3,110 matches
-
menhir. Fenomenul s-a născut din aculturația neolitică a populațiilor epipaleolitice, numeroase din zona accidentată (incluzând și insulele) din marea câmpie europeană, Într-una din cele mai fertile hibridizări sociale și conceptuale ale istoriei umane. Sacralitatea paleolitică spontană a locurilor fuzionează acum cu „construirea” culturală a locurilor sub forma unor monumente (Bradley, 1990; Garwood et al., 1991). Aici, mai mult decât În alte părți, religia se bazează nu numai pe strămoși și pe lumea de dincolo, ci și pe mituri cosmologice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vechi semne ale religiei indo-europene (Anati, 1990). În realitate, se pare că aceste monumente au slujit ca suport unor ideologii diverse și doar În unele cazuri se poate observa o concepție tripartită. În plus, În Europa, această tradiție rituală a fuzionat cu fapte și simboluri moștenite din tradiția megalitică atlantică. Știm, desigur, că monumentele calcolitice sunt monoliți cultuali, asociați adesea cu morminte, adunate În centre mari și mici, folosite pentru celebrări, rămase În uz vreme de secole; și chiar În siturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aparține În general divinităților majore. În Homer (Iliada, I, 544), de exemplu, Zeusxe "Zeus" este definit ca „tată al oamenilor și al zeilor”; În latină, umbriană și ilirică, epitetul trebuie să fi fost atât de stabil Încât a ajuns să fuzioneze cu numele zeului (Jupiter, Iupater, Deipatryos); În Rig-Veda, zeilor celor mai importanți li se acorda titlul de „tată al zeilor” (dev³n³- pitaram: Brahmañaspati, II, 3, sqq.) sau de „tată al oamenilor” (pit³ m³nu̳ñam: Agnixe "Agni", VI, 1, 5 sqq.). Paternitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceea a „icosurilor” și „condacelor”, în număr de douăsprezece -, dar se recurge și la poliritmie (dactilicul alternează cu trohaicul), la imagistica de o abundență extraordinară, șocând deseori prin noutate sau prin îndrăzneala autohtonizării. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de edificare creștină, cartea e structurată - sugestia unei arhitecturi precise venea, poate, și de la Charles Baudelaire, considerat de S. „răscruce a veacului modern” - pe o schemă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
din tot sufletul întoarcerea lui Carol, "Prințul de vis", care avea să le îmbunătățească soarta. În toți anii aceștia (din 1922 pînă în 1928), Iorga a rămas în opoziție, sperînd într-o revenire politică. În mai 1924, partidul său a fuzionat cu Partidul Poporului al lui Argetoianu, considerînd în naivitatea sa că aceasta constituie un aranjament de durată. Pentru Argetoianu, fuziunea aceasta reprezenta un pas vremelnic înainte pe eșichierul politicianismului. Numele noului partid era Partidul Naționalist al Poporului, cu Iorga ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
le crease În Germania și nu numai, Stalin a fost nevoit să facă un compromis cu Helsinki În aprilie 1948, semnând un Tratat de prietenie (după ce Încercase să impună Finlandei soluția est-europeană, divizându-i pe social-democrați și obligându-i să fuzioneze cu comuniștii Într-o Ligă pentru Apărarea Poporului Finlandez, pe care a adus-o la putere). În Occident, Praga le-a deschis ochii socialiștilor asupra vieții politice reale din Europa de Est. La 29 februarie 1948, un Léon Blum În vârstă publica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și fix, mașinile au adus profit - datorită naziștilor, compania nu avea datorii de returnat. și În Marea Britanie exista un „campion național”: British Motor Corporation (BMC), un conglomerat de diverși producători de mașini anterior independenți, precum Morris sau Austin, care a fuzionat el Însuși mai târziu cu Leyland Motors pentru a produce British Leyland (BL). Până târziu În anii ’80, BL și-a vândut produsele drept tipic britanice: „Conduceți steagul - cumpărați un Austin Morris”. La fel ca producătorii germani, fabricanții de mașini
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mijlocul deceniului, Într-un sistem stabil de coaliții electorale și parlamentare construite În jurul a două familii politice: comuniștii și socialiștii la stânga, centriștii și gaulliștii la dreapta. Printr-un acord tacit universal, partidele mai mici și facțiunile erau nevoite fie să fuzioneze cu una dintre cele patru mari formațiuni, fie să părăsească viața politică. Din motive diferite, același lucru se Întâmpla În Italia și Germania. Din 1963, scena politică italiană era ocupată de o largă coaliție de centru-stânga din care nu lipseau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
