4,829 matches
-
și ani de zile, nimeni nu mai pătrunsese în grădină. Rămăsese ferită, ca și Papucul. Nimeni, cu excepția zilelor când o vizita Brian și Gabriel, iar Adam și Zet hoinăreau prin iarbă, prezențe care o enervau. Și acum, de fapt, prima făptură pe care o zărise a fost Zet, chiar în mijlocul pajiștii, în apropierea casei. Alex se întrebase: „Ce-o fi chestia aia albă, o fi lăsat cineva o pungă acolo?“ pe urmă, când recunoscu câinele, îl văzu și pe Adam pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și javra asta! Mai există câini mici, dar ăsta-i ridicol. Un țâșt-bâșt pișăcios, care n-ar fi în stare să se apere singur. În Ennistone, câinii nu au nevoie să-și apere viața. Apoi, Gabriel adăugă: Vai, dragă, o făptură atât de micuță, lipsită de apărare, fragilă! Vai, dragă! Nici măcar nu-i câine, e-o jucărie răzgâiată. Adam îl tratează ca pe o jucărie. Adam tratează orice ca pe o jucărie. Cum poate un animal atât de caraghios să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privească prezența fetei ca un iritant element străin de clan. Dincolo de asta, începea demența. În acea dimineață își contemplase trupul, își privise mâinile și picioarele și cât putea să vadă din trunchi, și simțise cum controlul său asupra propriei sale făpturi se clatină. Cine era târâtoarea asta lividă? Își privise fața în oglindă și avusese impresia că își pierde mințile, că ar fi în stare să se repeadă în stradă, scheunând și smiorcăindu-se, și cerând să fie arestat și pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet, îl ajunse și, călcând prin apă, îl prinse. Făptura udă îi atârna moale în mâini, dar ochișorii negri-albăstrui se uitau cu inteligență conștientă drept în ochii lui George. Acesta din urmă își spuse: „Nu mă pot cățăra îndărăt pe stâncă ținându-l pe Zet într-o mână. Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aș fi murit, numai că n-am murit. Trăiesc într-o viață de după viață, unde toate sunt schimbate. E posibil să fi terminat definitiv cu John Robert Rozanov, această minune să fi pogorât asupră-mi sub forma unei transfigurări a făpturii mele, a unui mister pe care abia de-l înțeleg?“. Se ridicase de pe canapea. Se dusese în bucătărie și băuse puțină supă. Ieșise în stradă, în amurgul călduț, calm, învăluitor. Intrase în cea mai apropiată cârciumă, La Șoarecele de Bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stângaci și dureros să iasă afară; și parcă întregul lui trup simțea nevoia să vomite. Știa că ar trebui să facă ceva, ceva foarte dificil și neplăcut, poate chiar fatal, dar încerca să nu se gândească la acest lucru. Întreaga făptură i se resorbea în senzațiile-i fizice și în această nouă suferință. Când ajunse acasă, urcă la etaj și se întinse pe pat, dar poziția i se păru chinuitoare. Se așeză pe marginea patului, apoi se așeză pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în cele din urmă, se va întoarce la ea. Între timp, era pregătită să vegheze și să aștepte pentru că, așa cum spunea ea, George „o interesa în mod absolut“. Ceea ce însemna și că „îl iubea în mod absolut“, cu întreaga ei făptură intensă, aproape fanatică. Unii comentau că Stella era pur și simplu înfricoșată de George, alții o condamnau pentru că-l „abandonase“. S-a spus că moartea lui Rozanov a determinat-o pe ea să se întoarcă, iar pe George l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mentalitatea tradițională numărul permite accesul la o reală înțelegere a ființelor și evenimentelor (sportivii păstrează anumite obiecte cu numere, sau cred, că numerele au valoare benefică, ori malefică), prin numere se ajunge la ritmul cosmic și la o cheie a făpturilor vii, calea de apropiere de adevărurile tainice, un înveliș al ființelor, creaturile provin din Principiul Unu. Punerea în proporție a numerelor devine principiul arhitecturii, stadionului sculpturii, picturii, muzicii, dansului, filmului, al poveștii, punerea în proporție reprezintă ierarhia, devine un model
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
avantajele la care speră ca membru și inconvenientele neparticipării sunt mai mari decât inconvenientele participării. Nu întotdeauna suporterul se conduce după această raționalitate schematizantă. Atunci când sportivul/eroul este superior prin însăși natura sa omului și ambianței umane el este o făptură supranaturală, iar relatarea faptelor sale, va alcătui ceea ce numim de obicei mit, adică povestea vieții unei jertfe a unei ființe supranaturale, precum Hercule. Istorisirile de acest fel dețin un loc de căpătâi în sport, poveștile se situează de obicei în afara
