3,204 matches
-
care funcționează până când temperatura ajunge din nou la cea dorită. În acest moment, termostatul oprește centrala termică, până când temperatura scade din nou, necesitând alt ciclu de Încălzire. Acesta este un exemplu de feedback negativ. Toate sistemele se mențin prin folosirea feedbackului negativ. Opusul, feedbackul pozitiv, produce rezultate foarte diferite. În feedbackul pozitiv, o schimbare În activitate se autodetermină, Întărind și intensificând procesul, În loc să-l ajusteze și să-l amortizeze. De exemplu, o durere În gât face o persoană să tușească, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
temperatura ajunge din nou la cea dorită. În acest moment, termostatul oprește centrala termică, până când temperatura scade din nou, necesitând alt ciclu de Încălzire. Acesta este un exemplu de feedback negativ. Toate sistemele se mențin prin folosirea feedbackului negativ. Opusul, feedbackul pozitiv, produce rezultate foarte diferite. În feedbackul pozitiv, o schimbare În activitate se autodetermină, Întărind și intensificând procesul, În loc să-l ajusteze și să-l amortizeze. De exemplu, o durere În gât face o persoană să tușească, iar tusea, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În acest moment, termostatul oprește centrala termică, până când temperatura scade din nou, necesitând alt ciclu de Încălzire. Acesta este un exemplu de feedback negativ. Toate sistemele se mențin prin folosirea feedbackului negativ. Opusul, feedbackul pozitiv, produce rezultate foarte diferite. În feedbackul pozitiv, o schimbare În activitate se autodetermină, Întărind și intensificând procesul, În loc să-l ajusteze și să-l amortizeze. De exemplu, o durere În gât face o persoană să tușească, iar tusea, la rândul ei, exacerbează durerea de gât. Cibernetica se
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
activitate se autodetermină, Întărind și intensificând procesul, În loc să-l ajusteze și să-l amortizeze. De exemplu, o durere În gât face o persoană să tușească, iar tusea, la rândul ei, exacerbează durerea de gât. Cibernetica se concentrează În principal asupra feedbackului negativ. După opinia lui Wiener, „pentru ca orice mașină - care este supusă unui mediu extern variabil - să funcționeze În mod eficient este nevoie ca informația (cu privire la rezultatele acțiunii ei), să Îi fie furnizată ca parte a acelei informații asupra căreia trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pentru ca orice mașină - care este supusă unui mediu extern variabil - să funcționeze În mod eficient este nevoie ca informația (cu privire la rezultatele acțiunii ei), să Îi fie furnizată ca parte a acelei informații asupra căreia trebuie să continue să acționeze”4. Feedbackul Îi furnizează mașinii informație despre performanța ei, care este apoi comparată cu performanța dorită. Informația Îi permite mașinii să-și ajusteze activitatea În mod corespunzător, pentru a micșora diferența Între performanța dorită și performanța reală. Cibernetica este teoria modului În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
performanța dorită și performanța reală. Cibernetica este teoria modului În care mașinile se autoreglează Într-un mediu instabil. Mai mult decât atât, cibernetica este teoria care explică comportamentul intenționat al mașinii. Tehnologiile inteligente de astăzi funcționează pe baza principiilor ciberneticii. Feedbackul negativ continuu - și feedbackul pozitiv ocazional - fac trecerea de la o eră tehnologică mai lentă, organizată În jurul acțiunilor liniare, individuale și discontinue, la una cu mult mai rapidă a proceselor pure și a fluxurilor continue. Politicile procesului Tehnologiile inteligente au ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
reală. Cibernetica este teoria modului În care mașinile se autoreglează Într-un mediu instabil. Mai mult decât atât, cibernetica este teoria care explică comportamentul intenționat al mașinii. Tehnologiile inteligente de astăzi funcționează pe baza principiilor ciberneticii. Feedbackul negativ continuu - și feedbackul pozitiv ocazional - fac trecerea de la o eră tehnologică mai lentă, organizată În jurul acțiunilor liniare, individuale și discontinue, la una cu mult mai rapidă a proceselor pure și a fluxurilor continue. Politicile procesului Tehnologiile inteligente au ajuns la maturitate la Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pătrunseseră În tehnologie, comerț și chiar În psihologie - terapia personală se folosește mult de recondiționarea mentală bazată pe proces - au Început să-și găsească locul În dezbaterile cu privire la guvernare. Teoreticienii politici argumentau că birocrația rațională și ierarhică nu permite nici feedback și nici sugestii de la toți actorii implicați - atât agenți guvernamentali, cât și cetățeni. O nouă generație de teoreticieni și analiști politici favorizează o abordare a guvernării bazată pe proces, care să Înlocuiască vechiul model ierarhic Închis cu un nou model
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