socialism sau capitalism. Moderații tradiționali din Partidul Laburist, ca și omologii lor conservatori, erau disperați. Unii dintre ei - printre care Roy Jenkins, fost președinte al Comisiei Europene - au abandonat partidul și au format un efemer Partid Social-Democrat care avea să fuzioneze ulterior cu liberalii, eternul partid terț al Marii Britanii. Cei mai mulți au rămas, deși cu mari emoții. Pesimismul lor era justificat. Condus de Michael Foot, un lider cu virtuți intelectuale, dar slab politician, partidul s-a prezentat la alegerile generale din 1983
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eliberat toate persoanele reținute; două săptămâni mai târziu, Consiliul de Stat polonez a satisfăcut oficial principala solicitare a greviștilor: dreptul de a constitui și Înregistra legal sindicate libere. În opt săptămâni, grevele neoficiale și ad-hoc răspândite În toată țara au fuzionat Într-o organizație unică a cărei existență nu mai putea fi negată de autorități: pe 10 noiembrie 1980, Solidaritatea a devenit primul sindicat independent recunoscut oficial dintr-o țară comunistă, cu aproximativ zece milioane de membri. La Congresul fondator național
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
156; putere nucleară 156; rata sărăciei 673-674, 723; rata șomajului (În 1977) 494; rata șomajului (În 1985) 498; raționalizare 158-159, 221; războiul pentru insulele Falkland 501; reacția față de imigranți 578-679; reforme liberalizante 349-350; reformele justiției sociale 157; refuzul de a fuziona cu Europa continentală 155-157; refuzul de a se alătura Comunității Economice Europene (CEE) 281; regiuni autonome 643-645; relații industriale 344-345; resursele folosite În luptele din al doilea război mondial 29; retragerea din Orientul Mijlociu 271-276; retragerea din colonii 271-279; separatism național
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
col. 1990, ELDON J.1991, FISHER M.W.1986, GUILHERMINO M.N. 1993, SEICIU FL. și col. 1989, SILVAȘ E. și col. 1981, SLAMA H. și col. 1996). La primul val preovulator frecvențele secrețiilor pulsatile ale ambilor hormoni FSH și LH fuzionează și ambii sunt eliberați concomitent. Valurile timpurii de LH preovulator sunt mai reduse, comparativ cu cele manifestate mai târziu și adesea neînsoțite de simptome estrale (KINDAHL H. și col. 1993, SLAMA H. și col. 1996). Hipofiza primește timpuriu postpartum stimuli
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
formate prin fuziunea mai multor macrofage activate sau a celulelor epitelioide prin continuarea diviziunii nucleilor, dar inhibarea diviziunii citoplasmei. Încă în 1972, Poste atrăgea atenția asupra infecțiilor cu Herpes - si Paramyxovirus-uri, în cursul cărora există tendința virusurilor respective de a fuziona cu membrana celulelor gazdă și a induce formarea de sinciții celulare gigante cu sute și chiar mii de nuclei. Factorul fuzional este prezent la toate paramixovirusurile, reprezentat prin „proteină F” încorporată după fuziune în dublul strat lipidic al membranei celulei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sub forma unor vezicule acoperite sau neacoperite cu clathrină numite receptozomi. Aceștia pot fi observați la M.E. că structuri cavitare prezentând pe față internă o peliculă proteica reprezentată de complexele ligant-receptor (Diculescu și colab., 1983; Benga Gh., 1985Ă. Veziculele acoperite fuzionează cu lizozomii, în care conținutul este degradat iar membranele sunt orientate spre periferia citoplasmei unde vor fi reciclate. Receptozomii pot traversa citoplasma și să-și elimine conținutul la polul opus al celulei. Viteza de desfășurare a pinocitozei este relativ crescută
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fixează de proteinele serice. Complexele coloidale astfel formate sunt vizibile microscopic și procesul se aseamănă cu atrocitoza; și - micropinocitoza, mecanismul transportor a unor particule mici care rămân în citoplasma sub forma unor vezicule vizibile numai la microscopul electronic. Ele pot fuziona cu lizozomii, isi varsă conținutul în lizozomi și se integrează în plasmalema sau uneori, fără să fuzioneze cu lizozomii, trec prin citoplasma de la un pol la altul și își elimina conținutul în afara celulei. Acest proces este denumit transcitoză. TRANSCITOZA Transcitoza
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și - micropinocitoza, mecanismul transportor a unor particule mici care rămân în citoplasma sub forma unor vezicule vizibile numai la microscopul electronic. Ele pot fuziona cu lizozomii, isi varsă conținutul în lizozomi și se integrează în plasmalema sau uneori, fără să fuzioneze cu lizozomii, trec prin citoplasma de la un pol la altul și își elimina conținutul în afara celulei. Acest proces este denumit transcitoză. TRANSCITOZA Transcitoza este o variantă a micropinocitozei utilizată adesea de celulele endoteliale. A fost întrevăzuta de Emil Palade în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sub formă de spirală, antigenul se desprinde de receptor polarizându-se la un pol iar receptorul la alt pol. Se formează două vezicule diferite, una cu receptorii liberi care emigra pe suprafața unde vor fi reexprimați și alta care va fuziona cu lizozomii în vederea degradării materialului fagocitat (După Olinescu A., 1995Ă. IOAN PAUL172 Recunoașterea, atașarea și fixarea fagocitului de particulă străină este mediata sau nu de receptori și opsonine, imunoglobulina G și fracțiuni ale complementului. Opsonizarea are rolul de a crește
