3,272 matches
-
urmă și acolo trăgea. Erau trei odăi de lut, văruite proaspăt. Le păzea mama ibovnicei, o bătrână surdă și bețivă. N-avea pământ, n-avea nimic, trăia din ce-i trimitea fii-sa de la București. Didina încărcase casa cu lucruri furate și încingea niște focuri mari, boierești, să nu simtă frigul Stăpânul. Dormea Bozoncea, o mai iubea, chema lăutarii, întindea câte o masă și petrecea. Duminicile chefuiau prin comunele apropiate, la nunți. 152 Pe când ei ce să facă? S-au strâns
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ademenea cumpărătorii în prăvălie, strigând din toate puterile: - Ia și te-mbracă! Ia și te-mbracă! Costume de stradă, fracuri de închiriat, costume de înmormîntare, pantofi extra, prețuri ieftine... Degeaba, domnilor! Desfăcură geamantanele cu o cheie potrivită și scoaseră lucrurile furate. Erau vreo douăsprezece cămăși, două costume de haine, o pereche de pantofi, așezați pe șanuri, batiste și izmene, o perie de cap și niște sticluțe cu parfumuri. Negustorul trăgea cu coada ochiului spre intrare, să nu dea cineva peste ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frumoși ai țigăncii. O fetișcană îi pieptăna părul lung și-i așeza cocul. I-a înfipt câteva arcuri de os alb în el, n-o mai cunoșteai. Brațele lungi rămăseseră goale până sus și ibovnica își potrivea pe ele brățările, furate și alea de Bozoncea și aduse de dragul ei. Și cum călca! S-a sculat în picioare și s-a-nvîrtit prin odăi. Stăpânul îi cumpărase pantofi scumpi, mici, cu barete argintate, de-ți luau ochii. Se bunghea și Nicu-Piele, se uitau Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
crengile lor uscate. Caramangiii priveau dușumelele. Șeful scoase din saltarul mesei o bucată de pâine și o roșie pe care o tăie cu briceagul. Înfulecă lacom și vorbi cu gura plină: - Zi, voi n-ați auzit nimic despre niște cai furați! N-oți fi vinovați, mă, și eu vă bat degeaba! Săracii! - Să crape ăl de știe ceva, să trăiți! spuse Treanță cu inima la loc. Am fost la Tulcea după pește, eu și cu tovarășul ăsta, că cu de-alde-astea ne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și răspunse pentru amîndoi: - Bine, cum să fie? Să trăiți! Șeful mesteca pielitele negre și dulci. - Să iscăliți câte o declarație, și cu mine ați terminat... - Ce declarație? se miră Paraschiv. Presarul râse încet. - Că nu știți nimic de caii furați și că v-am cercetat... omenește. De dovedit, nu v-am dovedit... Le-a pus în față două foi. Treanță se bucura: - Gata, ne dă drumul, scriem... Iscăliră. - Liberi, dom' șef? întrebă codoșul după ce terminară. Comisarul cercetă hârtia și mormăi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bre, câte o halviță... - Nu-i nevoie, grecule, ne-am pricopsit. - Te.vorbește? - Da, o ducem bine, ne-am făcut negustori de fitile de candelă... - Nu mai spune dumneata! Grecul fi privea speriat. Nu uitase cuțitul lui Paraschiv și banii furați. Tremura și acum. Dar hoții nu aveau chef de treabă. Au plecat, iaba, că-l țineau pandaliile pe codoș, să umble. - Îmi pare rău că vă las sănătoși! le-a mai strigat ăl bătrân, și s-au dus. În urmă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cunoștea, numele unui comerciant arab din Ierusalimul de Est: Afif Aweida. Presupusese că va obține restul detaliilor când se va întâlni mai târziu cu Guttman. Nici măcar nu le înșiruise schematic pe hârtie. Acum trebuia să le reconstituie din memorie: antichități furate, o tăbliță de lut, Geneva, Muntele Moriah. Testamentul lui Avraam. S-a gândit să-l contacteze pe Aweida, dar s-a decis să n-o facă. Dacă el, Kishon, îl cunoștea într-adevăr pe Guttman și metodele lui, atunci probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se pună întrebări. Nu conta cum ajunsese în Elveția. Odată ce plecase spre această destinație, proveniența lui era considerată curată. Nu e de mirare că în ultimii ani capitala Elveției devenise un fel de spălătorie pentru piața mondială a comorilor antice furate. Kishon cumpără un bilet online și duminică seara se afla deja acolo. Majoritatea ziariștilor, se gândi Kishon cu viclenie, s-ar fi repezit imediat la una din piețele libere, la depozitele bine fortificate ce serveau drept săli de vânzare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ei, care nu scoseseră nici un cuvânt despre ce le făcuse părintele Riordan. Dar acum le înțelegea. Din fericire, Uri nu a întrebat-o cum se simțea, ci doar ce a aflat. Îi povesti