19,247 matches
-
și proprietăților cristalelor, care au pregătit terenul pentru dezvoltarea ulterioară a fizicii corpului solid. În 1921 Born devine director al Institutului pentru Fizică Teoretică de la Universitatea din Göttingen. Aici centrul de greutate al interesului sau se deplasează de la cristale la fizica cuantică. A fost o schimbare logică, chiar necesară, având în vedere că teoria cuantică a atomului intrase într-o perioadă de criză. Fizicienii descoperiseră că, în ciuda superiorității nete a teoriei asupra metodelor clasice, comportarea electronilor nu putea fi prezisa numai
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
modele cu o precizie mai mare, chiar dacă nu este nici pe departe absolută, prin aplicarea legilor cuantice”. 46 Era un apel la o mai mare rigoare. În acest scop, Born a condus un colocviu cu desfășurare permanentă - „Curtea Superioară de Fizica de la Göttingen”, în care cele mai noi descoperiri erau examinate îndeaproape și supuse criticilor. La începutul anului 1923, Born îl numește pe tânărul Werner Heisenberg asistentul său. În următorii doi ani, datorită eforturilor conjugate ale marilor cercetători de la Göttingen și
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
a inteles ca o explicație mult mai plauzibilă o constituia reprezentarea că „undă de probabilitate”. Electronul nu este nici o simplă particulă care poate fi localizată precis în spațiul tridimensional și nici o undă tridimensională. În consecință, rezultatele corecte ale problemelor din fizica cuantică trebuia să incorporeze această,noțiune statistică, probabilistica. În decurs de un an, Heisenberg a sintetizat acest demens sub forma „principiului incertitudinii”. Faima lui Born a crescut în urma acestor cercetări și, vreme de câțiva ani, Göttingen a fost un important
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
l-a absolvit cu note maxime în 1921. La Universitatea Harvard, la care a fost acceptat în ciuda unui puternic curent antisemit, Oppenheimer a ales inițial chimia drept materie principala, dar apoi, sub influența lui Percy Bridgman, a manifestat interes față de fizică și și-a luat licență în 1925, summa cum laude. Oppenheimer a primit o bursă de studii la Laboratorul Cavendish din Cambridge, unde a aflat că nu are stofă de fizician experimentator, drept care s-a orientat spre fizică teoretică. În
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
interes față de fizică și și-a luat licență în 1925, summa cum laude. Oppenheimer a primit o bursă de studii la Laboratorul Cavendish din Cambridge, unde a aflat că nu are stofă de fizician experimentator, drept care s-a orientat spre fizică teoretică. În 1926 s-a mutat la Universitatea Göttingen, unde i-a întâlnit pe câțiva dintre marii fizicieni care au dat formă mecanicii cuantice: Max Born, Werner Heisenberg și Wolfgang Pauli. În 1927, după ce și-a luat doctoratul, Oppenheimer a
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
Berkeley, cât și la California Institute of Tehnology din Pasadena. A devenit un excelent profesor, care a atras foarte mulți studenți și fizicieni la studii postdoctorale. După cum afirmă prietenul său, Hans Bethe, „Oppenheimer a creat cea mai mare școală de fizica teoretică existența vreodată în Statele Unite”. A cumpărat o fermă în New Mexico, preocupat să-și cultive imaginea unui tip căruia îi place viața în aer liber, ca o compensație pentru ușoară debilitate din copilărie. În anii ’30, contribuțiile științifice ale
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
din copilărie. În anii ’30, contribuțiile științifice ale lui Oppenheimer s-au concretizat în lucrări importante asupra teoriei pozitronului, prima „antiparticula”, a electronului, anticipată în 1930 de Paul Dirac și descoperită experimental în 1932. A avut contribuții importante la dezvoltarea fizicii teoretice, a dezvoltat teoria particulelor elementare, a forțelor nucleare, a razelor cosmice. În general, Oppenheimer s-a dovedit capabil să stabilească relații între fizicienii teoreticieni și experimentatori, fapt care îi va servi în ceea ce avea să devină principala înfăptuire a
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
doilea război mondial în Europa, s-a luat în considerare ideea construirii unei bombe cu fisiune; lucrurile s-au precipitat o dată cu intrarea în război a Statelor Unite, la sfârșitul lui 1941. La acea vreme, Oppenheimer începuse deja să facă cercetări de fizică nucleară, iar una din primele lui realizări a fost evaluarea cantității de uraniu U-235 necesar pentru construirea unei bombe atomice. Spre sfârșitul lui 1942, Oppenheimer a devenit directorul noilor instalații de cercetare de la Los Alamos, laboratorul ultrasecret asociat cu Oficiul
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