afaceri și societate civilă - Într-un proces În desfășurare, de deliberare, negociere, compromis și consens, cu sugestia radicălă că cele mai bune decizii sunt cele În care sunt implicate, În mod democratic, toate persoanele afectate. Procesul Însuși - cu accent pe feedback continuu - devine noul model de guvernare. În modelul centrat pe proces, rețelele devin mecanismul optim pentru un angajament continuu Între părți. Ideea că guvernarea cuprinde un domeniu mai larg de participanți și activități decât guvernul propriu-zis a fost revoluționară prin
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
eforturile de a forma, călăuzi și conduce comportamentul altora, fie că aceștia sunt echipajul unui vapor, membrii unei gospodării, angajații unui patron, copiii unei familii sau locuitorii unui teritoriu 5. Foucault și alții pretind că vechiul model nu făcea loc feedbackului și nici nu-i includea pe toți actorii potențiali. În noul model de gândire, fiecare nivel de guvernare este conectat cu celelalte nivele Într-un proces continuu de angajare - ceea ce Foucault numește „guverna mentalitate”. Sociologul Mitchell M. Dean definește guverna
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
noile tehnologii sunt motorul schimbării În domeniul politic, la fel cum au fost În cel comercial. Când densitatea activității umane trece de la un plan geografic regional la un câmp electronic global și de la schimburi mimetice, liniare și individuale la noutate, feedback și flux continuu, mecanismul de comandă-și-control ierarhic devine prea lent pentru a guverna activitățile. Statutele devin depășite aproape imediat după adoptarea lor, iar instituțiile de guvernare verticale Învechite se dovedesc a fi prea lente pentru a face față cascadei de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
oferi asiguranța că forțele necontrolate ale pieței nu câștigă o influență prea mare asupra mersului societății. Cu rețelele de politici publice, politica devine o activitate permanentă, asemenea comerțului. În noua lume a informației, a comunicațiilor instantanee și a circuitelor de feedback continuu, nu mai există limite ale angajamentului politic, ci numai un discurs politic neîntrerupt. Atât densitatea schimburilor, cât și multitudinea de interese elimină timpii morți. Guvernarea Încetează a mai fi o activitate delimitată, luând aspectul unui proces deschis. Politica, În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
consultativ, adeseori departe de adunările oficiale. Statele-națiune și guvernele provinciale și locale sunt de asemenea ambivalente referitor la măsura de participare oficială care să fie permisă. Majoritatea guvernelor ar prefera probabil să limiteze implicarea OSC la o funcție de monitorizare și feedback și la mobilizarea suportului În favoarea inițiativelor guvernamentale, cu parteneriat formal limitat la livrarea serviciilor. Este de Înțeles că OSC ar dori să fie la masa la care se iau hotărâri, cu o voce și un vot egale În deciziile politice
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de metan de către bacteriile microscopice. Metanul migrează În atmosferă, micșorând conținutul de oxigen până când se ajunge din nou la o stare stabilă. (Metanul acționează ca un regulator atât prin adăugarea, cât și extragerea oxigenului din aerul atmosferic.) Interacțiunea constantă și feedbackul dintre ființele vii și conținutul și ciclurile geochimice acționează ca un sistem unificat, menținând climatul și mediul Înconjurător și conservând viața. Planeta devine mai mult o ființă vie, o entitate autoreglantă care se menține pe sine Însăși Într-o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
oarecare măsură. Nu acceptăm cu ușurință că nu numai că suntem numai o parte, dar suntem de asemenea complet dependenți de o comunitate lărgită de relații. Poate cel mai interesant aspect al noii științe, care pune accentul pe relații și feedback, este cât de aproape se află de sistemul de gândire bazat pe rețele, care Începe să ăși facă loc domeniul comercial și În cel al guvernării. Ecologia și ideea unei biosfere autoreglate se bazează pe relații și rețele. Ecologistul Bernard
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sau dacă frica generată de fenomene catastrofice crează o mentalitate de asediu și un sentiment că fiecare trebuie să se apere pe sine Într-un război de supraviețuire. Ultima soluție ar exacerba răul sistemic creînd condițiile pentru un efect de feedback pozitiv, cu consecințe potențiale devastatoare pentru umanitate și lumea Întreagă. Acestea sunt deci Întrebările: Cum creăm o nouă legătură morală Între „sine” și „celălalt” care este suficient de expansivă și cuprinzătoare pentru a fi există la scară globală atribuindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de organizare socială (formațiunile sociale) reprezintă tocmai asemenea configurații structurale stabile: comuna primitivă, sclavagismul, capitalismul, socialismul. Analiza dinamicii sistemului. Elementele componente ale unui sistem interacționează multiplu; relațiile cauzale simple sunt înlocuite cu o cauzalitate multiplă, circulară, completată cu circuite de feedback și procese de echilibrare complexă. Starea la un moment dat a sistemului este, în consecință, rezultatul acestei multiple interacțiuni, și nu o stare stabilă care se menține prin ea însăși. Structura nu mai este privită aici ca o configurație stabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rezultatele