despre adevăratul Afif Aweida, negustorul de antichități furate, care trăia în timp ce vărul lui, vânzătorul de fructe, fusese omorât. Ascultând-o, Uri schița un zâmbet trist, amar. —Ce e? — Nimic, doar că s-a mai întâmplat asta înainte. Nu mie, unor colegi de-ai mei. —Ce anume? — Un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl vor găsi pe Uri și îl vor aduce înapoi la ea... Dar apoi se opri. Trebuia să explice de ce furaseră mașina și de ce erau urmăriți în toiul nopții; de ce era îmbrăcat Uri într-o uniformă de băiat de serviciu furată. Nimeni nu va crede nici măcar un cuvânt. Polițiștii vor suna imediat la consulat pentru a o verifica și îi fu de-ajuns să-și imagineze acel apel în care lui Davis, Miller și Sanchez li se spunea că Maggie Costello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unele din experiențele lui Shimon Guttman ca savant sunt un ecou al celor ale lui dr. Finkel. Îi rămân profund îndatorat atât pentru învățăturile sale, cât și pentru sprijinul său susținut pe parcursul acestui proiect. Amănuntele privind comerțul internațional cu antichități furate mi-au fost oferite de Karen Sanig de la London Lawyers Mishcon de Reya, împreună cu fostul sergent detectiv Richard Ellis, fondatorul departamentului de artă și antichități din cadrul Scotland Yard. Am o imensă admirație pentru hotărârea lor de a lupta împotriva unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că a existat, când se gândea la ea, câteodată, credea că își spune o poveste de demult, cu o fată pe care o văzuse mai degrabă în visele lui, de care se îndrăgostise ca într-o joacă și care dispăruse furată tot așa, ca de un mare fluture care își deschisese aripile și o luase și pe ea, așa cum ți-a luat ție povestea de aseară. Poate era același fluture care umblă mereu prin Lume și fură fetele, fură visele, fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
refuzat însă să-mi duc gândul mai departe. După cum refuz și acum, așteptând să-mi vină cărțile cerute, să scriu în continuare despre un astfel de dor - al grădinii noastre dela țară, în dimineți de toamnă cețoasă. Mi-s gândurile furate, acum, de cartea pe care am început s-o scriu. Pe Bulevard, un fel de povești despre mine - dar oare eu sunt? - sub troianul anilor adunați în spațiul bine definit dintre Universitate și Cișmigiu. Aș putea extinde zona până la Operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
slabi, pătimași, plini de prejudecăți, de ranchiune, de spaime, amenințați și amenințând, șovini, naționaliști, extremiști, dar, mai ales, veșnic speriați, îngroziți de celălalt, care, chipurile, ne vrea răul. Neamurile fără Bibliotecă au căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau distruse au putut fi stăpânite ușor, au putut fi îndobitocite, au putut fi asmuțite întruna unul asupra celuilalt, au putut duce războaie, au putut jertfi inutil vieți în numele unor idealuri fade. Biblioteca, în absolutul ei, nu cunoaște astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
măsuța cu o imensă vază de porțelan, chinezească. Nici cel care mă narează nu știe că el, de fapt, mi-a și pregătit coborârea. Nici femeia anilor tineri nu-și poate închipui că și ea mă urmează în coborâre, neștiută, furată doar de acea încremenire de timp greu care și-a pornit prăbușirea. Nu știe că mă va căuta, poate, nu știu că poate o voi căuta, nu știm că viețile noastre vor curge poate câtva timp împreună, nu știe încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai departe pe acest fir, realizăm că recordurile noastre alimentare sînt de echipă, recordurile lor sînt individuale, de „performanță” personală. Chiar și în afara domeniului alimentar, noi mai avem cîteva recorduri ciudate, tot de echipă : cel mai mare număr de mirese furate, cel mai mare număr de Moși Crăciun, cel mai mare număr de lampioane lansate în aer, cel mai mare curs de resuscitare cardiorespiratorie din lume etc. Recordurile de performanță individuală sînt mult mai puține : Nadia Comăneci, bineînțeles, cel mai tînăr
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
