7,117 matches
-
de igienă nu existau. Peste orice rană mai mare, unde "foaia tăieturii" nu avea destulă putere ca să oprească sângele, puneam pământ. Dar toate acestea îmi par azi aproape neverosimile. Și îmi dau sentimentul că sunt indiscret. Mă uit, parcă, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumătate, străin. 25. Mă plimbam pe aleile unui cimitir cu castani enormi, pe care îl mai văzusem parcă, intrigat de faptul că uitasem de ce pe pietrele funerare nu era trecut nici un nume
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai scund ca mine, mi-am dat seama cînd dansam cu el, e fermecător, m-a lăsat să mă așez pe marginea micii lagune, s-a dus să mai aducă un pahar de whisky, eu, suedeza, Îl priveam făcînd o gaură În șuvița căzută pe ochi, dintr-odată i-am spus darling, mi-a aruncat o privire ironică, m-am simțit o sălbatică, murdară și În pantaloni, parcă ieșită din peșterile de la Altamira sau din peșterile darling din Neanderthal, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta spuse cuvintele foarte clar și pornea din nou motorul mai tare... — Darling de Neanderthal, Îl acuză Susan, sigură acum că el Înțelesese aluzia, dar pentru orice eventualitate lăsînd să-i cadă șuvița de păr pe frunte și făcînd o gaură cu degetul ca să se uite la prostul de lîngă ea. Juan Lucas opri motorul de tot de data asta și Își Încrucișă brațele la piept, dispus să asculte orice din partea ei, poate că pînă la urmă Înțelegea ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se spăla de trei ori pe zi. La fel și acum, cu cît suferea mai tare, cu atîta devenea mai frumoasă; a fost În stare chiar să se aplece ca să-l roage pe Bobby să-i deschidă vorbindu-i prin gaura cheii, deși era o ușă supramodernă, fără cheie. Îl rugă de cîteva ori să iasă, pînă descoperi că ușa nu are cheie și tot stăruind teatral cu rugămințile ei i se desfăcu prosopul cu care se legase la cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
revăzut“, și bărbatul de la vola nul mașinii s-a întins să-i deschidă portiera. Apoi spa țiul s-a-nchis în jurul mașinii dispărute cum ai închide o revistă de modă cu obiecte fotografiate impecabil. Au rămas blocurile ude și jegoase, găurile din asfalt, oamenii prost îmbrăcați și ară tând bol navi de la intersecție. Am uitat spre ce notariat sau judecătorie mă-ndrep tam, ce întabulare aveam de făcut, și-am rătăcit vreo jumătate de oră la-ntâm plare prin locurile acelea de utopie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
obiect sacru. Într-o străfulgerare, toate explicațiile noastre, toate presupunerile, argumentele și contraargumentele mi-au apărut ca o pânză subțire de paianjen, gata oricând să se rupă. Plasa nu însemna nimic, realitatea dură o rupea din loc în loc, făcându-i găuri mari, incolore. Pentru Linda exista chiar o lume dincolo de cea în care trăia. Și mă învăța să fiu supus, umil chiar, pentru că misterul acelei lumi era profund. Toate, toate sunt zadarnice, îmi zicea ea, având propria ei filozofie de viață
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
incandescente, câmpuri de stele care se deformează. Corpul lui țese triunghiuri de neon, un tunel care se înalță. Apa deasupra lui, plămânii îi ard, apoi explodează în sus, spre văzduh. Acolo unde îi era gura, doar piele netedă. Materia înghite gaura aia. Casa remodelată; geamurile acoperite cu tapet. Ușă care nu mai e ușă. Mușchii trag buze, dar nu-i loc să le deschidă. Numai fire, acolo unde fuseseră cuvinte. Fața îndoită anapoda și împăturită în propriii lui ochi. Vârât într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
făceam... Dar ce sens are să te pui cu ea? Ea nici n-a fost acolo. Prizonieri. Zile întregi, așa ni se părea. Și tu ai început chestia aia cu Marea Evadare. Ai folosit o macaroană nefiartă ca să împingi cheia din gaură pe o bucată de hârtie cerată pe care ai tras-o înăuntru printr-o crăpătură din ușă. Cât aveai, șase ani? De unde ai învățat tu așa ceva? Din filme, normal. De unde învață omul chestii? Ea stă în picioare la fereastra din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luciferici, vii dar morți, că-s roși de patimi. Mergi în dodii, ceață, fum fără rost, nu ai nici cale; cu gunoaie sociale, nu mă prind să plec la drum. Circulăm printre tentații, printre neștiut și hăuri, sunt în lume-atâtea găuri, negre, ca pe mări pirații. Viața-i plină de răscruci, de contraste și suspine; izolat ca o rușine, omule, unde te duci? VARIAȚIUNI PE TEME INVERS LEONARDGAVRILIENE 1. Enigmatic e Pământul Vrajă polară -n zori de gheață, fascinație bizară și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de cărți, tu, între ele, să fii zână și-aveam răbdare-n taină până ziua, venind din șapte părți, mă adormea în acest rai al așteptării...nu veneai! 