4,138 matches
-
scutite de asemenea planuri societățile mutuale de economii, astfel încât aceia care se ocupau de parcelări au recurs la intermediarii scutiți. Curtea de Casație le dădea dreptate atunci când aceștia făceau recurs"20. Anul 1928 reprezintă, totuși, o excepție în optica ce ghida intervenția statului în problematica locuințelor sociale. Legea "Loucheur" angaja un ambițios proiect de construire de case individuale (80 000 de locuințe) și imobile colective (cu 200 000 locuințe), pe o perioadă de cinci ani. Potrivit lui Louis Loucheur, personaj eminent al
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și făceau din prefect cheia de boltă a îmbinării tuturor raporturilor dintre centru și periferie. Stabilitatea subsistemului rural se baza pe adeziunea aleșilor locali și a funcționarilor teritoriali la normele și valorile comune. "Buna gestionare" a unei colectivități locale era ghidată de apărarea patrimoniului și de grija de a nu interveni asupra puterii economice a notabililor. Urbanizarea era percepută ca o amenințare în sine. Manifestarea atașamentului față de menținerea în aceeași stare a structurilor comunale și departamentale era o condiție sine qua
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locale. Extinderea puterii aleșilor, punerea în act a participării autentice, consolidarea rolului asociaților și ameliorarea informării cetățenilor constituiau convingerile afișate în materie de politică urbană. Michel d'Ornano, ministrul Mediului și Cadrului Vieții, expunea, în 1978, orientările care trebuiau să ghideze politica urbană: "Dezvoltarea responsabilității persoanelor capătă forță și sens în dezvoltarea democrației locale. Dacă este un domeniu în care participarea cetățenilor poate să se exercite din plin, acesta este acela al vieții lor cotidiene. Pentru ca servituțile urbanismului să fie asumate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai ales în centru, să permită realizarea de spații verzi, constituirea unor rezerve pentru urbanizarea viitoare, facilitarea mijloacelor de intervenție asupra centrului 3". Jean-Pierre Gaudin subliniază 4 că spiritul de tutelă transpare deja în procedura de elaborare a acestor contracte. Ghidat de Grupul Operațional al Orașelor Mijlocii 5, orașul doritor de contracte trebuia să pregătească un "pre-dosar" care să fie evaluat, refuzat, acceptat sau corijat de către Grupul Interministerial al Orașelor Mijlocii. Odată trecut de această etapă, orașul este autorizat, mereu în legătură cu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pozitivi dreptul de a locui într-un oraș cu o mai mare diversitate socială. Se consideră că aceste două direcții, dreptul la locuință și diversitatea socială, sunt complementare. Statul înțelege să ajute persoanele sărace să-și găsească o locuință, le ghidează să trăiască în proximitatea unor familii scutite de dificultăți, sperând ca prin mimetism acestea să asimileze progresiv normele reușitei sociale. Există trei legi care stau la baza "dreptului la locuință" obiectiv devenit constituțional prin decizia Consiliului Constituțional din 19 ianuarie
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și de aceea complicat, pentru a reduce distanța dintre "teritoriul funcțional" și "teritoriul democratic real". Pe scurt, împiedicarea aleșilor desemnați de către consiliul municipal într-o funcție a unei structuri intercomunale de a vota netransparent, în contradicție cu promisiunile făcute alegătorilor. Ghidați de căutarea unui "optimum teritorial" în domeniul planificării urbane, recentele legi Voynet (1999), Chevenement (1999) și SRU (2000) încurajează constituirea de aglomerații supracomunale, în profitul cărora comunele par să renunțe la o parte din autonomia lor teritorială. O asemenea colectivitate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
396 Această lege aduce patru inovații: o simplificare a procedurilor de luptă împotriva insalubrității ; obligația ca orașele cu mai mult de 100 000 locuitori să adopte un Plan de Deplasare Urbană (PDU); crearea unor scheme de coerență teritorială pentru a ghida orașele în elaborarea de adevărate proiecte de urbanism; distribuirea efortului de ofertă a locuințelor sociale între orașele cu aglomerații asemănătoare pentru a favoriza diversitatea socială (contribuția financiară sistematică pentru orașele situate în aglomerații de mai mult de 50 000 de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Q.D. Leavis și F.R. Leavis (pentru care cultura reprezenta preocuparea unei „minorități educate” care se vede pusă în pericol prin asaltul standardizării, al culturii de masă). Criticile culturale s-au impus datorită tonului tăios, al problematicii sesizate: lumea culturală, ghidată de criterii estetice, apunea și făcea loc unei „industrii” care urmărea scopuri diferite. În analiza lor, criteriul estetic și moral, transformat în criteriu esențial de judecată, se aplica unei realități în bună măsură diferită. Williams schimbă termenii discuției, prin schimbarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
