8,163 matches
-
mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul mincinos, Lamentația poetului pentru iubita sa, A doua odă a lui Lactanțiu pentru iubita sa, Invitație la o artistă, Baladă studențească, Regele visător și mai ales Corydon, din care faimoase vor deveni versurile „Sunt cel mai frumos din orașul acesta,/ Pe străzile pline când ies n-am pereche,/ Atât de grațios port inelu-n ureche,/ Și-atât de-nflorite cravata și vesta./ Sunt cel mai frumos din orașul acesta”. Eugen Simion
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
Italia; așadar, s-a întors în Africa împreună cu mama sa și cu prietenii pe care îi convinsese să adopte aceeași opțiune de viață. în august 387, Augustin era la Ostia pentru a se îmbarca împreună cu mama sa și a avut faimoasa viziune extatică, povestită cu atîta emoție în Confesiuni (IX, 10, 23-25); la puțin timp după aceea, se stinge Monica. Această viziune a făcut obiectul unor interpretări contradictorii, cercetătorii întrebîndu-se dacă extazul are rolul contemplării mistice în experiența lui Augustin sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
crezi (De utilitate credendi); Cele două suflete, contra maniheilor (De dualitate animabus contra Manichaeos); împotriva maniheului Fortunatus (Contra Fortunatum Manichaeum), o operă, aceasta din urmă, ce relua discuția în contradictoriu susținută în public, și stenografiată în același timp, cu un faimos preot maniheu în august 392. De asemenea, în această perioadă termină importantul studiu despre Liberul arbitru (De libero arbitrio), care fusese început la Roma cu cîțiva ani înainte. Augustin afirmă din nou bunătatea intrinsecă a liberei voințe umane, care nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în forma sa neoplatonică din cercurile creștine din Milano, profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii, care se rezumă la trei episoade fundamentale: colocviul cu Simplicianus, care îi povestise despre convertirea faimosului retor păgîn Marius Victorinus; întîlnirea cu Ponticianus, care, la rîndul său, îi povestește despre trecerea la viața ascetică a doi tineri funcționari de la curtea din Treveri; în fine, faimoasa scenă din grădină, în care Augustin, însoțit într-o zi de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trei episoade fundamentale: colocviul cu Simplicianus, care îi povestise despre convertirea faimosului retor păgîn Marius Victorinus; întîlnirea cu Ponticianus, care, la rîndul său, îi povestește despre trecerea la viața ascetică a doi tineri funcționari de la curtea din Treveri; în fine, faimoasa scenă din grădină, în care Augustin, însoțit într-o zi de Alypius, cade pradă unor sentimente contradictorii: pe de o parte încearcă să-l seducă vechile obiceiuri libertine, iar pe de altă parte se ivesc în mintea lui gîndurile noi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un sprijin pentru o religiozitate sinceră, dar poate puțin cam îngustă, devine din nou o figură centrală pentru Augustin și îl însoțește în perioada dintre convertire și botez, fiind alături de el și în timpul călătoriei de întoarcere și mai ales în timpul faimoasei viziuni de la Ostia, cînd trăiește împreună cu el extazul - de tip creștin și neoplatonic în același timp - despre care povestește în cartea a noua. Cu extazul de la Ostia și cu neașteptata moarte a Monicăi se termină narațiunea propriu-zisă, deoarece scriitorul a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
M. Schmaus, Die psychologische Trinitätslehre des hl. Augustinus, Aschendorf, Münster, 1927. 9. Epistole și predici Scriitorul trebuie să consacre o parte din timpul său și necesităților practice ale Bisericii din Hippona și din întreaga Africă, unde Augustin devine tot mai faimos și mai important. O dovedește și rostirea unui mare număr de Predici: cele cu adevărat autentice sînt peste cinci sute, unele cu conținut exegetic, altele mai ales pe teme morale; o dovedește și bogatul său Epistolar, compus din 279 de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cîțiva dintre protectorii săi aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit puțină simpatie. Pelagius, care pînă atunci trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă, după cum am arătat mai sus, fusese neplăcut impresionat de o faimoasă afirmație din Confesiuni: (X, 29, 40: „Dă [să facem] ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), considerată de el o formă explicită de anulare a liberului arbitru. Deși Pelagius ajunsese în Africa în 410-411 și își făcuse cunoscute ideile și la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pus în practică), iar alții