13. La început a fost mișcarea În infinitul plin de goluri, de găuri negre ce sorb spații, poetul naște noi simboluri, noi rotitoare constelații. Sunt niște legi universale trăite de orice poet căci pe a spiritului cale, poetul este un profet prezent oriunde și oricând, simțirea lui e numai versuri pe care ne
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
apoi, cum să nu țin minte cum am alergat În oraș În ziua cînd am primit prima Înștiințare de plată, un dolar și optzeci și trei de cenți, ăștia erau bani pe vremea aia, nu glumă, și-mi făceau o gaură serioasă În pungă! Doamne, că tare mai eram proastă! Mi se părea că or să vină să-mi ia averea și să mi-o scoală la licitație pînă s-apuc eu s-ajung acolo! Ei, și cum Îți spuneam, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prezența copiilor lui... era pus acolo În chip de zaharniță! Vezi Doamne, se fălea cu treaba asta de parcă făcuse cine știe ce ispravă. Partea de sus a capului era tăiată ca un capac, iar În frunte, acolo unde pătrunsese glonțul, era o gaură pe unde curgea zahărul. Ți se-ntorcea stomacul pe dos, zău așa, n-am putut să iau nici măcar o-mbucătură. CÎnd am plecat, tatăl tău a zis: „Asta-i ultima oară cînd mai pun piciorul În casa lui“ - a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de spălat rufe. Am cercetat ușa din față, furtunul, firul de pus în priză, fereastra rotundă, despre care PAM spune că seamănă cu o fereastră de avion, de vapor sau de navă cosmică, dar eu cred că seamănă cu o gaură de șobolan mare (doar că nu iese nimic bun de acolo ci se tot învârt niște chestii, pe care, la ieșire, nu le poți apuca de nicăieri pentru că sunt ude și reci). Mărturisesc, calculatorul e mai atrăgător, dar și mai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dar își formă repede părerea că era probabil salonul apartamentului îngrijitorului. - Mulțumesc, spuse el politicos. Când se dădu înapoi de la ușă, aceasta se închise cu un pocnet. Gosseyn se întoarse și plecă. Asta pentru cazul în care era spionat prin gaura cheii. Numără până la treizeci, pentru că bărbatului mai în vârstă îi trebuia cam un minut să ajungă la telefon. Fotografie mental o porțiune de podea din locul în care se afla. Apoi făcu saltul dodecimal în locul fotografiat lângă alcov. Când deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
vîslit era o plută mică din lemn prevăzută cu o scobitură în care se aflau șinele, care erau numite "lamele", și un scaun putea fi purtat pe ele, înainte și înapoi. Echipamentul consta într-o vîslă cu lama plină de găuri, ceea ce însemna că anevoie ar fi putut exercita vreo presiune asupra apei. Puteai vîsli oricît de tare, pluta, care era bine prinsă de debarcader, se mișca doar înainte și înapoi, stupid și fără odihnă. Ceea ce conta nu era să-ți
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
s-au urcat în pluta vibrînd și au apucat ferm capătul vîslei; două lățimi de palmă distanță între degetele mari, cum mi se spusese. Cum mă mișcam automat înainte și înapoi, am privit cu coada ochiului la lama plină de găuri. Refuza să stea perpendicular pe apă pentru a o putea trage cu ușurință. A trebuit să-mi schimb poziția mîinilor. Dar în vreme ce-mi urmăream mîinile, mi-am dat seama că spatele meu nu se îndoia în felul indicat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rece a ferestrelor înalte și înguste, arăta și mai cenușiu decît acasă, pe jumătate îmbrăcat. După ce mă săpuneam, priveam înspre picioarele mele în vreme ce rația mea de apă caldă se revărsa peste mine, urmărind apa care-mi aluneca printre degete înspre gaura de scurgere. Puțin mai tîrziu, picioarele tatălui meu aveau să stea în același loc, picioare ca ale mele, cu scobitura adîncă și urme roșii de la pantofii legați prea strîns. Dacă nu s-ar fi schimbat nimic și eu aș fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și