3,148 matches
-
de cultivare (Gerbner și Gross, 1976). Cercetarea psihologică a demonstrat că cei care se uită mult la televizor - adicții − sunt mai suspicioși și supraestimează șansele lor de victimizare. Ei văd amenințări la tot pasul, chiar acolo unde ele nu există, generalizează răul, tind să răspundă agresiv la interacțiuni neutre. Dar, dacă privitul la televizor crește frica, el poate și reduce nivelul de violență prin izolare. Concluzii și remarce finale Date fiind inconsistențele și controversele privind efectele expunerii la violență prin media
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
neatârnat de orice explicare cauzală, Înainte ca marele fizician englez să le fi dat substratul cauzal. Aceste legi existau cu toate acestea și există Încă, neatârnate de principiul gravitației care le explică. Cauza este totdeauna extrinsecă fenomenului sau legii care-1 generalizează. Ea nu poate fi găsită decât Într-un alt fapt sau Într-o altă lege. Vrem Însă să mai atragem luarea-aminte asupra unei Împrejurări ce nu a fost Încă Întrezărită de nimeni, și anume că, În loc ca fenomenele individuale șă-și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În același sens că, „Întrucât privește legile care par a fi condiția Însăși a științelor, era Învederat că ele nu pot avea același caracter, nici același grad de certitudine, când este vorba de a se grupa și de a se generaliza fenomene care se succedă În timp, cu necontenite variații, ca atunci când este vorba de a grupa și de a generaliza fenomene care se repetă totdeauna identic cu ele Înseși” (p. 322). Și aiurea d-sa revine asupra Întrebării, spunând că
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pot avea același caracter, nici același grad de certitudine, când este vorba de a se grupa și de a se generaliza fenomene care se succedă În timp, cu necontenite variații, ca atunci când este vorba de a grupa și de a generaliza fenomene care se repetă totdeauna identic cu ele Înseși” (p. 322). Și aiurea d-sa revine asupra Întrebării, spunând că, „deși trebuie să se bage de seamă că noțiunea de lege, În ceea ce ea posedă ca abstracție, ca obștesc și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
formați prin experiențele lor comune (Manheim, 1928/1990, 51). Importanța acestui aspect a fost subliniată de L. Rosenmayr (1979/1998) În lucrările sale de sociologia tinereții, el aducând și unele nuanțe personale atunci când arăta că acest fenomen nu poate fi generalizat la ansamblul tinerilor, pentru că noul acces implică o calitate particulară la tineri și corespunde unei anumite forme de dezvoltare privilegiată În adolescență și tinerețe, inegal repartizată la nivelul straturilor sociale. Rosenmayr precizează, printre altele, că, dacă grupurile de tineri sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cu ajutorul cordonului sanitar, are efecte ambivalente asupra calității democrației. Se poate deci concluziona că exemplul belgian conține numeroase trăsături ale unei hegemonii a democrației liberale. Partidele populiste sunt puternice în acestă țară, însă ascensiunea lor nu a avut un efect generalizat asupra democrației liberale. Calitatea procesului democratic în Belgia nu pare să fi suferit prea mult în urma apariției partidelor populiste, iar efectele negative pe care acestea le produc sunt contrabalansate de efecte pozitive, cele mai importante fiind creșterea sensiblității partidelor consacrate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
legislativului de către executiv mult mai accentuată decât în alte regimuri democrat liberale consolidate (Bakvis & Wolinetz, 2005). Dezvoltările potențiale ale acestei dominații pot fi exploatate de către un partid capabil să manipuleze temele populiste și care funcționează într-un context al neîncrederii generalizate în politicieni și în instituțiile reprezentative (Blais & Gidengil, 1991; Howe & Northrup, 2000; Nevitte & White, 2008). Acest aspect a fost bine ilustrat de către guvernul conservator al lui Steven Harper, care a manifestat dispreț față de parlament și a minimalizat, în numeroase feluri
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în ce măsură aceasta a fost o practică specifică Partidului Reformei. Într-un articol publicat mai demult, Darin Barney și cu mine am argumentat că: Partidul Reformei a ocupat exact acel spațiu cu tendințe plebiscitare, care a apărut ca urmare a dezamăgirii generalizate privind structurile reprezentative. Reformiștii au arătat cu degetul către grupurile de interese și către atitudinea negustorească a partidelor drept cauze principale ale reorientării "canadienilor de rând" în favoarea instrumentelor plebiscitare. Partidul Reformei a avut grijă să sublinieze că acest tip de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aspergiloza pleurală complicată cu empiem, cu sau fără fistulă bronho-pleurală; se practică drenajul pleural. Tratamentul chirurgical trebuie aplicat numai pacienților simptomatici [44]. COCCIDIOIDOMICOZA Coccidioidomicoza este o boală infecțioasă supurativă granulomatoasă cu sediu primar pulmonar; la pacienții imunocompromiși infecția fungică se generalizează, putând avea evoluție fatală. Agentul patogen este Coccidioides immitis - fung dimorf saprofit care se găsește în sol și praf sub formă de artroconidii (infectante), foarte rezistente la deshidratare. Artroconidiile sunt inhalate și la nivel pulmonar Coccidioides immitis ia forma de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
