4,010 matches
-
dintr-un caiet liniat din clasa întâi. Mi-a plăcut foarte mult traseul de la Drobeta-Turnu Severin la Orșova. Fiind și o noapte cu lună plină de vară, Dunărea arăta minunat. Aș fi vrut să fac câteva cadre cu aparatul de fotografiat. Luna arăta minunat oglindită în apele Dunării. Era imposibil, trebuia să lucrez pe manual cu aparatul așezat pe trepied, fără să fie mișcat și nu aveam posibilitatea aceasta. Luminile de la Centrala Porțile de Fier ce se reflectau în apă formau
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fiind cu tot grupul. Urcăm din nou prin pădurea destul de deasă, depășim diferite sate, cu case construite specific zonei. Ajunși în vârful dealului privim pe partea dreaptă, observăm lacul pe care tocmai îl răpisem pentru un moment cu apăratul de fotografiat, o imagine care peste ani avea rolul să ne amintească că am trecut și prin acest loc cândva. Drumul începea să coboare, mașina parcă răsuflă ușurat prinzând din ce în ce mai multă viteză. Pe un asemenea traseu uitasem și de mâncare, iar somnul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fără a se cunoaște că o parte dintre noi nu dormiseră mai deloc. După servirea mesei mă hotărâsem să plec spre Semenic. Nu era nimeni amator, datorită distanței foarte mari, așa ca am plecat singur luându-mi doar aparatul de fotografiat. Doream să mă întorc până la masa de prânz. Bucătăreasa îmi garantase că dacă am să întârzii, îmi va păstra porția ce mi se cuvenea. În legătură cu traseul ce îl aveam de parcurs eram bine informat, având cu mine și o hartă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de creștin am urcat, așezându mă pe stâncă în apropierea releului de televiziune. Era un loc minunat pentru meditație și liniște sufletească. Privind în depărtare aveam impresia că plutesc, privind lumea de sus. Am realizat câteva cadre cu aparatul de fotografiat pentru a-mi rămâne o amintire a zonei, a peisajului minunat al munților Semenic. După un timp suficient de recreere, atât fizic cât și spiritual, am început să cobor spre Gărâna, cu dorința de ajunge totuși la masa de prânz
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Crișciu, Dumitru Răducă, Bogdan Brăila, Vasile Popovici, Costel Iftinchi A doua zi, după servirea micului dejun la care nu a lipsit nimeni, indiferent de numărul de ore pe care l-am dormit fiecare, Viorel Rău a ținut foarte mult să fotografieze toate lucrările ce au fost realizate în tabără, urmând apoi o fotografie de grup cu cei ce au participat la cea de a XI-a ediție de tabără de pictură naivă organizată de Fundația Arplana. La masă După plecarea la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Biserica Maica Precista, Sfânta Maria sau Maica Domnului, cum este deopotrivă numită, ne apare în prima carte poștală ilustrată în toată splendoarea înfățișării ei, nesupusă prefacerilor ce s-au succedat de o sută de ani încoace, de când M. Wichmann a fotografiat-o [...]. A doua și a treia carte poștală ilustrată redau la o distanță de circa 20 de ani [...] drumul propriu zis, scurtul bulevard al Maicii Domnului parcurs de Adrian [...]. În cea de dată mai apropiată se observă pe fundal partea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
canapea, cu Piru între cele două familii. În spate, pe o comodă, o glastră cu flori. Semnele sunt că nu ne aflăm într-o incintă publică, ci în locuința cuiva, mo destă. Toți privim către mânuitorul invizibil al aparatului de fotografiat, probabil gazda. Nici eu și nici G., cu toată memoria ei mult mai bună decât a mea, nu ne amintim când și unde a fost făcută acea fotografie, în ce împrejurare, în a cui casă. Putem face deducții, și le-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Nițulescu, Toma Chiricuță, G. Tutoveanu, Ruxandra și Alexandru Vlahuță, autorul Poemelor cu îngeri de mai târziu, medicul de campanie Voiculescu, «este văzut stând în picioare, cu mâinile încrucișate, privind abătut, ca și ceilalți, către persoana nevăzută, către cel care îi fotografia. Poartă pantaloni de culoare închisă și haină albă, probabil o bluză de spital, și nu mai are figura juvenilă pe care i-o reținusem din fotografia făcută la mobilizare. Din imagine ne privește o pereche de ochi obosiți, iar fața
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