care ancorează adânc cercetarea psihologică în empirism, subliniind că scopul psihologiei este obiectivitatea totală. Watson îi îndemna pe psihologi să abandoneze metoda introspecției, conceptul interioritate, să reducă toate fenomenele mentale la procese fizice observabile, să se concentreze asupra comportamentului extern, ghidați de relația de tip stimul-răspuns dintre mediu și individ. În același spirit apare, în 1921, lucrarea clasică pentru sociologie, Introducere în știința sociologiei (Park și Burgess 1). Iar decanul Departamentului de Științe Politice de la Universitatea din Chicago, Charles E. Merriam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
presupune promovarea excesivă a noilor tehnologii. Acestea prezintă riscul depersonalizării individului, a "pierderii libertății" de acțiune a acestuia, îi limitează creativitatea și dorința de implicare. Valorile culturale reprezintă, prin raportare la fenomenul schimbării în educație, referențialul axiologic fundamental, cel care ghidează promovarea unui tip sau altul de schimbare. Nici acest factor nu este însă scutit de interpretări: unii pot considera valorile culturale ca fiind impuse, ca elemente ce obligă la uniformizare, alții pot să cadă în greșeala de a clasifica valorile
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
asupra procesului de învățământ. Acesta este și motivul pentru care considerăm necesară radiografierea tuturor tipurilor de schimbări promovate de reforma educației, așa cum au avut loc la nivelul învățământului preuniversitar și al învățământului superior românesc. Dincolo de experiențele didactice personale, ne vom ghida în demersul nostru analitic după principalele documente curriculare, elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, dar și de concluziile pe care le stabilește studiul de impact "Școala la răscruce. Schimbare și continuitate în curriculum-ul învățământului obligatoriu", elaborat de M.E.C. și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
materie de schimbare și inovație. Indiferent din ce unghi le vom analiza, ca teze fundamentale sau ca standarde de calitate, principiile schimbării educaționale acționează ca factori necesari în promovarea acestor schimbări, îndeplinind totodată un set de funcții de bază: * Orientative, ghidând activitatea managerului școlar și a cadrelor didactice în acțiunea de implementare a schimbărilor; * Reglatoare, deoarece reprezintă un posibil criteriu de evaluare a calității schimbării educaționale sau de autoevaluare a "actorilor" schimbării; * Prescriptive, promovarea și respectarea acestora oferind legitimitate procesului inovativ
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
precădere în contextul promovării școlii la nivelul comunității sau în situațiile de formare a personalului. Ea apare mai puțin evidentă ca element managerial, fiind vizibilă doar în cazuri restrânse. Personalul școlii are, de cele mai multe ori, aspectul unui grup ce se ghidează după standarde diferite și mai rar al unei echipe sudate, animată de aceleași obiective. Sentimentul dependenței reciproce, exprimarea deschisă a sentimentelor sau a dezacordurilor reprezintă aspecte ce uneori par a nu se regăsi în școală. Fie și numai din aceste
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
pentru orice școală interesată de evoluția sa. Dintre strategiile amintite, cea mai mare frecvență au evaluarea psihologică a personalului didactic și autoevaluarea. În ceea ce privește evaluarea obiectivelor, ea devine prioritatea școlii actuale, conștientă de necesitatea fixării unor ținte strategice care să-i ghideze procesul de dezvoltare. Mix-ul de marketing O modalitate mult mai pragmatică de dezvoltare a instituției școlare o reprezintă folosirea tehnicilor de marketing educațional. Deși inițial marketingul a apărut în domeniul economic, treptat s-a impus în toate sectoarele vieții
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de lucru (de exemplu, "câtă muncă, atâta plată"); 3. valori etalate, cu rol de principii explicit formulate pentru toți membrii organizației (de exemplu, "calitate înainte de toate"); 4. filosofia formală, bazată pe politici și principii ridicate la rang de ideologie, care ghidează acțiunile membrilor organizației în raport cu persoanele din exterior; 5. regulile instituționale, formale și informale, ce definesc apartenența la o organizație, precum și modurile de reglementare a relațiilor; 6. climatul socio-moral și arhitectura spațiului, ce descriu atât stările de spirit, cât și ergonomia
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a-i verifica în timp beneficiile devine sinonimă cu Haosul, cu alunecarea în derizoriu. 3. Normele, care asigură trecerea în concret și observabil, reprezintă o consecință directă a presupozițiilor și valorilor asumate și descriu totalitatea așteptărilor și a regulilor care ghidează și reglează la nivel organizațional comportamentul indivizilor. De foarte multe ori, presupozițiile și valorile rămân într-un con de umbră, indivizii luând contact doar cu normele organizației, ca element al culturii organizaționale. La nivelul unei organizații se delimitează două categorii