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau meditație, cât și prin sentimentul de ușurare pe care îl trăiesc datorită acestei exprimări. Când o operă literară funcționează cu succes, cele două "note", cea de plăcere și cea de utilitate, nu trebuie numai să coexiste, ci și să fuzioneze. Trebuie să subliniem că plăcerea literaturii nu este doar o plăcere preferată dintr-o listă lungă de plăceri posibile, ci o "plăcere superioară", deoarece se referă la o activitate de tip superior : contemplarea dezinteresată. 57 Utilitatea literaturii - seriozitatea, caracterul instructiv
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot fuziona într-un cocktail tipic decadent. Cu toate acestea, cu Ophelia (1852), Millais tratează tema cu o concizie realistă care-l caracterizează, de altfel, și pe William Holman Hunt. De asemenea, Lucie-Smith apreciază caracterul simbolist al acestor picturi, care rezidă din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o relație simbiotică într-o cultură medievală nediferențiată între "popular" și "cult", deși este de presupus că diferitele școli ale meșterilor zugravi, cu propria lor marcă stilistică, stabileau un ecart calitativ față de cultura meșteșugarilor locali. Criticul observă că ambele "caracterstici" fuzionează adesea, oferind o sinteză a influențelor exercitate de-a lungul timpului. Soluția inserării mărcii identitare ar sta la îndemâna oricui: "Așa încât, pentru un decorator ce vrea să pară român, arta decorativă se rezumă în reproducerea mai mult sau mai puțin fidelă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îi revine Judithei. Ca și în cazul sărutului dat pe gură de către Salomeea capului detașat al sfântului Ioan, pictorul încearcă să surprindă un moment climactic, asociat juisării, cel al decapitării. Influența lui Klimt, la care cele două mituri/figuri decadente fuzionează, se simte în această pictură care mizează pe figura femeii fatale și pe transa erotic-ucigașă. În acest fel, mitul păcatului originar este resemnificat; nu terțul demonic de aspect ofidian este cel care provoacă ruptura definitivă de divinitate și alungarea din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu o privire pierdută în depărtare sau absorbită în abisul vacuității interioare. Aristotel descria melancolia ca simptom al excelenței, fiind specifică geniilor, poeților, oamenilor de stat, eroilor. Primele două roluri, geniul și poetul, devin esențiale, și la rândul lor, ele fuzionează într-o figură complexă. Geniul are acum înzestrările artistului printre care și capacitatea vizionară. Melancolia se încarcă și cu o anume capacitate de predicție în context decadent, afiliată unui milenarism care scoate la suprafață imaginea somptuoară a apocalipsei civilizației europene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictează Ofelia, (ulei pe lemn 0,840 x 0,439 cm, inventar 244, semnat jos, MNAR), se pot sesiza și o serie de stângăcii, dar este un tablou de început al pictorului. Ofelia devine figura feminină emblematică a melancoliei care fuzionează cu nebunia, valorificată astfel în pictura de sensibilitate simbolistă sau prerafaelită de la Prima nebunie a Ofeliei (1884-1888) a lui Dante Gabriel Rosetti și Ophelia (1851-1852) lui Millais la Ofeliile lui John William Waterhouse, de la Ofelia (1891) lui George Pauli la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lucrările la Paris, în 1896, la Salonul Artiștilor Independenți. Relevant în acest sens este desenul lui Félicien Rops, Diaboli virtus in lombis (1888), care servea drept frontispiciu romanului Inițiere sentimentală (1887) al lui Joséphin Péladan. Tema decapitării și a sexualității fuzionează în acest desen malițios care are în prim plan osul iliac al unei femei, os dotat cu fastuoase aripi de fluture. Femeia al cărui posterior apare dezvelit, cu sugestia unei lubrice activități, stă vertical între deschiderea acestor aripi, purtând la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un teritoriu mitic. Eroul, după ce este marcat de eșecul primei sale iubiri, Își regăsește iubirea după mai multe Încercări, un fel de recuperare a paradisului pierdut. Textul, ca multe altele, are o ambiguitate maximă, cu chei numeroase. Cele două planuri fuzionează În final, epicul este inundat de liric, Întâlnirea Îndrăgostiților părând a fi firească, de parcă despărțirea ar fi avut loc de curând. Timpul concret nu mai are importanță. Regăsiți, ei pornesc În moarte ori În vis. „Toți visăm, spuse. Așa Începe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]