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
răspunde superiorului, soldat? Ia să aud, că altfel mătur tot câmpul ista cu tine! Toader Toaibă a rămas tăcut, clipind des, ca și cum l-ar fi sâcâit o muscă. Și-a adunat gândurile. În cele din urmă, îndreptându-și din încheieturi făptura voinică, a rămas într-o poziție de „drepți” cum scrie la „reglement”. Trăgând apoi adânc aer în piept, a început să turuie ca o morișcă. Vocea lui profundă era înspicată cu vizibilă furie: Să trăiți, domn’ sărjănt! Permiteți să raportez
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întunericul din urmă, / Facerea cu Apocalipsa, astfel că influența femeii e cvasidemiurgică, din moment ce Oricum, eu nu mai am altă scăpare decât trupul tău (...) / Da, trupul tău care inventează pentru mine ziua de mâine. Femeia visată se ipostaziază uneori într-o făptură copleșită de admiratori, pe care poetul îi poate învinge doar prin imaginație: oricum, eu am scos toți bărbații din viața ta, / unul câte unul i-am scos, și asta / numai cu puterea gândului, a imaginației mele. În acest fel, ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
parcurse de autor de la volumele din 1983 (Ora ideală și O altă nuanță a revoluției) și până la Omul virtual, din 2011, ultimul poem preconizând alte metamorfoze artistice: Ca prințul Danemarcei mă-ntreabă masca-mi tristă / În care punct din spațiu făptura mea există. Apelând la prozodia clasică și la cea modernă, străbătând cărări bătute de alți și alți creatori sau căutând locuri neumblate, vrând să dezvăluie o parte a intuitei dimensiuni ascunse, prin revelarea perspectivei proprii asupra menirii poetului - făptură care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spațiu făptura mea există. Apelând la prozodia clasică și la cea modernă, străbătând cărări bătute de alți și alți creatori sau căutând locuri neumblate, vrând să dezvăluie o parte a intuitei dimensiuni ascunse, prin revelarea perspectivei proprii asupra menirii poetului - făptură care, tranzitând lumea, ia act de tristețile ei, pe care le transfigurează în vis, coborând din înălțimi astrale (Poetul trece printre grădini pustii / Și poartă în privire constelații / El vede trenuri de melancolii / Făcând popasuri inutile-n stații), Viorel Dinescu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
speranța prăbușită-n / adâncul apei, iar căderea din titlu se reia ca laitmotiv de-a lungul celor două volume ale antologiei, în forme numeroase. Sub aspect structural, textele sunt, de obicei, extrem de concentrate, consecință a propensiunii autorului spre exprimarea sentențioasă (făpturi de hârtie norii / precum autorii; Luceafărul / reintră-n cer / cum o vioară-n / cutia sa etc.), valorificându-se, la nivel lingvistic în primul rând, aspectul colocvial, care constituie pasta în care se fixează termeni din majoritatea registrelor lexicale. În privința titlurilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
încărcată de sugestii, susținute adesea și prin determinanți adjectivali (straniu, miraculos etc.). Alteori, apare doar metonimic: triluri ce se-nfioară; cântătoarele etc. Dar și insectele, fluturi, albine, furnici, punctează cu grația lor efemeră peisajele traversate de ochiul poetului, atent la toate făpturile și înfăptuirile firii. Vegetalul este, de asemenea, o prezență constantă în poemele lui Ion Lazu, fie sub forma ierburilor, mohorul, sânzienele, trandafirul, garoafele (sau chiar prozaica legumă, ceapa, care devine, într-o poezie, sursă de meditație: Aruncată pe geam afară
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
orașului, față de ceilalți semeni ai lui, i se induce ideea de ierarhie tot printr-un spațiu închis: Când ești mic / nu te ia liftul. Și, dacă, la fel ca mereu, nevoia copilului e să-și hrănească imaginația, privind către alte făpturi, bestiarul la care are acces acum e mediat de factorul cultural, e artificializat de la început, aici hălăduind iepurele albastru sau lupul argintiu. De asemenea, nevoia de dragoste se menține, dar e vorba, mai degrabă, de întâlnire între sexe, care, departe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