pentru a evalua evoluția, a întrerupe terapia...? Fiecare individ este un caz unic, pentru care arta clinicianului, îndemănarea sa sunt la fel de importante ca și competența sa teoretică. Nu există o cale de urmat, pas cu pas, care să poată fi generalizată în abordarea clinică umană. Pentru a încerca să răspundem la aceste întrebări sau, cel puțin, pentru a demonstra flexibilitatea, creativitatea necesară psihoterapeutului, fiecare autor, în cadrul capitolului al cărui autor este, descrie, după o scurtă prezentare a cunoștințelor teoretice actuale privind
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
discutabili. In cazul unei astfel de erori, se ajunge la unele „distorsiuni cognitive” care pot afecta un registru comportamental sau ansamblul conduitelor. Conceptul eficienței personale Intr-un articol apărut în 1977, Bandura a încercat să-și dezvolte și să-și generalizeze teoria explicând, pe larg, conceptul de „eficiență personală percepută”. Prin acest concept ipotetic, Bandura atribuie declanșarea oricărei conduite umane așteptărilor privind eficiența și rezultatul pe care subiectul le elaborează în mod cognitiv pornind de la istoria și observațiile personale. Pentru autor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a acestui autor și a școlii sale care vor integra progresiv expunerea in vivo în practica lor terapeutică. Modelul cognitiv-comportamental al lui Beck Modelul lui Beck s-a dezvoltat inițial pornind de la studiile sale asupra depresiei. Acesta a fost apoi generalizat la alte teme psihoterapeutice. Teoria lui Beck asupra depresiei O tulburare a gândirii este unul dintre factorii de bază în marea majoritate a sindromurilor psihiatrice. Schemele depresiei ”Schemele care sunt active în cadrul depresiei sunt structuri cognitive anterioare latente. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
preced „trecerea la act”. Cu ajutorul unei metodologii controlate, acesta propune subiecților săi să-și descrie singuri mental, înainte de a le concretiza, conduitele pe care vor să le afișeze. El constată că debitul comportamentelor „hiperactive” se diminuează într-un mod remarcabil. Generalizând cele constatate la un ansamblu de patologii întâlnite atât la adult cât și la copil, Meichenbaum postulează că autoverbalizările reprezintă manifestarea vechilor învățări, a hărților cognitive pe care acesta le-a elaborat de-a lungul anilor în contact cu evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aceste evenimente au avut de la început acest rol, sau dacă acesta a fost dobândit în cadrul unui proces de generalizare. Astfel, un comportament agorafobic de evitare apare pentru prima dată într-un anumit spațiu într-o situație precisă, apoi se poate generaliza la alte spații. Uneori, stimulul discriminativ aparent este elementul final al unei secvențe pe care trebuie s-o detașăm pentru a repera stimulul sau stimulii primari esențiali. Alte variabile contextuale pot avea un rol indirect sau mai puțin constant. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru a-și dezvolta cunoștințele practice în domeniul competențelor relaționale, a competențelor tehnice pentru a aplica metodele și pentru a evalua impactul acestora. 4. Farmacologie și terapie cognitiv-comportamentală Charles Pull∗ Introducere 1. Tulburările anxioase Tulburare de panică și agorafobie Anxietate generalizată Stare de stres post-traumatic Tulburare obsesională compulsivă Fobie socială Fobii specifice 2. Tulburările de dispoziție Tratamentul episoadelor depresive majore de intensitate mică și medie Prevenirea recăderilor și recidivelor Stabilizarea tulburărilor bipolare 3. Tulburările de personalitate Personalitatea bordeline 4. Dependența de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Intervențiile asupra acestor monologuri sau imagini mentale permit identificarea distorsiunilor cognitive relative la pericol. Aceste distorsiuni pot afecta trecutul printr-o selecție a evenimentelor trăite cu aversiune de către pacient în detrimentul celor trăite pozitiv. Ele reduc obiectivitatea pacientului, îl fac să generalizeze eșecul („Nu voi reuși niciodată”) și devalorizează reușita („Am putut intra pe autostradă, dar în acea zi nu circula nimeni pe ea”). Aceste distorsiuni pot afecta prezentul: ele generează, am observat acest lucru, o hipervigilență, deci o hiperselecție a informației
