KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

gând să continui de unde o lăsase Charles. Nu m-am dus după el. Nu ar fi avut nici un rost. În schimb, am mai stat puțin în separeu, îngândurată. Simon uitase, în graba lui, pachetul de țigări pe masă și am fumat una, fără să mă bucur de ea, pentru că niciodată nu făceam asta, dar mă foloseam de ritmul lent - inspiră, expiră, inspiră, expiră, scutură scrumul - ca să-mi pun ordine în gânduri. Se pare că ajunsesem în alt punct mort, dar cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
goală, acoperită cu o pânză albă pe care puteai să te întinzi în timp ce primeai un masaj complet. M-am uitat în jos peste balustradă. Saltelele erau pline acum, majoritatea ocupanților fiind întinși de-a binelea sau sprijiniți unii de alții, fumând jointuri; fumul atârna deasupra ca un nor în formă de ciupercă. În anii șaptezeci, toate astea ar fi fost o orgie; îmi amintea de filmul acela cu Clint Eastwood, Coogan’s Bluff. E acolo o scenă faimoasă într-un club

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
și cu care ar fi arătat mult mai bine decât îi stătea de obicei în îmbrăcămintea strâmtă dacă nu ar fi fost cearcănele vinete de sub ochii ei. Faptul că nu s-a chinuit să le acopere cu machiaj spunea multe. Fuma și era trasă la față. — Nu am mai văzut așa ceva niciodată, a spus pentru a mia oară, mâinile tremurându-i pe țigară. Nu am putut să dorm toată noaptea din cauză că mi-am amintit tot. — Dar de ce ai venit la serviciu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

trăit-o însă la colțul străzii Boteanu cu actuala Piață a Revoluției, lângă Biblioteca Universitară. Fusesem la Bibliotecă mai toată după-amiaza cu Lia. Era în primele zile de după începerea anului universitar. Cred că pe la sfârșitul lui octombrie. Am ieșit să fumez o țigară și să mă las toropit de mierea înserării bucureștene. Descoperisem atunci minunea amurgurilor, cu totul alta decât în satul nostru. Acolo asfințitul venea dintr-odată, ca și cum Dunărea înghițea Soarele. Întunericul năvălea dinspre pădure, dinspre baltă, un vălătuc greoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
în bar. Abia se deschisese localul, în semn de cinstire a tradiționalei prietenii româno-cubaneze. Fusese Fidel Castro nu cu mult timp în urmă în România și își exprimase nedumerirea că salahorii multilateralei dezvoltate nu au un loc anume unde să fumeze havane și să bea celebrul „Havana Rom“. Mai ales că era convins că românii lui Ceaușescu se deprinseseră să fumeze în mod curent havane, după ce, an de an, zeci de ani, brigăzi entuziaste de tineri făcuseră stagii de câte o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
timp în urmă în România și își exprimase nedumerirea că salahorii multilateralei dezvoltate nu au un loc anume unde să fumeze havane și să bea celebrul „Havana Rom“. Mai ales că era convins că românii lui Ceaușescu se deprinseseră să fumeze în mod curent havane, după ce, an de an, zeci de ani, brigăzi entuziaste de tineri făcuseră stagii de câte o lună sau chiar mai mult la tăiat trestie-de-zahăr în Cuba. Neuitatele zafra cu care lagărul socialist ținea Cuba la sân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
ele. Fug din tine, scârbite, ușor mâhnite de neputința de a le urma, de a le cinsti cum se cuvine. Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit al fumatului. Dar fără nici un deliciu, fără nici un meșteșug, fără pic de bucurie. Fumam cu gesturi automate, inconștient și într-o prostie deplină. Încercasem de nenumărate ori să renunț la fumat. Mai la insistențele celor care țineau la mine, mai din rușine (un bătrân îmi vânduse un „bilet în plus“ la un concert la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
și mi-a spus trist: „Dacă știam că puți a tutungerie nu-ți dădeam biletul, mi-ai stricat toată plăcerea concertului“), mai din orgoliu: „Nu sunt în stare să renunț?“. Până când, într-o zi, la G., pe malul Dunării, am fumat ultima țigară. Am aruncat pachetul, cutia de chibrituri și asta a fost tot. Am trecut Dunărea, mi-am văzut de ale mele la țară - venisem în concediu - și de atunci gata cu fumatul. Au trecut ani buni, nici nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
de ale mele la țară - venisem în concediu - și de atunci gata cu fumatul. Au trecut ani buni, nici nu mai știu câți, și parcă nimic nu s-a întâmplat. Doar la radiografii, medicii mă mai întreabă, încă, dacă am fumat mult. Așa și cu băutura. Sau nu-i chiar așa. Este această frică de mine însumi. Cât voi rezista? Ce se va întâmpla dacă iarăși beau? Scriu toate acestea oarecum „la rece“. Îmi analizez gândurile, trăirile ca pe ale unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Z. Răsfoia vrafuri de ziare de prin anii ’70. Copia de zor fel și fel de documente oficiale, relatări din presa internațională, reportaje etc. La o țigare ne întâlneam pe holul din fața W.C.-ului. Mirosea a urină, aveam senzația că fumăm, ca elevii de odinioară, în closet. Ne apropiam în virtutea acelei banale comuniuni pe care ți-o dă o preocupare comună. Răsfoiam și eu ziare, copiam și eu fel și fel de texte. Așa, treptat-treptat, am aflat că se documenta să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
strângându-mi sexul în ea. Zâmbea, răutăcios. „Numai atâta poți?“ M-am tras de sub ea. M-am dus lângă sobă. Rămăsese răstignită pe bancă. Se juca cu un scaun, împingându-l ușor cu piciorul. Și-a aprins o țigară. „Poate fumezi și tu?“, m-a întrebat. Știa că nu fumam. Era cu spatele întors la mine. Am venit lângă ea. M-am așezat pe scaunul de-alături. Îi mângâiam piciorul. Se juca cu părul meu. „Ce ți-a venit?“, m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
poți?“ M-am tras de sub ea. M-am dus lângă sobă. Rămăsese răstignită pe bancă. Se juca cu un scaun, împingându-l ușor cu piciorul. Și-a aprins o țigară. „Poate fumezi și tu?“, m-a întrebat. Știa că nu fumam. Era cu spatele întors la mine. Am venit lângă ea. M-am așezat pe scaunul de-alături. Îi mângâiam piciorul. Se juca cu părul meu. „Ce ți-a venit?“, m-a întrebat. „Te voiam.“ „Și-acum? Ți-a trecut?“ S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

