nehotărăște (fiindcă prea puține sunt lămurite și precise în astfel de opere), este timpul prezent. Ca orice prezent, prezentul Desperado e o vreme amenințată. El scoate de prin buzunarele narațiunii ori ale discursului liric o cronologie contorsionată, răsturnată, confuză. Eroinele lui Doris Lessing cad în patru labe, îmbrâncite de istorisire în acest prezent năucitor. Eroii lui Ishiguro se trezesc plutind în gol, într-un prezent care le devorează ființa, îi neagă, îi destramă. Lanark al lui Alasdair Gray descoperă că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai multe secole. În general însă, autorul Desperado preferă starea de trezie, drept care el apelează la jurnal (v. Orwell sau Lessing) și la livresc (v. Incursiunile în alte texte, la Barnes, Flaubert's Parrot, Gray, Lanark, Ackroyd, English Music). Când eroina lui Doris Lessing vrea să disece prezentul trecut, ea scrie o pagină de jurnal în minte. E modul ei de a actualiza trecutul, de a îmbolnăvi prezentul de trecut. Autorul imaginează invers, ce a fost, nu ce va fi, motiv
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de somnul a tot ceea ce nu se mai poate întâmpla fiindcă s-a întâmplat deja. Anna Wulf e bântuită de iubiri pierdute, credința pierdută în comunism, copilăria pierdută a fiicei care o părăsește preferându-i viața la internat. Robyn Penrose (eroina lui David Lodge), pe de altă parte, e lipsită de povara trecutului, și faptul că nu are ca resort o pierdere trecută pare la ea un handicap: nu poate construi un prezent findcă nu are o durere trecută. În prezentul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
comice izvorâte din folosirea greșită a limbii engleze de persoane care au învățat-o ca pe o limbă moartă (comunicarea cu vorbitorii de engleză era suspectă pentru statul comunist), se întâmplă în Staring at the Sun de Julian Barnes, unde eroina vizitează China și observă erori de traducere de genul "The temple was repented. We grow ladies. Here is the sobbing centre". Observațiile lingvistice ale lui Bradbury sunt mai numeroase și sunt centrul atenției: "... modern Slaka is a young nation proudly
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de Fier cu sentimentul comod că peisajul comunist e în același timp pitoresc și total străin. Atracția pe care o reprezintă comunismul pentru statele occidentale uimește pe toți cei care au trăit comunismul pe piele a lor. Lessing creează două eroine care se declară dezamăgite de partidul comunist britanic, dar aceasta presupune un oarecare entuziasm, măcar la început. Lessing însăși, tânără mamă în Africa de Sud, părăsește doi copii mici în îngijirea soțului abandonat, pornind în cruciada pentru o lume mai bună. Iată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-ar prăbuși peste noapte, iadul comunist ar putea inunda lumea bună. * Exilatul din comunism ca erou comic: trilogia universitară a lui Bradbury are câteva personaje secundare care sunt refugiați din est. Cu toții sunt bizari. Când Alan Brownjohn aduce o eroină tânără și frumoasă într-o călătorie în Anglia, ea devine brusc stângace, imprevizibilă, ilogică. Se trezește alergând înapoi acasă, de frică să nu fie bănuită că ar vrea să rămână în vest (de ce n-ar trebui să vrea acest lucru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
umbra vampirului comunist care suge sângele victimei capitaliste. Autorul a cărui nevastă e violată și al cărui manuscris e distrus în A Clockwork Orange, autoarea jurnalului mental, supraviețuitoarea din The Memoirs of a Survivor, scriitorul britanic îndrăgostit de frumoasa traducătoare eroina lui Brownjohn, toți sunt victime ale unor ființe care, se tem ei, lor le-ar putea face rău. Nu e un rău fatal, dar schilodește. Toți acești autori par să spună în cor că frica e întemeiată. Râsul și spaima
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și scriitorul se înfrățesc. Textul era marea comuniune. Pentru autorii Desperado, textul e competiție și adesea intimidare. Doris Lessing simte că creează doar atunci când așterne pe hârtie propoziții exasperante. Nu participăm de bună voie la aventurile eroilor ei (de obicei eroine). Lessing se opune diametral stării de spirit pe care o creează lectura Virginiei Woolf, parcurgând drumul invers, de la afect la sfidarea tandreții, de la sensibilitate la luciditate. Moderniștii sunt inteligențe / cuvinte / discursuri îndrăgostite, pe când autorii Desperado disecă inteligența într-un discurs
