3,561 matches
-
mașina, nu voia să „moțăie“ un pic, voia să vadă tot mereu pășuni, vaci, peste tot vaci. În bucătăria din Wewelsfleth ședea ore în șir și picotea. Iar la prânz, înainte ca Bruno, Malte și Hans să vină de la școală flămânzi și să facă gălăgie de intensități diferite, ședea lângă aragazul pe care erau puși cartofii la fiert. „Întotdeauna mi-a plăcut să-i aud cum bolborosesc ei acolo în oală“, spunea, „înainte, când găteam pentru Lenchen și pe urmă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi-am zis că erau toți copiii gazurilor asfixiante, nemaiobicinuiți să respire aerul oxigenat. Oameni pe care nu-ți aduceai aminte să-i fi întîlnit înainte. Aveau o asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o mapă veche de piele în mână, cu aer grav, cuminte, umbla liniștit, cu pași egali, după femei, pe același parcurs între Alcalay și Socec, rostind un fel de rugăciune, care la sfârșit implora în termeni ecleziaști miluirea dragostei. Cerșetor flămând, de care te speriai cu o frică ciudată, din amestecul lui Dumnezeu în nebunia lumei. Câți alții, mai primejdioși încă! Cei care nu mărturiseau în afară scrânteala lor și vorbeai cu ei neturburat, până când aflai vreun gest excentric, neașteptat, și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
milă, plâng pentru că există nebunie . Seara, în vis, nebunul îmi apărea ca un uriaș care sprijinea cerul cu capul, iar voce lui tuna, ochii îi fulgerau. Mă prindea de spate și eu urlam de frică ca un lup mic și flămând... Mama mă mângâia și-mi făcea cruce: ai visat urât. Liniștește-te, dormi! Ea nu știe că-l necăjim pe nebun. S-ar supăra prea tare. Ne-a povestit că îl cunoaște de când era mic și era un copil cuminte
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de parcă cineva a pierdut o într-un magazin de jucării, printre păpuși despletite, îmbrăcate în rochii de iluzii... Ar fi vrut să treacă peste iernile albe și reci, peste toamnele uscate și pline de melancolie, peste verile năucitoare, peste primăverile flămânde și să renască ea un nou anotimp pentru ei... Voia să nu-i mai pese de patina asta amăgitoare a timpului și să-și transforme clipa furată în veșnicie... Privind chipul lui palid, o cuprinse spaima... Oare îi furase deja
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
epuizat de amintiri, unde nici somnurile nu și-au dezvelit chipurile. Ele, erau ca niște regate de nopți prin sufletele nuntite în cuvintele cerului. Plecarea din atmosfera stăpânită a haosului, unde iubirea zăcea în adevăr, unde lacrimile îngropate de gerul flămând își duceau nemurirea de vieți pe drumurile fără întoarcere. Plecarea din țipătul sanctuar al omenirii, ce cu o nebunie de nori răvășiți mă împart pe mine în această chemare din urmă, unde nici un sărut nu ar putea să liniștească în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ascunde de adevărurile nerostite încă, în toate aceste secunde când vreau să rămâi lângă mine, să mă vezi cum mă amestec în zile cu toate privirile triste, și vreau să rămâi lângă mine oricât de greu îți este în răzbunarea flămândă de patimi ce ca o fiară îmi sfârși răspunsul din trupul tău pentru mine. Mai vreau să rămâi lângă mine și poate zorile îți vor aminti despre mine. PLAPUMĂ DECAPITATĂ A SPIRITULUI M-am însingurat pe mâluri de nori în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un POEM ADORMIT. Dar, poemul, revine și caută mereu, o altă ordine, unde evidențierea unui NEANT DE VISARE e această verbală tăcere, ruptă din mine pe un ASFINȚIT GLACIAL CE MĂ DOARE. DEMIURGUL ÎL TERMINĂ, prin trupul lui de iubire flămând, unde căutarea aceasta de dragoste albă e o melancolie a entuziasmului de a da exilului petale de dor răstignit. Dar nu a venit încă timpul să ne ucidă iubirea nu a venit acea lumină străină să ne strivească AMORUL, și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înghețului frustrat și el de lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie pe acea PARDOSEALĂ A HAZARDULUI, dacă nu această noapte cu toate viețile ei de iubire, prin nesomnul vândut unui EXTAZ FLĂMÂND DE DORURI ȘI VIEȚI ÎNSINGURATE unde o simfonie a visului îmi tresare sufletul și-mi preschimbă întunericul în lumină. Dezordinea vieților albe într-o totală ordine și pentru ca să fiu, Eu, atât de CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufletul și-mi preschimbă întunericul în lumină. Dezordinea vieților albe într-o totală ordine și pentru ca să fiu, Eu, atât de CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor cu milioane de stele prin fereastra plânsă a dragostei albe și EA, DRAGOSTEA FLĂMÂNDĂ DUPĂ VOCILE INFINITULUI. Da, infinitul albastru al acestui DELIR, ce îmi sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-un firav dor suferind cu trupul lui de ger și furtună să-mi țină loc de iubirea-mi flămândă: Șiatunci cine să-mi știe, că dragostea-mi-e arsă, în cunună de stele, cu genele nopților, pe-un trup ce e vers și m-apasă prin țărâna de dragoste vie, sub un cer de iubire ce-mi știe, și gândul și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
al hazardului; Este un lucru demn să știi a selecta și elimina din toate aglomerările zilelor și ciudățenile lumii tot ce te deranjează. Dar, surâsul evadărilor, în ochii sinceri ai ființei dragi, ce îți răstălmăcește trecutul de nefericit al iluziilor flămânde, ce ți-au sălbăticit apropierile în știința unei tăceri glaciale. Îți recomand să fii o stea în CERUL UNIVERSULUI gândit și iubit numai de acele ființe eterne ce știu a schimba, destine de nopți și LIANE DE ZORI. Poate, așa