deplin cu orice alt loc prin care și poartă pașii sau doar gândurile, fiindcă rana desprinderii de primul este nevindecabilă. De aceea, își proclamă statutul de căutător neliniștit a ceva ce știe că nu va regăsi nicicând: Neundele îmi bântuie făptura. Iar salvarea aproximativă o poate afla doar în cuvinte: Sunt beat de-atâta dor și noaptea / pe masă-mi cade capul pe cuvinte - așa cum clamează poetul, parafrazând atitudinea dionisiacă a lui Lucian Blaga (Sunt beat de lume și-s păgân
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
deschide cu o definiție banală: Poezia este lucrul cel mai greu, pentru ca, apoi, explicațiile să se aglomereze, prin apelul la elemente lexicale, mai întâi din câmpul semantic al banalului, spre a aluneca, ulterior, în domeniul conceptualizării, de la ulucă la suprema făptură / în alergare după o transfigurare, așa încât să conchidă că Poezia nu este doar o ulucă ce-o tai și-o fățuiești, ci este finișul fericit al pietrei sfărâmate - praful și pulberea - // unica Neființă ce poate trece în Ființă - / Duhul sfânt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ce strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările. 5. Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strîmbe vor fi îndreptate, și drumurile zgrunțuroase vor fi netezite. 6. Și orice făptură va vedea mîntuirea lui Dumnezeu." 7. Ioan zicea dar noroadelor, care veneau să fie botezate de el: "Pui de năpîrci, cine v-a învățat să fugiți de mînia viitoare? 8. Faceți dar roduri vrednice de pocăința voastră, și nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
care pietatea strămoșilor noștri înzestrase aceste așezăminte, precum și documentele ce au fost încredințate zișilor egumeni, și aceasta conform cu inventariile ce se găsesc în arhivele țării. Când am rostit și ultimele cuvinte, am simțit că oboseala își face loc încet-încet în făptura mea. Bătrânul a răsuflat mai adânc, ca să-și recăpete suflul, întocmai ca după un efort prelungit. Părea peste măsură de obosit... ― Dragule, cred că în aceste zile petrecute împreună - și or fi câteva - cu ajutorul Celui de Sus am reușit să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
un pluralism politic fragil, desi ne reprezinta pe toti. Prin el vom intra la trap în Europa. Asa sa ne ajute Cel de Sus !” Ce mai ?! în numai câteva ore de la eveniment, Marele Eveniment, pereții grajdului se dilatară enorm, firava făptură, sprijinită în penițele și pixurile, în telexurile și veveurile gazetărești traversând canale și mâneci, mări, pârâuri și oceane, profilul său cabalin făcând să sughițe de necaz breasla universală a ciorditorilor de cai. Fenomenul, mai mult ca oricine, a reușit să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un fel de ierarhie, cea mai înaltă treaptă sau poziție ca să spun așa, este ocupată de Dumnezeu, de Sfânta Treime (Tatăl Ceresc, Fiul și Sfântul Duh). Apoi este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria care este „mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești”, pe urmă sunt Puterile Cerești și apoi venim și noi, oamenii. Ori, în Icosul al 8-lea din Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului de exemplu se spune așa: Domnul,...văzându-te pe tine, Maica Sa, stând
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ceva îl scrie întâiu și după aceea îl cuvântă. Așadar fizionomia, psihologia, gestica și expresia afectivă el și le exteriorizează în proza scrisă de o elevată ținută artistică și de o înaltă profunzime sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor.” Portretizării Baboiene i-ași mai adăuga o mărturisire personală: am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea în secolul XX
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
aveam impresia că timpul își suspendase zborul ca în poezia lui Lamartine. ― Ce o fi făcând dincolo? Îmi răspunde, iubita? S-o fi apucat să-mi scrie? Vă implor, muzelor, inspirația-o cât mai bine! Eram numai urechi. Din toată făptura mea încordată, funcționa parcă numai auzul. Trudeam să prind orice zgomot, cât de mic, de alături, din camera ei. Dar nu era chip, Rița făcea curat în odaia lui Charlot și auzeam cum scutura cearșafurile. În sfârșit, ușa de alături
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]