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Victor Sficlea in memoriam" (manuscris). BARBU N. (2007), "Prof.dr. Ioan Stănescu la a 70-a aniversare", An.Șt.Univ.Iași. BARBU N. (2007), " Profesorul Mircea Savul din amintirile unui geograf" (sub tipar). BARBU N. (2008), "Acad. Valeriu D.Cotea un om ghidat de cultul cărții, al muncii, al omeniei și prieteniei" (sub tipar). BARBU N. (2008), "Prof.univ.dr. Elena Erhan la a 75-a aniversare", An.Șt.Univ.Iași (sub tipar). BARBU N. (2008), "Întâlnirea cu destinul" autobiografie BARBU N. (2009), "Profesorul univ dr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
neînsemnat are izul a trei elemente importante din viața poetei: feminitate, iubire și istorie. De la mamă are poeta intuiția acestor coordonate. Mama este tiparul vieții. Poate tocmai de aceea pare uneori îndepărtată și neiertătoare: Fainlight simte că spiritul mamei o ghidează, că mama îi transmite o putere mai profundă decât propria inteligență. La un moment dat, într-un interviu pe care mi l-a acordat, a afirmat că e feministă. Cred că acesta este sensul feminismului ei: sensul existenței vine din
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
totul se petrece din instinct, aproape la întâmplare, nu neapărat din voia mea. LV. Cum reacționezi când lectorul interpretează textul și găsește în el ceva ce n-ai pus acolo cu bună știință? Îți plac lecturile răstălmăcitoare? Încerci să le ghidezi? PA. Dacă lectorul înțelege taina timpului, dacă e dispus să împingă credibilul dincolo de realul imediat, dacă acest lector e dispus să treacă hotarul către spațiul unde ființa și neființa sunt una, atunci nu are nici cea mai mică nevoie de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
baza unui ritm. Uneori mă împotrivesc acestei tentații. Sonoritatea seduce și poate duce poemul la eșec. Și totuși citesc cu vocea în gând. Chiar și romanele. Cred că mi se trage de la anii de școală, când am devorat biblioteca municipală, ghidându-mă doar din auzite în alegerea autorilor. Trebuia să decid singură în privința textelor citite: aveam sentimentul clar că unele cărți erau greu de citit încâlcite fiindcă erau prost scrise. Cărțile adevărate indiferent de dicție, inclusiv Modernismul erau directe. Era poate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nedreaptă a Istoriei în vârtejul căreia fuseseră antrenate fără voia lor. Când am încercat să-mi amintesc acea epocă de ruptură, am revăzut, în adâncul meu, atmosfera care a învăluit anii de trecere de la libertate la înrobire. Guverne primitive, ghidate de ideologi fanatici, fuseseră instalate la putere de către Moscova. Intrarea în orbita sovietică s-a făcut prin violență. A fost însoțită de o senzație necunoscută, de o neliniște perfidă, de o impresie de irealitate pe care o atribui minciunii în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în care media încadrează politica, accentuând, de fiecare dată, aspectele polemice și scandalurile prezente pe scena politică. Astfel de reflectări ale politicii intră într-o logică a conflictului, în care politicienii apar ca niște actori machiavelici, ale căror acțiuni sunt ghidate de interese personale și nicidecum de dorința onestă de a rezolva problemele cetățenilor. Un astfel de cadraj al politicii este la antipod în raport cu un cadraj obiectiv, factual (cunoscut în literatura de specialitate ca substance frame) care accentuează, cel puțin în
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
raportarea noastră la societate se nasc spații vide, în care media ar trebui să intervină ca un mediator, ca un facilitator al participării civice și o portavoce a cetățenilor. Din păcate însă, de cele mai multe ori, logica profitului este cea care ghidează acțiunile instituțiilor media și orientează felul în care jurnaliștii încadrează scena socială și politică. Noțiunea de încadrare (engl. framing) redefinește logicile și posibilele consecințe ale informației politice. Cercetările dedicate cadrajelor media pornesc de la premisa că știrile și informația nu au
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
îl au schemele cognitive ale publicului; pentru ca o informație să fie percepută prin intermediul cadrajelor, aceasta trebuie să fie prezentată ținând cont de schemele cognitive prezente deja în mintea publicului (categorii, concepte, scenarii sau stereotipuri depozitate în mentalul individului), care îl ghidează în procesarea informațiilor. Evidențierea importanței percepute a unui anumit subiect (engl. salience) este rezultatul interacțiunii dintre informație și felul în care publicul o decodifică. La nivel social, framing-ul este un proces care se derulează în mai multe etape și începe
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
a evenimentelor și faptelor prezentate. 5.2. Perspective diferite asupra media 5.2.1. Perspectiva sociologică Sociologia jurnalismului reprezintă unul dintre cele mai avansate cadre de gândire asupra rutinelor profesionale și interacțiunilor dintre jurnaliști, instituții și structurile organizaționale care le ghidează munca. Cercetările despre jurnalism au impus deja o tradiție în literatura de specialitate, lărgind cadrul în care jurnalismul și practica jurnalistică sunt examinate în mod curent. Pornind de la numărul mare de cercetări legate de practicile jurnalistice, Michael Schudson (2003) a
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]