5,266 matches
-
Gării ! Fețele acelea derutate, neajutorate... Parcă am avut o presimțire rea pentru tot ce va urma ! Ce-o să se întâmple cu noi ? m-am întrebat, trezindu-mă în mijlocul acelei mulțimi care nu mai voia să știe cine ești... Și parcă ghicindu-mi gândurile, nenea Sandu s-a aplecat spre mine, n-o să scăpăm de război, asta e sigur ! — Biata noastră rudă, magistratul Geblescu, s-a simțit teribil de rău când a coborât din tren ! Era cardiac și îl afectaseră emoțiile, călătoria
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
impresii generale, chestii serioase, dar inofensive, și te așezi În fotoliul din sală, rumoarea se liniștește și bate gongul de trei ori, grav, să te pătrundă spiritul, și luminile scad, primele acorduri ale uverturii se aud În clar obscur, se ghicește jumătate de dirijor agitîndu-se În fosă, unde orchestra Își face de cap, pur și simplu Înțepenești În admirație cînd cortina se ridică, decoruri, costume, lumini, muzică, timp de aproape două ore ești vrăjit, iar la final sopranei Îi tresare bustul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sfîșiată de durere, cu toate piesele expuse. Și tu privești de sus de la balcon șirurile de capete din sală și te Întrebi cam ce o fi În ele... ai vrea să știi, să le auzi mințile, expresiile grave care se ghicesc jos nu trădează prea multe. Nu li se Împiedică interesul pentru toată această dezvoltare maiestuoasă În detaliile anatomice, cum ar fi bustul generos al lui tanti Marina, soprana? La premiera din seara asta a fost invitat și prim-secretarul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răcan care probabil că mi-ar da bucuros o mînă de ajutor să-l Învinețim pe nenorocit. Bogdan nu doarme, sare de undeva din spate și mă ține de braț. A văzut scena și nu i-a fost greu să ghicească ce Îmi trece prin minte. — Vă vedeți, șoptește el, și la paturile din capăt sînt veterani care nu dorm. S-ar putea să nu doarmă nici sergentul, știe că e băutură În dormitor. Nu vrei să ajungi În arest. Acumularea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
i-a Învinețit mutra aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș mîna la gură și ochii Îi strălucesc o clipă, lichizi; aud aerul cum Îi intră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întrerup sporovăiala neutră și mă privesc cu gravitate. Dar nu Întreb nimic, nu simt nevoia să spună nimic. Nici eu. Deschid fereastra. Prin frigul umed se distinge un miros de fum domestic de cărbuni. Se aud cîini, orașul abia se ghicește, ici-colo pîlpîie neconvingător cîte o lumină În bezna umedă. Cred că Las Vegasul ar arăta identic, dacă l-ar cunoaște pe Ceaușescu. Rafale de fulgi apoși bat pieziș și mi se pun pe față, În Încremenirea nopții se aud burlanele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și Îi atîrnă de un umăr și În cele din urmă Îi cade În zăpadă. Ana privește În urmă fularul care Începe să se Îmbibe cu apă murdară, apoi ridică privirea spre șirurile de ferestre ale blocurilor care străjuiesc trotuarul. Ghicește chipuri după perdele, cineva scoate capul și arată o expresie Îngrijorată, Îi face semn să se grăbească. Ajunge acasă cu lacrimi În ochi. Se dezbracă repede de haina groasă, Își descalță pantofii murdari și fuge În baie să verifice dacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o șatră de țigani care stau undeva În marginea peronului și cîntă și așteaptă un tren spre VÎlcea. (Mă gagiule, da’ tu ce pățiși mînca- ți-aș de sameni așa tare c-o mumie? Ia vino la baba să-ți ghicească.) Se mai vede cum mă sui În primul tren spre Craiova În același timp cu un caporal care are o raniță plină cu pîine de țară - tipul are o figură familiară, e din Craiova, e curier la o unitate de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doar ciudat, nelumesc - are un chip negru, lucios, te privește cu o curiozitate neutră, științifică). Ai să te vezi planton 2, la ora două dimineața, chinuindu-te să schimbi becul din camera de duș (spart strategic, nu e greu de ghicit de ce camera de