susură o speranță. Iertarea grăbește vindecarea rănilor. Generozitatea este ”viciul” oamenilor superiori. Am dreptul la respect. Sunt os de țăran! Nu voi lăsa nici o moleculă de a mea să meargă în genunchi. Demnitatea - o calitate pe care o poți declara furată chiar și după ce ai vândut-o. Mila poate murdări demnitatea săracului. Demnitatea se circumscrie dreptului la dezgust. Valorifică energia adversarului. Nu ți-l transforma în dușman. Numai spiritele alese știu să admire. Câinele nu-i om. Pentru că el nu poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cerșim, în final, firimituri de supraviețuire. Senectutea nu trebuie să fie un recviem al iubirii. Hârtia transferă și scrisului ceva din perisabilitatea ei. Sfidând timpul, băbătia mea de inimă continuă să sară într-un picior și să joace leapșa pe furate. Bătrânețea este perioada în care apa continuă să curgă, dar nu mai învârte roata morii. Bătrânii merg prea încet. De aceea îi ajung din urmă toate necazurile. Până și bătrânețea poate deveni o catedrală. Bătrânețea seamănă cu nostalgia cupei sparte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cealaltă. Martirii găsesc și morții un sens. Până la moartea noastră, cei dragi sunt în noi. Apoi, pășim ușor spre dânșii. Moartea e ca securitatea comunistă : tot timpul e cu urechile pe noi. Unii și cavoul și-l fac din marmură furată. Am impresia că marile revelații vin în pragul morții când nu mai pot fi povestite. Misterul încearcă să mascheze întunecimea și vidul de dincolo. Moartea stopează foamea de timp. Până și moartea este o ieșire. Dar din viață. Viața este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aveau curajul să treacă prin aceste locuri primejdioase despre care circulau fel de fel de zvonuri, care de care mai înfricoșătoare. Unii îi considerau foarte periculoși, deoarece printre ei ar fi mulți geambași care vând și cumpără nu numai cai furați dar și copii; că în căruțele lor sunt lăzi pline cu aur și argint din comerțul cu copiii răpiți chiar din leagăn, schilodiți și apoi trimiși la cerut prin țări străine; că femeile lor, pe lângă ghicit și descântece, în special
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dragi telespectatori, o știre de ultimă oră. Chiar acum, cu câteva minute în urmă,a fost prins, arestat și depus unde i se cuvine, capul bandei care, azi noapte, a atacat banca centrală a municipiului. Cu o parte, din sumele furate, recuperate. Cu ce va mai fi - vă vom ține la curent, pe parcursul programelor noastre. Frații Consăteanul ăsta, al meu, Sofronie Manoilă, nu era bețiv. De puține ori s-a îmbătat: prima dată - la logodnă; a doua - la nuntă; a treiacând
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
alte probleme, polițaii au dat bir cu fugiții. Au fost chemați însă, de urgență, alții. Aceia au venit. și-au intrat de îndată în atribuții. și buba a spart. De ce? De aia! De care nu putea continua la nesfârșit. Tronul furat și abandonat Bătrâna doamnă, în etate de peste șaptezeci de ani, venea, ca viță de român, de tare departe. Străbunici și bunici foarte bogați, cu înalte titluri de dregători în statul care, acum, se numește, de drept, român. Ea însăși, profesoară
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
duse, în localitate, persoanele decedate, la locul de veci. În liniște, în modul cel mai firesc posibil, autoturismul a fost adus la poartă, obiectul respectiv transferat din casă în mașină,și, de aici încolo, totul a fost extrem de simplu. Obiectul furat a fost dus în locuința unuia dintre caguliști. Desfăcut cu înfrigurare. Când au dat capacul deoparte, de emoție, i-a atacat, pe toți, transpirația. O transpirație fierbinte, care le curgea în șiroaie, pe fețe, și de-a lungul trupului. Dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aur. N-a mai avut vreme, măcar, să facă o mișcare. Câinele-lup a și sărit asupra sa, imobilizându-l. Ce tâlhar de duzină, nătăfleț, ar fi exclamat unul dintre oamenii legii, în timp ce-l încătușa, pe iubitorul de bijuterii din aur,furate. Ce nătăfleț, domnule! Ce nepregătit, pentru ce a făcut, și ce neinspirat loc pentru repaos și-a ales! O, doamne! Nu, dragul meu... Se cunoșteau de mai bine de doi ani. În timpul acesta, viața lor s-a adăugat vieților celorlalți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
trupul și Ionel Datcu se lasă ușor jos, cu mîna dreaptă încleștată de o bară de fier din gardul unui gospodar. Chiar în acel moment își fac apariția doi tineri, un băiat și o fată, relaxați ca după o întîlnire furată. Uită-te la bețivan, spune băiatul cu un dezgust necamuflat. O fi bețivan, dar este un om totuși... De ăștia n-am milă. Îmi este silă de ei... Tinerii trec pe celălalt trotuar și grăbesc pasul, neîncetînd să privească înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]