voiau să găsească mijloacele pentru a se folosi de forțele proaspete ale acestor popoare ieșite la rampă pe neașteptate, în ciuda tuturor dificultăților pe care le presupunea o asemenea soluție. Tradiționalist a fost, de exemplu, Libanius, faimosul literat păgîn din secolul al IV-lea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-și scrie istoria tocmai în urma invaziei goților. Dar, cum judecata asupra istoriei trecute și prezente fusese prestabilită de el însuși, Orosius nu poate face altceva decît să adopte o atitudine filobarbară, observînd că pagubele și devastările produse de barbari, inclusiv faimoasa jefuire a Romei din 410, au fost mult mai reduse decît alte catastrofe din trecut. în plus, barbarii fie sînt deja creștini (Orosius trece în mod deliberat sub tăcere faptul că ei sînt în cea mai mare parte arieni), fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
roman. Chiar și exegeza biblică este, în esență, cea augustiniană. Nici autorii profani nu sînt folosiți la prima mînă, datele fiind luate din Lactanțiu și din Augustin. O situație diferită este aceea a lui Vergiliu, citat destul de des (mai ales faimoasa bucolică a patra, care nu putea lipsi dintr-o carte de profeții, și din Eneida). Quodvultdeus este un martor prețios al evenimentelor din istoria locală, cartagineză; el își amintește atît evenimentele dinaintea invaziei vandalilor, cît și pe acelea, atît de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
următoarele opt aprofundează, așa cum spune și titlul, analiza etică și ascetică a păcatelor omenești. O altă operă de mari dimensiuni a lui Cassian conține Convorbirile (Collationes), adică discuțiile pe care Cassian și prietenul său Germanus le avuseseră în trecut cu faimoși întemeietori de lăcașuri monastice. Scrierea a fost publicată în trei părți separate, fiecare avînd o prefață proprie. Prima, care conține zece convorbiri, a fost începută la cererea episcopului Castor și a fost terminată la puțin timp după moartea acestuia, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
433, și a fost multă vreme abatele acestei mănăstiri, începînd din 434. înainte de 462, Faustus a fost numit episcop de Riez, în Provence, și a luat parte în mod activ la toate controversele care au tulburat Biserica din Gallia, devenind faimos atît pentru doctrina sa, cît și pentru viața ascetică; în perioada episcopatului său s-a întors deseori la Lerin, unde a avut grijă să mențină rigoarea vieții monastice. Datorită renumelui său, a fost însărcinat de împărat să trateze cu vizigoții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Petricordia La fel de puțin impresionează și poezia lui Paulinus din Petricordia (Périgueux), despre care nu știm nimic. El a scris la cererea lui Perpetuus, succesorul lui Martin în funcția de episcop de Tours, o biografie în versuri a celui mai faimos sfînt din Gallia, adică Martin. E vorba de un poem scris în hexametri și compus din șase cărți, din care primele trei reprezintă o reelaborare în versuri fidelă, dar lungă și prolixă, a Vieții Sfîntului Martin compuse de Sulpicius Severus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
politică, în strînsă legătură cu cea literară: la 1 ianuarie 456 a rostit un panegiric în cinstea lui Avitus în fața Senatului din Roma, pentru care a fost răsplătit cu o statuie în forul lui Traian, la fel ca alte personaje faimoase (sau mai faimoase decît el). însă în același an, în octombrie, revolta lui Avitus a fost înăbușită de Maiorianus, iar Sidonius l-a omagiat atunci pe învingător, pentru care a scris în 458 un panegiric. Sidonius a procedat la fel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
legătură cu cea literară: la 1 ianuarie 456 a rostit un panegiric în cinstea lui Avitus în fața Senatului din Roma, pentru care a fost răsplătit cu o statuie în forul lui Traian, la fel ca alte personaje faimoase (sau mai faimoase decît el). însă în același an, în octombrie, revolta lui Avitus a fost înăbușită de Maiorianus, iar Sidonius l-a omagiat atunci pe învingător, pentru care a scris în 458 un panegiric. Sidonius a procedat la fel și cu împărații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a scris un important Comentariu la Cîntarea Cîntărilor, în douăsprezece cărți, dar altceva nu se știe despre el; opera sa, prin intermediul căreia s-a răspîndit în Occident interpretarea spirituală a Cîntării datorită unui comentariu specific inspirat din Origen, a fost faimoasă în Evul Mediu și era utilizată de Grigorie cel Mare. Cum Aponius nu stăpînește bine latina, Comentariul său caracterizîndu-se adesea printr-o exprimare obositoare și neclară, s-a spus că ar fi de origine orientală. Opera sa trebuie plasată în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin poziția lor dogmatică, ei erau în esență tentați să se refugieze la umbra Curții pontificale de la Roma, care căpăta o pondere tot mai mare în Occident, din toate punctele de vedere. 