le văzuseră aevea și spuse cum le spuneau ei într-un limbaj rustic, figurat, mă mișcau așa de puternic, încât multe nopți după aceea nu auzeam prin somn decât bubuitul tunurilor, iar chipul celor doi țărani transilvăneni e și astăzi fotografiat în memoria mea. Nu mulți ani după acela se stârni un război și mai cumplit care avu răsunet puternic în lumea întreagă și o influență mare asupra țărilor noastre, războiul de la 1853-1855 dintre Rusia și Turcia, aliată cu Franța, Anglia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca să-l facă să piardă cât mai mult timp cu caratul bagajului în odaie și așazatul cailor în grajd. Pe atunci aveam picioarele iuți și vorbeam bine limba germană. În câteva minute mă aflai dinaintea unei fețe polițienești, bună de fotografiat. Închipuiți-vă un om încrețit, posomorât, cu niște sprâncene mari, zburlite, de-i acopereau ochii pe jumătate, cu un nas cât o patlagică 89, plin de negei, cu niște musteți țăpoșe 90, roase de halbele de bere, și care ținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
germană este aceea de popularizare a frumuseții și a perfecțiunii naturii în mijlocul căreia noi cu toții trăim, o acțiune educativă majoră de a convinge pe oameni și în primul rând pe tineri, că e mult mai frumos și mai interesant să fotografiezi și să filmezi animalele, decât să le vânezi și să le ucizi pentru a le transforma în „Trofee”. Sunt popularizate și transmise la televizor pe canale generale sau speciale (Animal Planet, Geografic Planet, Discovery) filme care arată inteligența, spiritul de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și mă simțeam bine. Lucrase și la o fabrică de hârtie. Pleca dimineața într-un funicular ruginit și rămânea cu zilele prin coclaurile alea din Bolboci. Pe-acolo, când plouă, fulgerele îți trec foarte aproape de urechi. Gheorghe Tatomir ăsta era fotografiat probabil la horă. Sau la clacă. Sau, poate, atunci când fusese imortalizat, Gheorghe Tatomir venea de la biserică. Duminică. Altceva nu știam despre el. Puteam presupune. N-avea vârstă. Nu putem aproxima. Avea o mustață deasă. Vorbind pe sub ea, ai impresia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și cu niscai detergent, și îmi spune asta vinovată, ca și cum simte că m-ar jigni. Io, tenebrosul. Câteodată mi se pare artificială rău. Îmi plac tipele mai copilăroase. Toți, când mă văd cu ea, spun: cine mă, proasta aia? A fotografiat la munte albastrul de Bucșoiu. Dar în poză nu se mai vede nimic. Cu prietenul ei era, cu Vali. A fotografiat doar cerul, că i-a și întrebat pozarul dacă vrea să-i scoată fotografia, nici el nu mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
artificială rău. Îmi plac tipele mai copilăroase. Toți, când mă văd cu ea, spun: cine mă, proasta aia? A fotografiat la munte albastrul de Bucșoiu. Dar în poză nu se mai vede nimic. Cu prietenul ei era, cu Vali. A fotografiat doar cerul, că i-a și întrebat pozarul dacă vrea să-i scoată fotografia, nici el nu mai văzuse așa ceva. Albastrul acela era ceva necunoscut. Era cu Vali. Discută cu mine despre el cu o dezinvoltură jenantă. Parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ascunzi. Ai impresia că toți au știință de acel ceva, că te șicanează cu el, că te au la mână. Încerci să-i întrebi cât e ceasul și ei se simt lezați și te înjură de mamă. Încercam odată să fotografiez babe pe stradă. Nu mă poci, spuneau! Asta e arta, poceală. Omul se teme ca o reacție a sa să fie imortalizată. Nu neagă că a făcut așa ceva, dar de ce să se știe de ea, ca să îl aibă alții la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
burduhănoși, amabili și prietenoși ca toți uriașii bonvivanți. Palavragiu, cum mă știu uneori, am dat sfară prin lumea scriitorilor și a gaze tarilor, neam de oameni năimați, indiscreți și cabotini, care, aflând, au venit cu toții buluc, În bandă, să se fotografieze În pivniță, lângă butoaie, cu patronul și chelnerii, după cum Îi puteți admira la pagina 694 din Istoria literaturii române de G. Călinescu, răsfățându l pe Sotir până a i se urca la cap și a-i veni să se mute
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ea". La sfârșitul războiului, pilotul socotea că își făcuse pe deplin datoria. Palmaresul său reprezenta rodul unei dăruiri excepționale, o ecuație în care moartea era un risc asumat cotidian. În ceea ce mă privește, mai ales din cauza reîntoarcerilor mele pentru a fotografia, am reușit să mă fac atacat, în calitate de avion izolat, de peste 65 de vânători ruși și numai de două ori Heinkel-ul meu a fost lovit. Acest palmares constituie prin el însuși un alt punct de comparație căci, dacă aș fi avut