se întoarce, ne privește cu indiferența specifică istoriei în marș. Un domn critic de artă ne explică simbolul monumentului, și momentul este precedat de fuga feciorului șturlubatic care, dintr-o Dacie papuc, apucă un steag mare, din acela cu gaură, și se așează de-a dreapta statuii în toată vremea cât ține expozeul. Printre participanți fojgăie un tataie cu pieptul plin de decorații; organizatorii îl dau rușinați deoparte, el se supune blând-ascultător și revine pe neașteptate printre domnii și domnițele din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Daciei, și a rămas aici ca garnizoană până la părăsirea ei de către ocârmuirea romană. Să înlăturăm însă și o ultimă întâmpinare, care se aduce tocmai din construirea acestui pod. Am văzut anume că în partea superioară a stâlpilor s-au găsit găuri care slujeau după cât se vede la prinderea structurii superioare a podului, care era de lemn, și că s-au găsit în ele chiar resturi de crâmpeie de stejar. Se pretinde că asemenea rămășiți nu s-ar potrivi cu descrierea podului
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
la un punct, de unde putea să urmeze indicativul și să se gândească la altceva. "Destinde-te... privește... destinde-te... privește " Asasinatul ar trebui planificat cu mare grijă dacă Enro era în permanență supravegheat de gardieni care-l observau prin niște găuri ascunse în pereți. "Destinde-te... privește destinde-te... privește...". Mai multe eventualități, firește. Fiindcă Ashargin era cel care urma să atace, trebuia avută în vedere poziția prințului în ansamblu. Presupunând că Gosseyn și Ashargin vor pieri săptămâna viitoare, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se lipiră într-o linie ce părea trasată în piatră, apoi se mișcară iute spre pămînt, traversînd proieminențele postamentului la fel de ușor cum trece umbra unui pescăruș peste o cascadă. Lunecă mai iute pe zăpadă, apoi se opri și căscă o gaură ovală la picioarelor lui. Marginile buzelor aruncau o mică umbră pe zăpadă, dar se curbau abrupt spre vîrfurile proieminente ale unei danturi perfecte. Din întunecimea dintre ele se ridică un vînt rece cu miros sărat de iarbă de mare putrezindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmbrăcat în uniformă! strigă Lanark îngrozit. — Da, cu tot cu centură, cizme, bransardă, nasturi de aramă și tot restul. Aveam și pistolul în toc. — Dar de ce? — Intenționam să-l predau comandantului de aici: știi, un gest simbolic. Pistolul mi-a săpat o gaură cît el de mare în șoldul drept și bănuiesc că din cauza asta o să mor. Aș fi putut supraviețui în uniformă, dar nu și cu revolverul la mine. — Dar n-o să mori! — Simt că da. — Dar de ce, de ce trebuie să suportăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Urmă al doilea pîrîit, apoi un zăngănit. Norii de abur începură să se limpezească, dar o clipă nu mai zări ciocul cel mare, căci capul creaturii căzuse. între umerii din care izvora un mănunchi de raze pale se zărea o gaură neagră. Era părul. Se auzi un al doilea zăngănit cînd toracele se despică. Lanark căzu într-o parte, pe o aripă, și zăcu acolo, ascultînd sunetele care semănau cu cele de găleți și ibrice date de-a dura pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aceea visă cum zbura prin aer pînă ajungea la un cer albastru din carton albastru și subțire. Rămase lîngă el, ca un balon lipit de tavan, pînă cînd se neliniști gîndindu-se ce se află în partea cealaltă; apoi făcu o gaură și se ridică prin aer pînă i se făcu frică să nu plutească la nesfîrșit. Apoi ajunse la un alt cer de carton și se odihni acolo pînă se îngrijoră la gîndul că există grijile cealaltă parte. Și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intrară printr-o poartă și ieșiră într-o stradă. Thaw descoperi o stradă ciudat de străină. Locuințele erau placate cu piatră cenușie în loc de roșie, ferestrele de la paliere erau sparte sau fără geam sau chiar fără cercevele, fiind de fapt niște găuri lungi pe jumătate zidite ca să nu cadă copii prin ele. Oamenii care luaseră pentru război toate țepușele de la gardurile din Riddrie îunde locuia Thaw), demontaseră gardurile de aici, iar spațiile dintre trotuar și locuințe îcare în Riddrie erau grădini îngrijite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]