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacientul învață să identifice aceste distorsiuni cognitive și erorile sale cognitive, în special tendințele sale spre: - a realiza inferențe arbitrare (a trage concluzii catastrofice fără motiv în legătură cu gravitatea simptomelor fizice asociate anxietății, sau cu periculozitatea potențială a stimulilor fobogeni); - a generaliza la toate situațile posibile o experiență de angoasă acută; - a maximaliza pericolele și a minimaliza situațiile securizante; - a personaliza orice eveniment care amintește de vulnerabilitatea individuală și de dependență, sau de agresivitatea și de indiferența celorlalți. Pacientul conștientizează distorsiunile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a-l încuraja să continue expunerea la situația evitată. Scopul fundamental al terapiei cognitiv-comportamentale este acela de a ajuta pacientul să perceapă o eficiență personală. Ea îi permite să învețe strategii de control fiziologic, cognitiv, comportamental pe care le poate generaliza la alte situații problemă. Se poate spera că, odată cu experiența reușită de înfruntare a unei situații neplăcute, pacientul își modifică profund credințele în legătură cu capacitățile sale de a acționa în fața obstacolelor, deci maniera sa de a se poziționa față de lumea exterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacienți au probleme într-un singur sector relațional al vieții lor: este cazul lui JȘrșmie, a cărui problemă este legată de locul de muncă. Evaluarea nivelurilor absenței afirmării de sine: competențele sociale La unii pacienți, absența afirmării de sine este generalizată la toate cele șase domenii ale afirmării de sine și are implicații în toate domeniile vieții lor (socială, familială, personală și profesională). Grupurile de antrenament pentru abilități sociale, care furnizează instrumentele necesare în acest domeniu, sunt adaptate pentru această categorie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pot constitui contrindicații pentru terapia de grup: un grup trebuie să fie omogen pe plan clinic, astfel încât participanții să aibă un efect sinergic unii asupra altora. Argumente care justifică o terapie de grup - Grupul este ideal în cazul unui deficit generalizat în ceea ce privește afirmarea de sine: acesta permite însușirea de numeroase competențe. - Grupul este indicat în cazul în care subiectul face o evaluare negativă a propriilor sale performanțe: grupul va modifica mai mult cognițiile pacientului în legătură cu performanțele sale, lucru care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a patra ediții a lucrării Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, prezența stărilor de neliniște excesivă și incontrolabilă a fost identificată ca fiind o caracteristică centrală a anxietății generalizate. Este deci mai ușor de acum înainte să deosebim anxietatea generalizată de alte tulburări anxioase, fapt care contribuie în aceeași măsură la confirmarea validității sale, a consecvenței manifestărilor sale și, mai ales, la stabilirea tratamentului său. Mulți autori au subliniat consecințele apărute ca urmarea a numeroaselor schimbări operate în ceea ce privește definirea tulburării
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacientului și nu trebuie să fie provocate de o altă tulburare de pe axa I sau de o problemă de sănătate generală. Aspectele epidemiologice și descriptive Aspectele epidemiologice Studiile epidemiologice demonstrează că aproximativ 6% dintre persoane dezvoltă o tulburare de anxietate generalizată pe parcursul vieții lor și că un procent de două ori mai mare de femei decât de bărbați are astfel de probleme. Există mai multe indicii care confirmă faptul că tulburarea de anxietate generalizată este o problemă psihiatrică severă și cronică
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anxietate generalizată se stabilește rareori ca unică problemă, astfel încât clinicianul trebuie adesea să integreze și alte tulburări în cadrul evaluării și în schema sa de tratament. Elementele prezentate până în acest moment justifică pertinența recunoașterii în mod adecvat a tulburării de anxietate generalizată în scopul de a oferi rapid pacientului un ajutor care să-i permită să-și înțeleagă și să-și controleze stările de neliniște excesive, simptomele sale anxioase și consecințele bolii sale. Neliniștea excesivă și anxietatea generalizată A înțelege ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
încărcate de emoții negative și dificil de controlat. Macleod, Williams și Bekerian adaugă faptul că neliniștea reprezintă un fenomen cognitiv, însoțit de o stare de disperare emoțională cum ar fi anxietatea, în legătură cu un eveniment ale cărui consecințe sunt incerte. Neliniștea generalizată în cazul tulburării de anxietate generalizată Elementele care alcătuiesc aceste definiții oferă indicații clinice importante pentru înțelegerea tulburării de anxietate generalizată. Pe de o parte, neliniștea este privită nu ca o problemă agasantă care revine în mintea pacientului, ci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Gould, Safren, Washington și Otto prezintă o meta-analiză recentă a studiilor în ceea ce privește tratamentul tulburării de anxietate generalizată. Rezultatele indică faptul că mai multe strategii de intervenții cognitiv-comportamentale aduc beneficii importante pacienților. Autorii concluzionează că un tratament al tulburării de anxietate generalizată cu componente multiple, care include strategii comportamentale și strategii cognitive, se dovedește mai eficient decât un tratament cu strategii exclusiv comportamentale sau exclusiv cognitive. Formele terapiei Protocoalele care urmăresc neliniștile excesive cât și mecanismele psihologice subiacente, cum ar fi intoleranța
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]