stânga din perioada în care a funcționat ca profesor universitar. Pe langă pierderea accesului la secrete, el a fost pus la stâlpul infamiei în presă. De-a lungul întregii sale vieți, Oppenheimer a manifestat interes față de foarte multe domenii în afara fizicii. Unul dintre acestea a fost psihanaliza. A studiat sanscrita și greacă veche, iar simpatiile lui de stânga erau destul de serioase, insă deloc neobișnuite în anii `30. Soția lui, Katherine Puening Harrison, cu care s-a căsătorit în 1940, era văduva
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
1940, era văduva unui comunist omorât în Războiul Civil din Spania. Doar în lumea paranoidă a anilor `50 această poziție i-a creat probleme. Ca om de știință, Oppenheimer s-a remarcat ca fiind principalul fondator al școlii americane de fizica teoretică pe vremea când lucra la Universitatea Berkeley, California. La Institutul pentru Studii Avansate, a deținut fosta poziție a lui Einstein de profesor senior de fizica teoretică. Printre importanțele realizări ale lui Oppenheimer se numără aproximarea Born-Oppenheimer, și lucrările privind
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de știință, Oppenheimer s-a remarcat ca fiind principalul fondator al școlii americane de fizica teoretică pe vremea când lucra la Universitatea Berkeley, California. La Institutul pentru Studii Avansate, a deținut fosta poziție a lui Einstein de profesor senior de fizica teoretică. Printre importanțele realizări ale lui Oppenheimer se numără aproximarea Born-Oppenheimer, și lucrările privind teoria electron-pozitron, procesul OppenheimerPhillips, tunelarea cuantică, mecanica cuantică relativista, găurile negre și radiația cosmică. O trăsătură notabilă a lui Oppenheimer era generozitatea. A dat multe petreceri
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
reușit să-și găsească un post universitar. Einstein a lucrat ca referent la Biroul Federal de Brevete din Berna timp de patru ani, interval în care a citit în mod regulat revistele științifice și a meditat la marile probleme ale fizicii din acea perioadă. Devine doctor în filosofie în 1905 după susținerea tezei de doctorat cu tema „O nouă determinare a dimensiunilor moleculare”, lucrare publicată în același an. Tot în 1905 publică articolele sale célèbre: unul care explică efectul fotoelectric pe
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
inainte de a părăsi (în 1907) Biroul de Brevete, Einstein și-a început muncă pentru extinderea și generalizarea teoriei relativității pentru toate sistemele de coordonate. În 1908 devine privat-docent la Universitatea din Berna, iar primul său post de profesor de fizica teoretică a fost la Universitatea din Zurich din anul 1909, urmat de postul de la Universitatea din Praga din perioada 1911-1912. Teoriile sale au fost foarte controversate. Niciunul dintre oamenii de știință moderni, cu excepția lui Darwin, nu a provocat mai multe
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
dintre oamenii de știință moderni, cu excepția lui Darwin, nu a provocat mai multe dispute decât Einstein. În pofida acestui lucru, în 1913, Einstein a fost acceptat ca profesor la Universitatea din Berlin, fiind numit, în același timp, director al Institutului de Fizica „Kaiser Wilhelm” (funcție pe care o va accepta ulterior) și membru al Academiei de Stiinte a Prusiei. Albert Einstein a demonstrat că este cel mai mare om de stiinta al secolului al XX-lea având una dintre cele mai remarcabile
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de Stiinte a Prusiei. Albert Einstein a demonstrat că este cel mai mare om de stiinta al secolului al XX-lea având una dintre cele mai remarcabile minți din toate timpurile. Din 1914 accepta funcția de director al Institutului de Fizica „Kaiser Wilhelm” și, în același timp, este și profesor la Universitatea din Berlin. În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre puținii savanți germani care a condamnat public implicarea Germaniei în război. Astfel, chiar în anul declanșării războiului, 1914, Einstein semnează o
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
evenimente naționale,fotografii și reporterii îl urmăreau peste tot. Einstein și-a folosit renumele pentru a-și propagă propriile vederi politice și sociale. Deși Einstein este cunoscut în primul rând că creator al teoriei relativității, a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1921 în principal pentru articolul în care explică efectul fotoelectric, important fenomen care anterior îi pusese în încurcătură pe fizicieni. Pentru a explica efectul fotoelectric extern, care infirmă caracterul ondulatoriu al luminii, Einstein explică mecanismul emisiei de electroni utilizând
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
genialitatea lui constând în faptul că el le-a elaborat cel dintâi. În schimb, teoriile lui Einstein sunt greu de înțeles, chiar și atunci când sunt explicate pe îndelete. Contribuțiile lui Einstein determina transformarea rapidă a cosmologiei într-o ramură a fizicii. Astronomii Alexander Friedmann și Georges Lemaitre au demonstrat, prin anii 1920, ca ecuațiile lui Einstein conduc la ideea unui Univers aflat în plină expansiune. Încercând să obțină modelul unui Univers staționar, Einstein introdusese, în cadrul celebrelor sale ecuații de câmp, o