cercetării științifice sunt pozitive în privința eficienței respectivelor programe, relațiile cu specialiștii vor fi și ele pozitive, cooperative; dacă însă rezultatele sunt negative, conducătorii respectivelor programe vor tinde să manifeste adversitate față de cercetători și chiar față de tehnicile utilizate de aceștia. Feedbackul negativ le apare ca amenințător, ca o critică a lor, și nu ca o informație menită să determine abandonarea unui program ineficace și căutarea unor noi tipuri de acțiune. * Sociologia are misiunea de a pune în evidență, în mod obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a avut nici o influență. Dacă un obiectiv sau o problemă de soluționat sunt prost formulate, atunci specialistul nu poate fi de mare ajutor în formularea mijloacelor de acțiune. Dacă sistemul este rigid, neconținând mecanisme care să-i asigure schimbarea, atunci feedbackul oferit în legătură cu eficiența activității sale are toate șansele să fie respins, ignorat sau chiar suprimat. În plus, intervenția secvențială poate să vicieze procesul social natural. Presupunând o intervenție reușită a sociologului într-una din secvențele activității unui sistem, aceasta poate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și impersonal de realizare a selecției, bazat pe determinarea cerințelor posturilor de muncă și a capacităților personale, deși incomparabil mai eficient, este însă de natură să scadă sensibil atât autoritatea ierarhică, dar și forțele integrative interpersonale întărite de sistemul tradițional. Feedbackul neconstructiv. Se întâmplă adesea ca cercetarea sociologică să scoată în evidență limitele, nereușitele, eficacitatea scăzută a funcționării unui sistem, fără a indica însă cu claritate căile de perfecționare a acesteia. În această situație, în loc să fie constructiv, să orienteze sistemul spre
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Se întâmplă adesea ca cercetarea sociologică să scoată în evidență limitele, nereușitele, eficacitatea scăzută a funcționării unui sistem, fără a indica însă cu claritate căile de perfecționare a acesteia. În această situație, în loc să fie constructiv, să orienteze sistemul spre perfecționare, feedbackul este distructiv, putând produce frustrare și generând mecanisme defensive din partea sistemului. Conștientizând ineficiența, fără însă a putea indica mijloacele de remediere (sau în condițiile în care sistemul însuși nu are la dispoziție posibilități de perfecționare), un asemenea feedback poate bloca
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
spre perfecționare, feedbackul este distructiv, putând produce frustrare și generând mecanisme defensive din partea sistemului. Conștientizând ineficiența, fără însă a putea indica mijloacele de remediere (sau în condițiile în care sistemul însuși nu are la dispoziție posibilități de perfecționare), un asemenea feedback poate bloca funcționarea sistemului. Informațiile și cunoștințele despre procesele negative incontrolabile, despre limitele de principiu ale activității sociale sunt de natură, în anumite contexte structurale, să genereze sentimente de frustrare, de neputință, de demoralizare (lipsa de sens a acțiunii), având
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe care sistemele le percep a fi nemanipulabile la nivelul lor- fie că acestea depind integral de nivelurile ierarhice superioare, fie că derivă dintr-o serie de parametri structurali dați ce nu pot fi modificați - sau sufocarea sistemului cu informații feedback negative (atitudine criticistă) sunt de natură să genereze reacții de respingere. Atitudine utopică. Adesea, sistemele sociale acuză sociologul că furnizează soluții nepractice, utopice. Uneori, așa cum am văzut mai înainte, această acuzație își are originea în faptul că sociologul este orientat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un consens ridicat. O asemenea soluție la problema incertitudinii generează însă o intoleranță structurală față de orice cunoștință care ar putea submina certitudinea subiectivă, artificial instituită. În mod special, sistemul devine opac la explorarea alternativelor, la evaluarea lor critică, cu un feedback evaluativ asupra eficienței funcționării. „Ignoranța structurală” despre care vorbea Goulder sau „iluziile necesare” analizate de Marx își au sursa, în mare măsură, aici. Societățile preindustriale se caracterizează printr-o notă marcată de conservatorism nu pentru că au atins moduri optime de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reacționau negativ la stilul maiștrilor, care oscila între autoritar-paternalist și autoritar-capricios. Introducând în organizație informații despre natura acestui proces, este probabil că se va declanșa o tendință de reconsiderare a comportamentelor, atitudinilor și relațiilor. În sociologia industrială, utilizarea sistematică a feedbackului ca instrument al schimbării a devenit una dintre metodele cele mai importante. Foarte adesea se organizează cercetări asupra stării diferitelor componente ale sistemului social al întreprinderii, rezultatele acestora fiind utilizate ca un feedback generator de schimbare (Mann, 1961). Pe această
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]