6,255 matches
-
Împreună. Eram mulțumită de faptul că se distrase și ea la fel de bine ca și mine, În seara asta. Cu cât o cunoșteam mai bine, cu atât o plăceam mai mult. Despre câți oameni s-ar putea spune asta? Știu o grămadă de oameni, dar nu-mi fac prieteni ușor. Se părea că puteam să mai adaug unul la scurta mea listă. Cel puțin din punctul de vedere al siguranței urbane, apartamentele erau bine proiectate. Toate ușile principale dădeau În stradă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o oră făcând ordine pe platforma-dormitor, ceea ce, În fapt, s-a redus doar strângerea hainelor și a cărților Împrăștiate peste tot, pe podea. Pe urmă, chiar mi-am făcut patul, sau mai degrabă salteaua, În loc să mă mulțumesc doar să arunc grămadă pilota și pernele, sperând că nu vor cădea. Apoi am coborât și am pus Depeche Mode (Songs of Faith and Devotion), dând sonorul la maximum. M-am dus să curăț baia. Am spălat chiar și sub colacul de la toaletă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
C2 trase În stație, ușile lunecând În lături chiar până să oprească de tot. ăsta trebuia să fie cel așteptat de Janice, pentru că doar două numere aveau stație aici. Ne-am ridicat amândouă În picioare. Devon și Tariq se urcară grămadă pe scări, În fața adulților, și alergară urlând către capătul mașinii, unde se azvârliră pe scaune. Picioarele li se bălăngăneau foarte drăgălaș peste margine, fără să atingă podeaua. — Până unde mergi? mă Întrebă Janice, arătându-i șoferului permisul ei și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Hampton Court. Casa era mare, albă și de-o eleganță care te dădea pe spate, construită pe una din acele străzi de dimensiunile unui bulevard, unde locuiesc de obicei oamenii bogați. De-a lungul căii de acces erau strânse o grămadă de denivelări pentru reducerea vitezei, menite să-i Împiedice pe aristocrații beți să-și conducă BMW-urile prea repede și să și le facă praf reciproc. Am stat cinci minute În dubiță, străduindu-mă să nu-mi rod unghiile, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui Fliss, Linda e la sală doar de vreo doi sau trei, așa că nu putea fi ea femeia cu care era Derek atunci când a cunoscut-o pe Janice. Erai tu, Rachel, nu-i așa? Tu ești la sală de o grămadă de vreme. Sunt gata să pariez că Derek e bărbatul Însurat cu care mi-ai spus că te Încurcaseși. Ar fi trebuit să-mi dau seama din timp că mai era cineva la sală cu care Derek avusese o relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
XIII Khayyam nu mai este În stare, În acea zi, să mediteze, să cântărească, să judece. Ieșind de la divan, se afundă În cea mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt niște actori mascați, niște dansatori somnambuli. Omar merge pe orbecăite, când la stânga, când la dreapta, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu departe de mine, În fața dughenei unui olar, ținând la piept un miel de-abia născut; propunea un schimb, meșteșugarul discuta; fără să-și ia mâinile nici de pe ulcior, nici de pe roata sa de olar, arăta cu bărbia spre o grămadă de străchini smălțuite. Îi urmăream pe cei doi bărbați, cu bonetele lor de lână neagră Împodobită cu găitane, cu tunicile lor În dungi, cu bărbile cu sclipiri roșiatice, cu gesturile lor milenare. Exista oare vreun detaliu al scenei care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Atunci se povestea despre Liviu, bărbatul Doinei, care avea năravul să alerge după femei. Când mama se întindea așa la vorbă, vocea începea să-i tremure de mânie. Asta uitase să mi-o explice. La nașterea mea, tata mâncase o grămadă de înghețată, în vreme ce, la spital, mama și cu mine țipam amândoi cât ne ținea gura. Eu eram plin de forță, mama era stoarsă de puteri. Tata zice că, de emoție, a mâncat atâta înghețată, încât l-au apucat crampele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să recunoaștem că așa a fost. Pe la începutul anilor treizeci era bogat, avea o fabrică de prelucrat lemnul. Când mama ta era copiliță, locuia într-o casă superbă, cu camere mari, împodobite cu mobile vechi, picturi și covoare. Aveau o grămadă de servitori. Pe urmă au apărut comuniștii, nemernicii ăștia, și i-au expropriat pe