18,328 matches
-
spele cu apa adusă din pârâu. Făcuse o gaură semnificativă în grămada de minereu când se opri din lucru. Întrerupse apa și, privind atent în jgheabul lung de lemn, simți cum inima începe să-i bată cu putere. Câteva punctișoare galbene se vedeau strălucind în lumina după amiezei târzii, adunate în spatele leațurilor bătute pe fundul scocului. Scoase repede o batistă din buzunar în care ascunse grăuncioarele de metal prețios. O bucurie fără seamăn îi cuprinsese inima și cu greu se abținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se păru că vede o strălucire fugară. Se aplecă repede și îl ridică de jos. Partea care stătuse cu fața la pământ, era formată din cristale de cuarț, iar printre acestea răzbătea dintr-o parte în cealaltă o vinișoară subțire de culoare galbenă. Din nou se simți norocos, ținea în mână dovada că acolo era aur. Fără să mai stea pe gânduri începu să examineze atent pereții și tavanul galeriei, sperând să găsească restul filonului. Nici un rezultat, nu era nimic acolo. Asta însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
galeriei, sperând să găsească restul filonului. Nici un rezultat, nu era nimic acolo. Asta însemna că bucata pe care o băgase deja în buzunar, provenea de undeva din fața lui, din zona unde se prăbușise galeria. Așa se întâmpla de obicei, metalul galben se găsea în filoane, firișoare subțiri de aur, ce umpleau crăpăturile din roci. Mai întâi le găseai pe acestea, semn că te apropii de comoară, după care, dacă aveai noroc dădeai și de filonul principal, uneori acesta având grosimi destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce se afla în tipsia aceea. Iaca domnule, rosti țiganul cel bătrân, asta scoatem noi! Cu vârful degetului arătător, răscoli grămăjoara de nisip ud și îi arătă două grăuncioare galbene și strălucitoare, nu mai mari decât o jumătate de bob de orez, dar mult mai subțiri. Le împinse cu unghia la marginea vasului și le culese în palmă. Nu-i mai mult de un sfert de gram, adăugă el, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sălbăticiunile pădurii, mai sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva mai mult câteodată. Toamna târziu, imediat ce cădea prima brumă, chiar înainte să-și strângă tot calabalâcul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
femeia. Zeii au suferit și au plâns când a apărut aici. Lacrimile lor s-au transformat în volburi de aur când au căzut pe pământ. Ca să-ți dai seama cât de mult au jelit, ține cont de cantitatea de metal galben ce se găsește la noi. Chiar dacă oamenii strică, așa cum spui tu, zeii nu intervin. Ei se mulțumesc numai să privească. Asta însă nu însemnă că nu se întristează atunci când văd că răul își face apariția. De ce nu-l distrug? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în ochi, iar una ca asta nu se poate și să mai trăiești după aceea. Știi bine că aici ne îndeletnicim cu scoaterea aurului iar acolo este aur din belșug. Ei bine, minerii nu se duc acolo să caute metalul galben. Nu se duc ai noștri, pentru că știu că nu e bine s-o facă și o bună perioadă de timp așa au stat lucrurile. Străinii însă nu dau crezare zvonurilor și câteodată își fac de lucru pe muntele blestemat. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de sticlă verzuie, după care dispăruse câteva clipe din încăpere. Se întorsese repede, purtând la subsuoară un butoiaș legat cu cercuri subțiri. Îl așezase pe masă și, de la caneaua de lemn înfiptă în partea jos, umpluse generos toate paharele. Lichidul galben și uleios, răspândea un miros tare de pălincă bună. Întinse pe masă un ștergar gros de in, după care plecă iarăși din cameră. Probabil că urcase în pod, pentru că atunci când revenise avea în mână o bucată groasă de slană afumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spuse Calistrat în timp ce scrijelea cu briceagul ceara întărită de pe el. Suportul pentru lumânări era subțire și nu avea mai mult de zece centimetri. Era acoperit cu vopsea neagră, aplicată grosolan cu pensonul. De unde ai aurul? întrebă Ileana, care observase urmele galbene ce rămâneau pe sfeșnic, acolo unde briceagul zgâria meta lul. Tata