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
în revistă “Nature” și la 14 februarie în revistă “Science”, iar în Franța la 8 februarie în “LÉclairage Électrique”. Pentru descoperirea razelor X și pentru studiul aprofundat al proprietăților lor, Roentgen este primul fizician care a primit Premiul Nobel pentru fizică în anul 1901. La baza acestei mari descoperiri au stat unele studii premergătoare ale unor savanți, precum profesorul J.W. Hittorf, de la Universitatea din Manster (care a studiat razele catodice), sau profesorul H.D. Rhumkorff, care a inventat bobina de inducție
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
doi, Lenard nesfiindu-se să-l facă pe Roentgen “moașa care a extras produsul de concepție razele X”, al căror părinte se considera el însuși. În cele din urmă, Comitetul Nobel i-a decernat și lui Lenard premiul Nobel pentru fizică în anul 1905, („Pentru munca să asupra razelor catodice”) punând capăt controverselor pe această temă. După câteva luni de la descoperirea razelor X fizicianul român Dragomir Hurmuzescu (1864-1954), care lucra atunci la Paris în laboratorul de cercetări fizice de la Sorbona, descoperă
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
radiațiile X devine bun conducător de electricitate (se ionizează). Cam în același timp, profesorul Gheorghe Marinescu (1863-1938), neurolog român, s-a folosit de aceeasi instalație pentru a efectua radiografierea unor cazuri interesante (acromegalie). La noi în țară în laboratorul de fizica al Școlii de Poduri și Șosele din București, sub conducerea profesorului Many, s-au făcut, în luna martie 1896, primele demonstrații cu razele X. Întors în țară în aprilie 1896, profesorul Hurmuzescu ține, la data de 10 iunie 1896, o
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
la Cluj profesorul Dimitrie Negru, întemeietorul învățământului radiologic din Transilvania și al primului Institut de Radiologie din România, fiind totodată autorul primului tratat complet de radiologie: “Radiodiagnostic, radiofizica, radioterapie”. În 1900 Roentgen este ales profesor și director al Institutului de Fizica al Universității din Munchen, iar în continuarea activităților sale științifice colaborează cu întreprinderi electrotehnice (Siemens) și aduce perfecționări tuburilor și aparatelor; abia în 1910 se realizează primul tub de 60 kV. A urmat o perioadă în care aceste raze au
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
structura moleculară regulată. Prin aceste mijloace se pot identifica compuși chimici și se poate stabili mărimea particulelor ultramicroscopice. Prin spectroscopie cu raxe X se pot identifica elementele chimice și izotopii lor. Studiul radiațiilor X a jucat un rol vital în fizică, în special în dezvoltarea mecanicii cuantice. În afară de aplicațiile din fizică, chimie, mineralogie, metalurgie și biologie, razele X se utilizează și în industrie, pentru testarea nedistructivă a unor aliaje metalice. Pentru asemenea radiografii se utilizează Co-60 și Cs-137. De asemenea, prin
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
chimici și se poate stabili mărimea particulelor ultramicroscopice. Prin spectroscopie cu raxe X se pot identifica elementele chimice și izotopii lor. Studiul radiațiilor X a jucat un rol vital în fizică, în special în dezvoltarea mecanicii cuantice. În afară de aplicațiile din fizică, chimie, mineralogie, metalurgie și biologie, razele X se utilizează și în industrie, pentru testarea nedistructivă a unor aliaje metalice. Pentru asemenea radiografii se utilizează Co-60 și Cs-137. De asemenea, prin radiații X se testează anumite faze de producție și se
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
-a C Henri Antoine Becquerel, fizician francez, să născut în anul 1852, într-o familie de fizicieni cunoscuți. S-a remarcat pentru studii în domeniile magnetismului, fosforescentei, polarizării luminii și absorbției acesteia în cristale. Preocupat foarte mult de probleme de fizică, în special de problema fluorescentei, Becquerel a acordat un deosebit interes descoperirii lui Roentgen din 1895 (radiația X), fapt care l-a condus la descoperirea fenomenului radioactivității uraniului și sărurilor sale în 1896. De asemenea, în 1899 a observat deflexia
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
liceale la Școală Normală „Elenă Doamna” și la Scoala Centrală din București, absolvind în 1903, și cursurile universitare la Facultatea de Stiinte Fizico-Chimice a Universității din București, unde și-a susținut examenul de licență în 1910. A predat, o vreme, fizica la Scoala Centrală, apoi (1919-1920) a urmat cursurile de radioactivitate ținute de Mărie Curie la Institutul Radiului din Paris. În capitala Franței, la Sorbona, și-a susținut, în 1924, doctoratul, cu teza “Cercetări asupra constanței radioactive a poloniului”, primind calificativul
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]