toți. Faptul că-i luaseră avutul nu l-a doborât. Nici orbirea. Sau moartea bunicii tale adevărate. Nimic nu l-a doborât, a devenit din ce în ce mai încăpățânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Apoi mi-a văzut fața și a adăugat: „N-a fost posibil să ți-o dau la telefon. Mai bine așa. Ei controlează convorbirile, asta e absolut sigur. Cine știe ce ai fi putut spune? Și în plus, mai costă și o grămadă de bani.” Eu tăceam mai departe. „Cum a reușit să aranjeze cu școala?” a vrut să știe doamna Sanowsky. „Cu cafea, ciocolată și forță de convingere. Forța de convingere nu i-a lipsit niciodată. Mi-a povestit că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
atunci sfatul lui. Clădirile administrate de Toni nu erau mai dărăpănate și mai distruse decât celelalte, însă oricum se aflau într-o stare mizerabilă. Duhoarea din casa scărilor de la noi din bloc e nimica toată în comparație cu mirosurile de acolo. Înălțimea grămezilor de gunoi se putea măsura în metri. Nici gunoierii n-aveau curaj să se aventureze în zonă. În schimb noi doi, niște emigranți nebuni, ne învârteam pe acolo toată ziua, bună ziua.” Bunica și bunicul au izbucnit în râs. Mătușii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de glas și chicotea. Se răspândise vestea că sunt italieni, iar italienii erau foarte iubiți la noi. Când spunea cineva Italia, i se pierdea privirea în depărtare și scotea un oftat. După un timp, în jurul lor s-a strâns o grămadă de oameni: prichindei dezbrăcați care se scobeau în nas și care, dacă Massimo încerca să vadă cum le-ar sta ochelarii lui de soare, o rupeau la fugă țipând; băietani care cereau țigări și voiau să afle totul despre mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trăsese deoparte, puțin mai la stânga, sub un copac, a scos deodată un țipăt. Ca toți ceilalți, am înlemnit de spaimă și noi, iar când ne-am uitat într-acolo, am descoperit-o cocoțată în vârful copacului. Dedesubt se aflau o grămadă de vaci care mugeau pașnic și n-o luau deloc în seamă. De o creangă subțire părea să atârne ceva. Privind mai atent, ne-am lămurit că era sutienul ei care se agățase acolo și, dacă el spânzura pe creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
frumoase, și pe urmă poate ne ducem la mare.” Tata a scos pașapoartele din buzunarul de dinăuntru al hainei și le-a privit. „Când se întoarce mama de la repetiție cu orchestra?” a întrebat el. „La unsprezece.” „Atunci mai avem o grămadă de timp, nu-i așa?” A intrat în casă, apoi a apărut cu o sticlă de vin și două pahare. „N-are ce să-ți strice, dacă ai să bei și tu o picătură. Ca să stropim, cum s-ar zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acolo și l-am găsit după o căutare îndelungată, timp în care îmi croisem drum cu coatele prin înghesuiala din douăsprezece vagoane. Peste tot, pe culoare, stăteau oameni în picioare ori așezați, lipiți unii de alții, și mai erau și grămezi de bagaje. Aici trebuia să sar peste un sac cu cartofi, dincolo să iau seama la bătăturile unei țărănci bătrâne și cu toții transpiram ca la saună. Uneori trebuia să-mi țin respirația, atât de tare duhneau țăranii. Când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Acolo dalele de piatră erau rare și năpădite de iarbă și mușchi. Rămânea destul loc pentru pământul bătătorit și negru. Coroanele copacilor se răsfirau acoperind totul, și pe jucătorii de șah aplecați peste mesele de beton, și pe cei adunați grămadă în jurul lor. Jucătorii de șah erau mai fideli parcului decât mine. Oameni bătrâni, aveau timp. Eu nu mă încumetam să mă apropii de jucători, eram încă prea tânăr. Treceam pe lângă ei privindu-i de la distanță și o luam la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