duș trebuie să fie Întunecoasă), cocoțat pe un scaun, În timp ce șoferul comandantului de baterie, Împreună cu comandantul de baterie Însuși (care În seara aia era OS), suferind amîndoi de o veselie bahică nestăpînită, se joacă cu Întrerupătorul (bă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dat orice să fiu undeva jos și să fac o poză. M-am aplecat pe una din uși, ținîndu-mă de o bară și Încercînd să privesc prin fum, de-a lungul trenului. Undeva nu foarte departe, la o fereastră, am ghicit chipul nostalgic al lui Călin, privind cîmpul care se deplasa lent. Apoi o mînă l-a tras Înăuntru și a Închis fereastra și din interior au izbucnit rîsete și zbierete. PÎnă la urmă... mai bine afumat decît batjocorit Înăuntru de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au pus pe orbită. — Ce-i aia Hubble? — Bă, da’ cînd sînt alegerile? — O, alegerile... peste o lună. — Eu votez cu CÎmpeanu. Căline, ai căzut În sticlă? Mai fă-i vînt! Ovidiu ar vrea să spună și el ceva, se ghicește fremătînd În Întunericul albăstrui. Dar pînă să caște gura ia o scatoalcă de la frate-său, care are dreptul, pentru că e mai mare cu un an. — Să nu te aud. Boule, dacă votezi cu Iliescu, rămîi În armată. Cred c-o să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putut să mă uit. Decoruri cu mașini și camioane incendiate, bărbați aruncînd cu pietre din pavaj sau cocktailuri Molotov, figuri Încrîncenate sau În plină suferință, un șir de scutieri ai miliției Înghesuind un grup, oameni ale căror chipuri abia se ghicesc, pentru că sînt făcute terci, apoi poze cu mineri care umblă printre civili Înspăimîntați ținîndu-se de gît, Îmbrăcați mizerabil, murdari, fluturînd pe deasupra capetelor răngi sau cozi de lemn, dar foarte veseli... un astfel de grup vorbind deasupra unei grămezi care a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vadă pe Adam crescând sub ochii lui? Respiră adânc, pentru a izgoni gândul; trase în plămâni aerul perfect calm care o înconjura, dar de care devenea conștientă numai în momentele când căuta un refugiu. Spera că Adam nu-i putea ghici gândurile. O dată îi spusese: „Nu trebuie să mă cruți de lucrurile triste“. I se adresă din nou lui Brian: — Crezi că Adam, când o să fie mare, o să se facă medic veterinar sau naturalist? Iubește atât de mult animalele. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ridică mâna, i-o mirosi, apoi i-o sărută și continuă să i-o strângă distrat. — Ce-i cu tine? îl întrebă Diane. Venirea profesorului Rozanov? George îi vorbise în treacăt de reîntoarcerea profesorului său și Diane încerca acum să ghicească. Nu-i răspunse la întrebare, dar îi spuse: — Tu îți petreci timpul pălăvrăgind la Băi și auzi ce spun oamenii. La cine vine? — Cum adică? — Cine sunt prietenii lui de aici? — Parcă N. — S-a certat cu N. — William Eastcote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că vorbesc prostește, din cauza timidității, știți, sunt timid și nervos... Dacă ai ceva clar să-mi spui... începu John Robert. — Presupun că ați auzit că mi-am pierdut slujba? — Nu. — Dar primesc o indemnizație, așa că-i în ordine. Nu o să ghiciți niciodată de ce mi-am pierdut-o. — Perfect adevărat. — Am spart toată colecția de sticlărie romană de la muzeu. — Toată colecția de sticlărie romană? Ideea părea să stârnească oarecare interes în mintea lui John Robert. Da, și deliberat, am trântit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i râcâi sufletul, era acela că el, John Robert Rozanov, nu va putea ști niciodată când și cu cine avea să-și piardă Hattie virginitatea, spărgând ireversibil cercul magic în care o îngrădise el. Va trebui să aștepte și să ghicească și niciodată să nu fie sigur, și cum ar putea îndura așa ceva? De aici, ideea de a precipita evenimentul și de a-l ține el sub control. Nu-i mai rămânea decât să găsească un mire. Din nou, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Oricum, se găsea într-o bizară stare de spirit. Primise violenta scrisoare a lui Rozanov chiar în dimineața acestei zile de