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rămâne viu în viziuni de LUMI CONGELATE. Da, lumile ce fac parte dintr-o viață de noapte, când vreau să consum visul, când mă apropii de ABSOLUT, și caut noul pur și nevinovat. Dar gândul îmi arde pe un trup flămând, un trup înțepat ca pentru o moarte sigură. El, trupul muribund ce nu-și mai revine din acea dezordine a EȘECULUI. De unde să știu că din UNIVERSUL MEU DE IUBIRE, mă poate respira o viață de noapte, mă poate condamna
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Eu te caut iubire prin lacrima arsă a infinitului, dar tu zâmbești ca și cum m-ai fi iubit pentru prima dată. E înserarea cu viețile mele desprinse din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El este mort de o foame albastră. El este mort de o noapte albastră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zâmbești ca și cum m-ai fi iubit pentru prima dată. E înserarea cu viețile mele desprinse din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El este mort de o foame albastră. El este mort de o noapte albastră. El este mort pentru că trebuie să-i culcăm REGATUL lui de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mele desprinse din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El este mort de o foame albastră. El este mort de o noapte albastră. El este mort pentru că trebuie să-i culcăm REGATUL lui de morți și VERSURI ACADEMICE împrumutate în căutările divinului până la destinația nocturnă a visului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El este mort de o foame albastră. El este mort de o noapte albastră. El este mort pentru că trebuie să-i culcăm REGATUL lui de morți și VERSURI ACADEMICE împrumutate în căutările divinului până la destinația nocturnă a visului. AERUL rece
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-ul stelar e o deziluzie în CEAȚA DEASĂ A DRAGOSTEI, unde noaptea îmi plânge prin plete de ger. SOMNUL e un ASTRU pierdut printre gene și suferind în tăceri, Oprește Doamne Umbra ce mi se ridică la CER, o umbră flămândă de soare, O umbră flămândă-n mister. Culoarea, ce-mi razimă CETATEA ALBASTRĂ DE DOR, Din mine răcnește pământul, Mi-e foame, mi-e sete de-un SOR ce stă de strajă în lumea uitată, În lumea de CÂNTURI ÎNFRUNZITE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în CEAȚA DEASĂ A DRAGOSTEI, unde noaptea îmi plânge prin plete de ger. SOMNUL e un ASTRU pierdut printre gene și suferind în tăceri, Oprește Doamne Umbra ce mi se ridică la CER, o umbră flămândă de soare, O umbră flămândă-n mister. Culoarea, ce-mi razimă CETATEA ALBASTRĂ DE DOR, Din mine răcnește pământul, Mi-e foame, mi-e sete de-un SOR ce stă de strajă în lumea uitată, În lumea de CÂNTURI ÎNFRUNZITE, cu-n suflet durut din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
muribunde. Cine să fie decât vântul care nu știe decât să distrugă, să semene plete de flăcări stinse pe un ASFALT RECE al chipului plâns. Cine să fie în jumătățile nopților și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ, când ploaia bate-n ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE DOR, împărțit în DISTANȚE STELARE, cu plete de nori, prin înserate chemări, unde se poate concepe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
glas am spus pentru prima dată că moștenirea ninsorilor e asemeni blestemului ce mă adoarme în apropierea albăstrită de Dragoste. Zărindu-te prin ocheane de Zori am băut diminețile triste ale Renașterii ce mă stropeau cu verdețuri din substanța Dragostei flămânde. RĂSUFLARE DE VREMI E noapte, frumoasă noapte... Închid ochii să pot să te gândesc mult mai aproape de mine. Emoția sufletului e o așteptare solară în care nu știu de-ai să te oprești vreodată. Sunt zăvorâtă într-o cutie de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
alegi cuvintele, va trebui să deschizi fereastra să poți alunga amărăciunile gândurilor în care nu avem scăpare de singurătatea ce ne omoară. Va trebui ca Duhul nopții să stingă stelele în flăcările aprinse ale brațelor tale ce-mi topește sângele flămând în care mi se mistuie vara tăcută a speranțelor mele. Va trebui să rămân un scrum pierdut între lacrimile stelelor și să simt cum mă alină cuvintele tale. Va trebui să auzi de acel dor sugrumat în întunericul poemului ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca un fulger inima mea se descompune... Mi se pare o explozie firească în lacrimile cerului. Ea mă schimbă, mă face mai puternică în fața răstigniților ce îmi întind capcanele surghiunului. Numai o undă a unui vis mă urmărește în patul flămând de iluzii până când mi se face foame de dorurile albe lăsate sub umbrele teilor alături de cupolele destinului. Numai nopțile mi negre mă-nlănțuie-n furtuni și-n orice clipă eu cad în genunchi să pot să-ți cuprind sufletul în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
firimituri din balsamul tăcerii... Și ca un strigăt nebun mă despletesc să pot muri o singură dată în brațele durute de timp. Și ca un strigăt nebun mă domini în simpla formulă a iederii. 9 oct. 2008 RAZELE DE DRAGOSTE FLĂMÂNDE d-lui actor Ovidiu Cuncea De ce atâta liniște-n ochii de vis și simt umilință prin zile? De ce e atât de vânt pe universul prelins în dorința de mâine și-n cerul de arderi sunt lumi de vecie ce vin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]