șuvoi de decese, ca și cum bătrâna atropos cu dinții rânjiți s-ar fi hotărât să-și pună foarfeca În cui pentru o zi. Sânge, totuși, a fost, și nu puțin. Zăpăciți, agitați, Îngrijorați, stăpânindu-și cu greu greața, pompierii scoteau din grămada de fiare trupuri umane jalnice care, În conformitate cu logica matematică a coliziunilor, ar fi trebuit să fie moarte, chiar moarte de-a binelea, dar care, În ciuda gravității rănilor și traumatismelor suferite, continuau să trăiască și astfel erau transportate la spitale, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu cele trei piese ale fanteziei opus șaizeci și trei de robert schumann, după cum a putut citi moartea datorită unui felinar din rețeaua de iluminat public a cărei palidă lumină portocalie intra prin cele două ferestre, și de asemenea câteva grămezi de caiete ici și colo, fără a uita biblioteca Înaltă unde literatura pare să conviețuiască cu muzica În cea mai perfectă armonie, care azi este știința acordurilor după ce a fost fiica lui ares și a afroditei. Moartea mângâie corzile violoncelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de semnat a două sute optzeci și patra scrisoare. O oră după aceea plicurile erau Închise, gata de trimis. Moartea se duse după scrisoarea pe care o trimisese de trei ori și de trei ori fusese returnată și o puse pe grămada de plicuri de culoare violetă. Îți voi da o ultimă șansă, spuse ea. Făcu gestul obișnuit cu mâna stângă și scrisorile dispărură. Încă nu trecuseră zece secunde când scrisoarea muzicianului reapăru, În tăcere, pe masă. Atunci moartea spuse, Asta ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
odată cu toate, deja tânjeau după libertatea pe care le-o dădea împietrirea acelor sentimente copleșitoare, după bucuria aceea oribilă a renunțării. Eu știu că exact în clipa aceasta ea bate la ușă, apoi își caută cheia în ghiozdan, cotrobăie prin grămada de caiete și manuale îndoite, penarul i se deschide și se rostogolește pe scări, totul se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă, mami, tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să știi ce anume va simți fetița ta, dacă va dori sau nu să te vadă, iar ea spune, tocmai de aceea îi voi scrie o scrisoare frumoasă, ca să-și dorească să mă găsească, îi voi scrie că am o grămadă de bani sau că sunt un top-model faimos, dar eu zâmbesc jenată, nu știu dacă să râd sau să plâng, în fața trupului rotunjit, scund, cu fața congestionată. Ilana, spun eu, dorința copilului de a te întâlni nu depinde în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu câteva zile, așa că i-am luat sandalele, să nu poată pleca fără să îmi spună, dar nu îmi mai amintesc ce am făcut cu ele, era în toiul nopții, eram pe jumătate adormită, iar eu mă uitam neputincioasă la grămezile de haine, nu-i nimic de făcut, un blestem a fost aruncat asupra acestui trio, asta suntem noi, un trio, nu o familie, nu reușim nici măcar să ieșim împreună din casă, mă întind calmă pe patul ei, urmărindu-i indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
revin, mă îndrept împleticindu-mă spre camera ei, din pricina faptului că stătusem prea mult aplecată peste balustradă, îmi este greu să îmi îndrept spatele, așa că merg aplecată, asemenea omului primordial, prin peșteri, intru încordată în cameră, îmi fac loc printre grămezile de haine, printre caietele împrăștiate pe covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud suspinând, se întoarce pe partea cealaltă, fața ei frumoasă este acum îndreptată spre mine, împăcată, ochii ei minunați sunt acum închiși, buzele ei sunt înghețate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe față, nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta din spate, dar nu voi reuși, labele picioarelor mele cedează sub greutatea noastră, în curând voi îngenunchea în mijlocul coridorului, o grămadă de mădulare care și-au părăsit trupurile, atunci aud zgomotul unor pași mărunți apropiindu-se repede de mine, un copil chel aleargă pe lângă mine și strigă, așteaptă, lasă-mă să te ajut, dar eu nu am putere nici măcar să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copil pentru camera aceasta, simt deodată că leșin, copilul pe care nu îl născusem îmi oprește răsuflarea, ce legătură este între mine și apartamentul acesta perfect, de vreme ce eu însămi nu sunt perfectă, mă întorc în salonul din care puteai observa grămezile de piatră, el șade acolo fumând mândru, îți place, întreabă el, eu am construit-o, iar eu încuviințez încet, ea nu îl mai vrea, îmi amintesc eu, nu este capabil să simtă, el doar se distrează. Ce căutăm aici, întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]