joi. George nu văzuse nici unul dintre ziarele locale și habar nu avea de „scandalul“ cu privire la el și la Hattie. Ghicise câte ceva din incoerenta diatribă a lui Rozanov, dar își imaginase că Hattie se plânsese bunicului ei de intruziunea lui George și că o legase de dezmățul care se petrecuse afară. Mai înțelesese că Gazette insinuase că Rozanov dorea ca Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu-l agaseze cu iubirea ei, iar fiul era iritat, cuprins de remușcări, conștient de felul prudent, avar, în care căuta să-și drămuiască dragostea mare pe care i-o purta mamei și pe care aceasta putea, doar, s-o ghicească. Emma știa prea bine că rezervele pe care le impunea sentimentelor lui o privau pe ea de o fericire la care avea, poate, dreptul. Glasul ei plăcut, cu o foarte vagă urmă de accent de Ulster, îi amintea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să cântărească atât de exact? Fiindcă ideea nu i-a venit decât după ce i-a umplut punga, deșteptule! îl apostrofa Damian, malițios. Cătălin se apleca și mai atent peste poză, doar-doar o să deslușească vreun semn după care Damian putuse să ghicească în ce moment anume s-a hotărât băcanul s-o servească pe Xenia fără să-i ceară bani. În clasa a doua se mutau în sala de dincolo de cancelarie. Era pe colțul clădirii, iar ferestrele de pe latura lungă a clasei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Daniel se făcu deodată lumină. Zâmbetul necunoscutei era ademenitor cu un scop precis, acela de a-l induce în eroare cu privire la intenția ei și de a nu-l pune pe fugă. Băiatul de care se apropia trebuia să nu-i ghicească adevărata intenție, aceea de a-l umili, ci să creadă că dorește doar să-i pună mâna pe umăr sau să-l mângâie pe obraz, cel mult dojenindu-l cu blândețe. Daniel continua să stătea lungit în pat, cu ochii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trecea o dată printr-o intersecție din oraș nu se putea să nu mai treacă și a doua oară! Doar chestiune de timp. Atât. Și-atunci, ivindu-se în sfârșit, merita s-o întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe estradă, în soarele serbării, ci din nou mică și grasă, cum o știa. Rareș stătu pe loc. Doamna Mușat îl ațintea cu o privire iscoditoare, încărcată de reproș. Nu cumva ai venit să mă întrebi de concursul literar? Am ghicit, nu-i așa? Sigur c-am ghicit. Pentru asta ai venit! Ce vrei să afli? Te consideri nedreptățit? Sau poate ți s-a spus că tu erai desemnat să iei premiul? Așa ți s-a spus? Foarte rău! Lumea vorbește
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nou mică și grasă, cum o știa. Rareș stătu pe loc. Doamna Mușat îl ațintea cu o privire iscoditoare, încărcată de reproș. Nu cumva ai venit să mă întrebi de concursul literar? Am ghicit, nu-i așa? Sigur c-am ghicit. Pentru asta ai venit! Ce vrei să afli? Te consideri nedreptățit? Sau poate ți s-a spus că tu erai desemnat să iei premiul? Așa ți s-a spus? Foarte rău! Lumea vorbește vrute și nevrute. N-ai fost niciodată desemnat pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
niște tipi limitați ca noi și, ca atare, nu se ostenea să dea explicații 3... Alții fac bani din asta! spunea. Am întâlnit o dată un tip, la Gambrinus, care umbla de la o masă la alta și pretindea că știe să ghicească în palmă. Contra cost, bineînțeles 4. Și spunea tâmpenii cât capul lui de mari. Dinadins l-am lăsat să-mi ghicească și mie, prefăcându-mă că nu mă pricep... Nu, eu nu fac asemenea măgării. Eu nu iau bani. Dacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Am întâlnit o dată un tip, la Gambrinus, care umbla de la o masă la alta și pretindea că știe să ghicească în palmă. Contra cost, bineînțeles 4. Și spunea tâmpenii cât capul lui de mari. Dinadins l-am lăsat să-mi ghicească și mie, prefăcându-mă că nu mă pricep... Nu, eu nu fac asemenea măgării. Eu nu iau bani. Dacă o fac, o fac din plăcere. Și când spunea asta, nu exagera cu nimic. Reticența unor colegi față de iscusința sa într-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]