5. Sedulius Considerat de unii drept cel mai faimos poet creștin din secolul al V-lea, Sedulius, la fel ca Orientius, îi este însă total necunoscut lui Ghenadie, care nu vorbește despre el în catalogul său dedicat Bărbaților iluștri. El însuși ne spune, în scrisoarea introductivă de la începutul poemului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nestorie. Opera cea mai cunoscută a lui Sedulius este Poemul Pascal (Carmen Paschale), care glorifică în cinci cărți destul de scurte, în hexametri, minunile lui Cristos. într-adevăr, Paștile nu e doar solemnitatea festivă, ci Cristos însuși, identificat cu Paștile prin faimoasa afirmație din 1 Cor. 5,7. După o prefață în distihuri elegiace, prin care cititorul este invitat la banchetul pascal, în prima carte sînt povestite, ca un fel de introducere, unele miracole din Vechiul Testament, în timp ce miracolele din Noul Testament sînt expuse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar cu siguranță nu sînt autentice; ele au fost publicate în 1652 de Th. Raynaud. Aceste cicluri de omilii de diverse proveniențe, opera unor predicatori anonimi, atribuite unor personaje faimoase pentru că în acest mod li se asigura circulația ulterioară, sînt foarte frecvente în Antichitatea creștină tîrzie; cu un conținut în general lipsit de profunzime, repetitive și banale, încă și mai puțin interesante sub aspect literar, sînt însă utile ca document
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a desăvîrșit educația, problema nu exista încă. Cel puțin în primii ani ai domniei sale, Teodoric nu considera că atitudinea tradiționalistă și filoimperială a anumitor cercuri romane ar fi o dovadă de ostilitate față de el. Și astfel, Boetius a putut deveni faimos și a putut face o carieră politică, atît cît era posibil pentru un roman sub dominația ostrogoților, adică doar cu aprobarea regelui, nu ca urmare a existenței unei forme libere de viață civilă (care, de altfel, dispăruse încă din vremea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vremea sa, ci de către primul editor al lui Ennodius, un iezuit din secolul al XVII-lea, J. Sirmondi. Subiectele sînt variate, însă importanța lor e scăzută; și totuși, epistolarul său, pentru care Ennodius a folosit ca reper scrisorile unui literat faimos din Antichitatea tîrzie, Quintus Aurelius Symmachus, senatorul cu care a polemizat Ambrozie (cf. vol. II, t. 1, p. 298), a fost considerat ulterior un model pentru acest gen, datorită multitudinii de subiecte și de tonuri, chiar dacă, în urma unui examen atent
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Calabria de azi, Flavius Magnus Aurelius Cassiodorus, după ce a rostit cu mare succes panegiricul lui Teodoric în jurul anului 507, și-a început cariera în administrația regatului got, parcurgînd toate treptele posibile. în 533, regele Atalaric a trimis Senatului un faimos rescript prin care îi apăra pe gramatici, pe retori și pe jurisconsulți; acesta conține un cald elogiu al Literelor, scris probabil chiar de Cassiodor. în 551, Cassioda se afla la Constantinopol, unde a terminat Istoria goților (începuse deja sîngerosul război
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestei contemplații. Sursa principală a interpretării spirituale propuse de Grigorie pare să fie Augustin. d) Stilul literar gregorian Este citată de obicei, cînd e vorba despre interesul arătat (sau nu) de Grigorie pentru stilul literar, o sentință a sa, rămasă faimoasă, care se găsește în prefața descrierii Despre morală în Iov, dedicată lui Leandru de Sevilia: „Consider că nu e deloc un lucru de laudă să silești cuvintele oracolului lui Dumnezeu să se supună regulilor lui Donatus” (faimosul gramatic din secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a sa, rămasă faimoasă, care se găsește în prefața descrierii Despre morală în Iov, dedicată lui Leandru de Sevilia: „Consider că nu e deloc un lucru de laudă să silești cuvintele oracolului lui Dumnezeu să se supună regulilor lui Donatus” (faimosul gramatic din secolul al IV-lea: Indignum vehementer existimo ut verba caelestis oraculi restringam sub regulis Donati). O astfel de afirmație de principiu contrastează, cum se întîmplă adesea la scriitorii creștini, cu practica efectivă urmată apoi de Grigorie. în acel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]