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
păguboasă. Pe parcursul romanului înaintează orbește, iar finalul îl lasă descumpănit, în așteptare. Textele Desperado sunt texte cu un unic erou egocentric, care manipulează toate celelalte ființe literare pentru a se pune în evidență. El e confuz, nedumerit, copleșit de incidente. Eroinele lui Lessing sunt agresate de real, neputincioase, dar spumegânde de furie. O furie care nu are paratrăznet. Personajele lui Ishiguro clocotesc și ele de mânie. Eroii aceștia devin agresivi pentru că romanul este încercarea lor de a-și impune punctul de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost deja scris o dată. Rescrie cu un ochi care râde (ironia) și altul care plânge (tot ce creează omul se pierde). Ackroyd se pune în situația lui Huxley când acesta descria rezervația de sălbatici din Minunata lume nouă. O eroină, Sidonia, rezumă astfel cuvintele lui Platon: A fost foarte interesant. Era o vreme când strămoșii noștri credeau că locuiesc într-o lume ce se-nvârte în jurul soarelui. (p. 3) Aflăm de la ea că aceea era epoca "Mouldwarp" iar credința în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceea ce n-ar fi acceptat în condiții normale, lărgindu-i astfel universul, gustul. Cititorul lui Lodge nu poate să-și păstreze distanța față de text. Ironia jocului este că surâsul autorului ajunge la noi ca tandrețe, nu ca ironie. Robyn Penrose, eroina din Nice Work, e aici universitarul teoretizant: "E extrem de profund", zise Jasper. "Jargon critic mult. E una din alea obsedate de Teorie". (p. 224) În Possession, de A.S. Byatt (alt roman pe multe voci și scris la mai multe conștiințe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lectorului. Suspansul e tot intervalul cât se contruiește emoția. Finalul dezumflă așteptarea: "Operăm cu experiențe". Eroul poemului ca și lectorul aștepta o avere, o viață de lux și plăcere. Nu primește însă decât "o zi bună". Poeta amuțește. Împărtășim frustrarea eroinei (mai mult durere, de fapt durere pentru toate șansele ratate în viață), dar poeta refuză să compătimească. Noi o facem (lectorul trebuie să ajungă la o comuniune cu textul), dar e pe riscul nostru. Toate poemele lui Adcock sunt astfel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la mine în vitrine, chipul reflectat e întodeauna un șoc. It Must (Trebuie) e o conversație despre pierderea tinereții și păstrarea simțului umorului. Un alt poem, Divination by Hair (Ghicitul în păr), pune mare preț pe ironie în acest context. Eroina poemului își smulge firele albe în fața oglinzii. Poeta vede gestul ca "jalnic și ridicol" ("jalnic" amintește iar de Yeats, de Sailing to Byzantium: "Un om în vârstă e jalnic, / O haină-n zdrențe pe un băț..."). Încercarea de a arăta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în ciuda unor secvențe pitorești de demult, din amintirea ștearsă a basmului copilăriei. Ceea ce i-a dat Iranul lui Mimi Khalvati este taina și teama fremătătoare a poveștilor persane. Ali Baba, Aladin, Sindbad, duhuri, vrăjitori, califul Harun al-Rashid, feminitatea incandescentă a eroinei care s-a identificat cu povestea îndrăgostită (Șeherazada), sunt toate parte dintr-o lume subterană, de care poeta nu e conștientă, întrucât limba ei maternă e engleza și întreaga ei structură e clădită pe valorile englezești. Ceea ce supraviețuiește din strămoșii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Aceste poeme, în care eroul principal sunt emoțiile și înâmplările ce țin nemijlocit de viața autoarei, sunt altfel decât literatura iraniană. Nu țin minte ca vreo poveste din O mie și una de nopți să aibă în prim plan o eroină. Găsim acolo micimea omului, fabula morală, dar nu eroine principale, ori nu în sensul știut de europeni din Albă ca Zăpada, Frumoasa din Pădurea Adormită, Cenușăreasa. Căutând motivul ascuns care o plasează pe Mimi Khalvati mai degrabă în literatura britanică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înâmplările ce țin nemijlocit de viața autoarei, sunt altfel decât literatura iraniană. Nu țin minte ca vreo poveste din O mie și una de nopți să aibă în prim plan o eroină. Găsim acolo micimea omului, fabula morală, dar nu eroine principale, ori nu în sensul știut de europeni din Albă ca Zăpada, Frumoasa din Pădurea Adormită, Cenușăreasa. Căutând motivul ascuns care o plasează pe Mimi Khalvati mai degrabă în literatura britanică decât oriunde altundeva, îmi dau seama că acesta este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și curajos nu mai există și că el a fost înlocuit de omul de rând. Scrii: Am întrebat odată, "Tată de ce nu sunt mai frumoasă?" A fost bun cu mine și foarte stânjenit. Am găsit această mărturisire că eroul sau eroina nu se simt frumoși în poeți cât se poate de diferiți: Alan Brownjohn, Ruth Fainlight, Selima Hill. E de fapt o profesiune de credință care merge direct la esența unei suferințe existențiale. E, oare, suferința existențială subiectul tău preferat? EF