oprea din fredonat și, cînd l-am Întrebat care era motivul excelentei sale dispoziții, ne-a explicat că devenise tată cu o zi În urmă. CÎnd l-am felicitat, a insistat să ne dăruiască fiecăruia un trabuc Faria, ca să-l fumăm peste zi, În sănătatea primului său născut. Am zis că așa vom face. Fermín Îl privea pieziș, cu fruntea Încrețită, și am bănuit că urzea ceva. În timpul dejunului, Fermín declară inaugurată ziua detectivistică, printr-o schiță generală a enigmei. — Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-l am l-am folosit ca să mă cac pe nasul lui și să-l bag În pizda mă-sii. La un semn al lui Fumero, neamțul mi-a injectat nu știu ce În coapsă și a așteptat cîteva minute. Apoi, În timp ce Fumero fuma și mă observa surîzător, a Început să mă prăjească În mod conștiincios cu lampa de sudură. Ai văzut și dumneata urmele... Am Încuviințat. Fermín vorbea pe un ton senin, fără emoție. — Urmele astea sînt cel mai puțin importante. Cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Am pus mîna pe clanță și am rămas locului nemișcat, ascultînd. Mi se păru că aud un susur, o răsuflare Întretăiată ce provenea dinăuntru. O clipă m-am gîndit că, dacă deschid ușa, o s-o găsesc așteptîndu-mă de partea cealaltă, fumînd lîngă balcon, cu picioarele strînse, rezemată de perete, ancorată În același loc În care o lăsasem. Încetișor, temîndu-mă să nu deranjez, am deschis ușa și am intrat În apartament. Perdelele de la balcon unduiau În Încăpere. Silueta stătea așezată lîngă fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
pricepea la oameni mai bine decît la muzică și știa că Își pierduse profesoara În mod iremediabil. O săptămînă mai tîrziu, la poarta școlii de muzică de pe strada Diputación, Sophie s-a pomenit cu don Ricardo Aldaya, care o aștepta fumînd și răsfoind un ziar. Au Încrucișat o privire și, fără a rosti o vorbă, el a condus-o Într-o clădire aflată la două străzi mai Încolo. Era un imobil nou, Încă fără chiriași. Au urcat pînă la apartamentul principal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