a fost miner. Taică-tu a fost paznic, la fel ca și tine. Numai în timpul liber, spuse Calistrat râzând. În rest, căuta și el aur ca toată lumea de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de vânt la ultima furtună. Rămăsese înțepenit între ceilalți copaci sprijinit de tulpinile lor zgrunțuroase. Ramuri pline de cetină încă verde atârnau din el până aproape de pământ. Prin golul rămas liber în coronament, pătrundeau ca niște săgeți de lumină, razele galbene ale soarelui matinal. Se aplecă ca să treacă pe dedesubt, ferind într-o parte crengile care îi stăteau în drum. Inspiră adânc aerul plin de miros de rășină și păși mai departe. După un timp, printre trunchiuri începu din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le considera povești spuse la cârciumă în fața unui pahar. Apoi, ascul tând mai cu atenție și văzând că zilnic discuțiile se învârt numai în jurul acestui subiect, își dăduse seama că oamenii chiar știau despre ce vorbesc. Pasiunea lui pentru metalul galben i se aprinsese din nou în suflet. Mai întâi intrase și el în vorbă cu ceilalți mușterii, oferindu-le câte un rând de băutură. Oamenii, care la început îl priviseră cu oarecare rezervă, îl primiseră alături de ei, invitându-l chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
exploatarea lemnului, activitatea pentru care veniseră la Baia de Sus, rămăsese pe planul al doilea. Mihailovici nu părea să fie impresionat de aceste probleme, el nu vedea decât aur în fața ochilor. Parcă își pierduse mințile, nu vorbea decât despre metalul galben și modul în care urma să-l scoată din pământ. Visa cu ochii deschiși, se vedea călare pe o movilă de metal prețios. Imediat ce îl cuprinsese febra aurului, înce puse să se pregătească pentru acel moment. Îl pusese pe Godunov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste tot unde se găseau zăcăminte de aur, locul era protejat de un blestem cumplit. Cel puțin așa spuneau oamenii din partea locului. Întrebându-i însă, nimeni nu putea spune concret ce se întâmplă cu cel ce îndrăznește să caute metalul galben, ignorând blestemul. În momentul în care deschiseseră mina, Boris fusese chemat de îndată de supraveghetorul șef. Venise cât putuse de repede de jos și fusese primul care intrase în interior. Mare îi fusese dezamăgirea când văzuse ce se afla înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzîndu-și domeniile, va peregrina mănăstirile, aprinzînd lungi lumînări galbene de ceară Întru odihnirea sufletelor păcătoase, lovindu-și fruntea de piatra rece a chiliilor. Adîncindu-se În biografiile sfinților și ale blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gîndul de a-și depăna rătăcirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
răsucirea cheii În broască. „Nu trebuie nimeni Îndurerat“, spunea el. „Eu nu am dreptul la dragoste.“ Astfel ne vom despărți de mai multe ori „definitiv“, rupînd legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „cînd perlele se rostogolesc pe scîndura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfîșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
inspirației sale - pe un ton voit ambiguu - Împărțind cu ea ceea ce credeam eu că ne aparține, doar mie, doar lui, precum jus primae noctis, m-a scos din minți, mi-a pus la Încercare stăpînirea de sine. Dintr-odată dușumeaua galbenă de sub tălpi s-a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca-ntr-un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvîrșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de 2,53/3m (suprafața locuibilă), se fixau niște pari la colțuri și mijloc și în față unde se monta o ușă, peste care se așeza o structură de lemn dispusă în două ape și se acoperea cu pământ (argilă galbenă), se bătătorea ca să devină impermeabil. O improvizație de pat și o vatră de lut și piatră, un inventar simplu (vase de lut, o cofă etc.) acopereau necesitățile unui trai modest. Până foarte târziu, tot bordei se numea o locuință de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