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca romancier, mă interesează cum sunt oamenii cu adevărat și nu cum s-ar vrea ei prezentați. Acestea fiind zise, cred că mai pot exista eroi și eroine: nu înnăscuți, ci creați de împrejurări. LV. Folosești, cu mare economie peisajul. Spre deosebire de majoritatea autorilor contemporani (chiar poeți) care fug de descrierea realistă demodată, atât de compromisă de Balzac și alții, faci din fiecare peisaj un mic poem. Îți condimentezi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a murit în anul 1519. Viața complicată și agitată a Lucreziei Borgia a inspirat mai mulți artiști. Compozitorul Domenico Donizetti a scris o operă, în 1833, "Lucrezia Borgia". Victor Hugo a scris, tot în 1833, o dramă, având-o ca eroină pe Lucrezia Borgia. Scriitorul francez a pus-o pe ducesa de Ferrara în postura incestuoasă cu tatăl și cu frații ei: Jean și Cesare. (Cesare l-a omorât pe Jean). Din relația cu Jean ar fi provenit Gennaro care a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
familiei Chigi, după ce papa a absolvit-o de păcate. Despre ea se spune că a avut 1000 de amanți și i se atribuie butada: Copilă, am iubit plină de speranță, adultă, am iubit plină de pasiune. Frumoasa curtezană este și eroina unui film actual în interpretarea actriței italiene Manuela Arcuri. Angela del Moro A fost prietena spirituală a pictorului Tizian (1490-1575) care, inspirat de ea, a realizat capodopera Venus din Urbino și a poetului Pietro Aretino (1492- 1556), autor de comedii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fiind să acționezi în deplină cunoștință de cauză, nu se trece la fapte, este cea mai rea, căci ea trezește repulsia fără să producă tragicul din lipsa efectului violent." (cap. 14) Eroul acționează, deși știe contra cui. Este cazul Medeei, eroina lui Euripide, care-și sacrifică propriii copii. Un asemenea act de violență generează tragicul. Eroul nu descoperă identitatea victimei decât după înfăptuirea actului. În Oedip Rege, protagonistul nu înțelege natura incestuoasă a actelor sale (omorârea lui Laius, căsătoria cu Iocasta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
situație, și mai mult decât cea prcedentă, este sursă de tragic. Cazul cel mai tragic, după părerea lui Aristotel, este acela în care personajul, care nu cunoaște identitatea victimei, o află chiar înaintea înfăptuirii actului său și renunță la el. Eroina lui Euripide, în Ifigenia în Taurida, este pe punctul de a-l sacrifica pe fratele său Oreste, când îl recunoaște. Efectul tragic este obținut printr-o emoție epurată, pentru că actul de violență nu a avut loc, dar spectatorului i-a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un al doilea pericol pentru Horace, care riscă să fie condamnat ca ucigaș al surorii sale, când tocmai scăpase din primul pericol, în lupta împotriva Curiaților. Corneille face aceeași constatare pentru Theodora, fecioară și martiră (Théodore, vierge et martyre), unde eroina se oferă martiriului, după ce a scăpat de prostituție. Se poate totuși măsura, într-o piesă ca cea care se inspiră din Istoria Sfântă, ca Misterele medievale, diferența de compoziție dintre mister, care prezenta în tablouri succesive toate momentele marcante ale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piesei pe care altfel nu ar fi în stare s-o termine. El acceptă totuși, ca și Aristotel, intruziunea miraculosului, când preexistă în legendă. De aceea își apără prima tragedie, Medeea, aspru criticată de docți, care se încheie prin plecarea eroinei în zbor, dusă de carul său tras de un dragon, invocând caracterul de magiciană al personajului său. "Găsesc, scrie el în Discursul despre cele trei unități, puțină rigoare în părerea lui Aristotel, care acordă o importanță egală carului de care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]