ei...” Cavitățile bucale nu erau pe cerul gurii... Omul devine o ființă din ce În ce mai aberantă... Experiențele lui În materie erotică Întrec orice măsură... Viziunea unui cer acoperit de mameloane Îi apăru lui Noimann În fața ochilor. O mulțime de costume se lăfăiau, fumând trabucuri, printre ele. În sfârșit, din pieptul „amiralului” apăru un card EuroLine, cu numele lui Noimann, Înconjurat de douăsprezece steluțe aurii, pe un fond albastru. Prin urmare, banii lichizi se evaporaseră din buzunare - și atunci Noimann s-a dus la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
un altar Închinat lui Buddha... Prin urmare, folosise și bețigașe parfumate. Poate aprinsese lumânărele și torțe sau comandase un foc de artificii, creând din această „ieșire” a sa o sărbătoare de neuitat. În timp ce sta Întins În havuz ca un nabab, fumându-și trabucul, mesenii Îl cinsteau, ridicând paharele În sănătatea lui. Cardul EuroLine fusese un „pește gras”. O parte din cont se dusese, probabil, pe apa sâmbetei. Dar el avea să fie umplut din nou. Noimann nu avea de ce să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
de Napoleon, pe Satanovski. Apoi Își amintea cum, intrând În criptă, se Întinseseră toți trei dezbrăcați la piele, plini de confeti și de frișcă, el În dreapta, femeia la mijloc și inginerul la stânga (probabil că Bikinski se evaporase undeva pe drum), fumând dintr-o țigară de foi și bând din aceeași sticlă de șampanie. Acum Își aducea aminte și de rămășag: puseseră la bătaie un milion de lei că vor putea sta așa, Întinși unul lângă altul, fără ca bărbații să se atingă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Începând cu ficatul, pancreasul, uterul și intestinele Încep să se rotească, Încet, În sensul acelor de ceas. Apoi invers. Toată această operație se Întinde pe parcursul unei jumătăți de oră. Timp În care distinsa doamnă și inginerul stau liniștiți la taclale, fumând câte o țigară. Poartă, de obicei, o discuție banală, vorbind despre vreme. Nu se știe de ce, În astfel de ocazii, inginerul ține cu tot dinadinsul să-și Îmbrace fracul și jobenul, lăsate În custodia văduvei de pe Bașotă 9... Când morișca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați Încă În derivă, care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
se poate de prudent, iar la o adică trebuia să dea dovadă de vigilență, reacționând prompt la orice tentativă venită din exterior. Aflată În salonul vecin, femeia-sicriu se Împrietenise și ea, nitam-nisam, cu femeia-uter, cu care stăteau mereu la taclale, fumând și făcând tot felul de pasiențe; prietenia aceasta nu-i mirosea lui Oliver a bine. Gândindu-se la ele, masterandul se aștepta ca, sub un pretext oarecare, femeile să vină la vreme de seară În salonul lui, punându-i nervii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
o cunoscuse decât din povestirile altora? Doctorul Își pipăi Încă o dată sticluța din buzunar, după care se ridică de la locul lui și deschise ușa pe culoar. Câțiva călători stăteau de vorbă liniștiți, cu coatele sprijinite de bară, iar un soldat fuma, suflând fumul de mahorcă pe geamul tras pe jumătate. Curentul rece de pe culoar era atât de puternic, Încât, dacă voiai să Înaintezi Într-o direcție sau alta, trebuia să te ții cu mâinile de bară sau de pereții compartimentului. Duduitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623

să pălească. Cu stimă, dintr-un sat românesc de munte, Zare Popescu. * Încercase, pe rând, să răspundă Întrebărilor fruntașului T.R. Grințu, dar se trezise vorbind de fapt despre cea de-a doua amintire clară păstrată În memoria lui din copilărie. Fumau, treceau dealul, contabilizau loviturile, pansau țintele de carton cu buline albe de hârtie, reveneau În culcușul de iarbă uscată și reluau de unde se nimerea discuția lor. Trecea timpul. Această a doua amintire era Însă mult mai complexă. Din Întâmplare păstrase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
Cu stimă! Zare Popescu P.S. Topor vine din slavă și este numai unealtă, nu și armă. * Nu s-ar putea spune cu precizie dacă În seara caldă de toamnă, să tot fi fost prin 1973, pe când stăteau amândoi și-și fumau țigările după apelul de seară pe o bancă din fostul parc dendrologic devenit de mai bine de treizeci de ani curte de cazarmă, soldatul În termen Zare Popescu a avut timp să-l lămurească pe fruntașul T.R. Radu A. Grințu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]