partea sa de moșie din Runcu (Filipeni - n.a.) la 22 septembrie 1661. Un diac local, Vârlan, scrie în Filipeni, la 9 iunie 1665 „ca să se știe” despre Necula și soția sa Paraschiva care vând o vie în Filipeni pentru 14 galbeni. La această tocmeală au fost de față „Neculai din Filipeni”, Ion Jora (apare mai des în documente), Constantin Cepoi, Iurașco Vlașco, Sârghie, feciorul lui Platon (și el martor la unele tocmeli), Ifrim Ticănău, Gavrilaș Zgăbian, Simion Bășicatul, Iosif feciorul Blidăriței
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în Lunca, trebuie să fi avut un alt statut social, din moment ce într-un zapis de vânzare din 17 decembrie 1845 îl întâlnim pe Lucan Curteanu care vinde postelnicului Grigore Roset (Rosetti) 5 stânjeni moșie în hotarul Fruntești, cu câte 2 galbeni stânjenul. Inițial, locuitorii așezați în Slobozia - Filipeni au fost „scutelnici” ai bănesei Maria Dumistrăchioaia (Maria Rosetti), după cum se face precizarea în recensământul zis rusesc, din 1772-1773 și 1774. Categoria „scutelnicilor”, a „poslușnicilor” (făceau slujbă pe moșia și la curtea boierească
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și mai pe mare credință ne-am pus și pecețile într-acest zapis.” Anul 7150 [1641] luna septembrie 15 zile. * 1665 (7173) iunie 9 Necula și soția sa Paraschiva vând logofătului al treilea Pătrașcu o vie în Filipeni pentru 14 galbeni. „Adică eu, Necula și cu femeia mea cu Paraschiva scriu și mărturisescu cu acestu zapis al mieu, cum am vîndutu o vie dumisale logofătului al treilea lui Pătrașco din sat din Hilipeni și mi-au dat dumnealui pe vie paisprezece
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Barați, acestea fiind toată averea din care cea mai mare parte este a soției mele, de aceea în bună înțelegere cu dumneaei, precum mai sus s-a pomenit, regularizăm următoarele: 1. Din această avere să se plătească datoria de 3000 galbeni la casa răposatului postelnică Alecu Krupenski; 2. Să se mai plătească alte datorii mărunte de ale unele pentru care tot acum înfățișez izvod lămurit sub a mea iscălitură; 3. Să se răspundă zestrea fiicei noastre Catinca cu domnul Iamandi, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
postelnică Alecu Krupenski; 2. Să se mai plătească alte datorii mărunte de ale unele pentru care tot acum înfățișez izvod lămurit sub a mea iscălitură; 3. Să se răspundă zestrea fiicei noastre Catinca cu domnul Iamandi, în sumă de 3000 galbeni, după actul de înzestrare; 4. Fiilor noștri Dimitrie și Ștefan să li se deosebească și să li se dea cele 500 fălci pământ din hotarul moșiei Filipeni după acturile de înzestrare ce păstrează; 5. Să se îngrijească de creșterea fiilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
când vor veni în vârstă legitimă sau când vor trece în căsătorie să li se facă parte din averea ce rămâne dup valoarea ei; 6. Să mi se deie mie pe tot anul cât voi fi în viață câte 200 galbeni, începând de la Sf. Gheorghe anul curent, în două cradele, adică la Sf. Gheorghe și Sf. Dimitrie a fiecărui an; Pentru îndeplinirea acestor dispoziții, făcute mai sus, rămân însărcinați soția mea și fiul nostru Dimitrie, ca unul ce este venit în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
este confirmată de documente, acte de vânzare-cumpărare, în care apar la vânzare numai viile. În actul din 9 iunie 1665, dat din Filipeni, se arată că Necula și soția sa Paraschiva vând logofătului al treilea, Pătrașcu, o vie cu 14 galbeni. Tot astfel, Vlașcă Breahnă vinde aceluiași logofăt „o prisacă îngrădit cu casă gata și pomi pentru 15 lei bătuți”, iar Cristina Platoneasa (a lui Platon din Filipeni) vinde o vie cu loc de prisacă și pomi în 27 ianuarie 1665
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
poate și pentru locuitorii din Slobozia - Filipeni și Fruntești. Zona în care se află comuna Filipeni nu e lipsită de materia primă din care se confecționau vasele. Dimpotrivă, e suficient să decopertăm solul și la o anumită adâncime din lutul galben, folosit și la „uns” prispa caselor, pereții (se aplică apoi varul) și camerele erau unse tot cu lut galben, amestecat cu balegă de vacă sau de cal ca să nu crape. Din același material se confecționau cărămizi, date prin nisip și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]