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
sărbătoare, ședea pe banca de lemn și se uita cum coboară flăcăii gătiți și ei pe ulița în pantă, pavată cu pietre de râu. Asta visa mereu. Atunci tatei i-a venit ideea să-i pună pe oameni să-și fotografieze casele lor care curând vor dispărea sub ape și să așeze fotografiile sub icoană, în noile locuințe. Inițiativa tatei a avut mare ecou printre oamenii din Satul Vechi, toți țineau acum sub icoană pozele, ca și când ar fi descoperit astfel o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cel mai tare, dacă vroiai să ajungi la o concluzie fundamentată științific, era nasul semitic al domnului A.B. Smith. Islandezul Comănescu - fiindcă așa-l chema pe omul ghețarilor, Iuliu Brutus Comănescu - și-a comparat nasul cu sutele de nasuri fotografiate în tratat din față și din profil și a trebuit să recunoască asemănarea frapantă cu acela al indienilor din Dakota de Nord. Ceea ce pentru un naționalist din Cotârlești-Gară nu era foarte rău, dar nici foarte bine. Primul impuls a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a nordului care nu poate fi văzută decît din America de Sud, antiteza sa fatală, revelatoare: „Ridicîndu-se deasupra rîndurilor de indieni adunați pentru a vedea parada trecînd, se zărește din cînd În cînd capul blond al unui nord-american. Cu aparatul lui de fotografiat și tricoul sport, dă impresia că este (și, de fapt, chiar este) un corespondent dintr-o altă lume, pierdut prin izolarea imperiului incaș.“ Catedrala din Cuzco scoate la lumină artistul din Che, care face observații precum: „Aurul nu are demnitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ofer o imagine și vă spun că a fost făcută noaptea, nu aveți decît să alegeți dacă mă credeți sau nu; pentru mine lucrul acesta are prea puțină importanță, fiindcă, dacă nu cumva cunoașteți din Întîmplare scena pe care am „fotografiat-o“ În Însemnările mele, vă va fi greu să găsiți o alternativă a adevărului pe care urmează să vi-l spun. Dar acum vă las cu mine Însumi, cel care eram cîndva... PRÓDROMOS Preliminarii Era o dimineață de octombrie. Profitînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ore, temperatura mi-a scăzut, dar cînd venea vorba de plecare, doctorul clătina din cap, spunînd: „Pentru răceală, repaus la pat“. (Acesta era diagnosticul său, În lipsa altuia mai bun.) Așa că am petrecut acolo cîteva zile, Îngrijiți regește. Alberto m-a fotografiat În haine de spital. Făceam o figură impresionantă: sfrijit, Îmbujorat de temperatură, cu ochii enormi și cu o barbă ridicolă, a cărei formă nu s-a schimbat prea mult În lunile În care am purtat-o. Păcat că fotografia nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lui Pizzaro și, prin umilința adusă de Înfrîngerea lor, Înăbușind mîndria unei rase independente. Ridicîndu-se deasupra rîndurilor de indieni adunați pentru a vedea parada trecînd, se zărește din cînd În cînd capul blond al unui nord-american. Cu aparatul lui de fotografiat și tricoul sport, dă impresia că este (și, de fapt, chiar este) un corespundent dintr-o altă lume, pierdut prin izolarea imperiului incaș. EL SOLAR DEL VENCEDOR Patria Învingătorului Ceea ce a fost cîndva capitala plină de bogății a imperiului incaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
suspicioase și nu mai vor să coopereze. Unul dintre copii scapă afară, să se joace cu prietenii, În vreme ce eu continui să stau la palavre cu familia. La final, stau de pază la ușă, cu aparatul În mînă, pretinzînd că voi fotografia pe oricine care Își scoate capul pe ușă. Ne jucăm astfel o vreme, pînă cînd Îl văd pe puști Întorcîndu-se lipsit de griji cu o bicicletă nouă; focalizez și apăs butonul, dar efectul e dezastruos. Ca să scape de poză, copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
puști Întorcîndu-se lipsit de griji cu o bicicletă nouă; focalizez și apăs butonul, dar efectul e dezastruos. Ca să scape de poză, copilul cotește brusc și cade cu bicicleta, apoi izbucnește În plîns. Imediat, Își pierd cu toții frica de aparatul de fotografiat și se năpustesc asupra mea, aruncîndu-mi În față abuzul. Mă retrag oarecum temător, dat fiind că sînt cu toții excelenți aruncători de pietre, și sînt urmat de insultele grupului - inclusiv de cea mai disprețuitoare: „Portughezule!“ Pe marginea drumului sînt Îngrămădite containere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]